12 definiții pentru oscilare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSCILÁRE, oscilări, s. f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei; balansare, clătinare, legănare, pendulare. ♦ Fig. Șovăială, ezitare; fluctuație. – V. oscila.

OSCILÁRE, oscilări, s. f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei; balansare, clătinare, legănare, pendulare. ♦ Fig. Șovăială, ezitare; fluctuație. – V. oscila.

oscilare sf [At: COBÎLCESCU, GR. G. 646/10 / Pl: ~lări / E: oscila] 1 Mișcare alternativă în sensuri opuse Si: balansare, legănare, pendulare. 2 (Fig) Nehotărâre. 3 (Fig) Ezitare. 4 (Fig) Fluctuare.

OSCILÁRE, oscilări, s. f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei. 1. Mișcare, clătinare, legănare. Oscilările unui pendul.Atent numai și numai la oscilările volanului, a străbătut vreo cinci sute de metri. GALAN, B. I 102. 2. Fig. Nehotărîre, șovăială, ezitare; fluctuare.

OSCILÁRE s.f. Acțiunea de a oscila și rezultatul ei; clătinare; (fig.) ezitare; fluctuație. [< oscila].

*oscilațiúne f. (lat. oscillátio, -ónis). Acțiunea de a oscila (de a se legăna, de a se mișca alternativ în coace și în colo), cum face un pendul care se mișcă, ramurile bătute de vînt ș. a. Fig. Fluctuațiune, schimbare: oscilațiunile valorilor la bursă. – Și -áție și -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

osciláre s. f., g.-d. art. oscilắrii; pl. oscilắri

osciláre s. f., g.-d. art. oscilării; pl. oscilări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSCILÁRE s. 1. v. balansare. 2. v. fluctuație.

OSCILÁRE s. v. codeală, codire, ezitare, fluctuație, îndoială, nehotărâre, pregetare, șovăială, șovăire.

OSCILARE s. 1. balans, balansare, clătinare, legănare, oscilație, pendulare. (~ limbii unei pendule.) 2. fluctuație, oscilație. (~ a temperaturii.)

oscilare s. v. CODEALĂ. CODIRE. EZITARE. FLUCTUAȚIE. ÎNDOIALĂ. NEHOTĂRÎRE. PREGETARE. ȘOVĂIALĂ. ȘOVĂIRE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

OSCILARE. Subst. Oscilare, oscilație; fluctuație, fluctuare, variație. Balans, balansare, clătinare, clătinat, clătinătură, legănare, legănat, legănătură (rar), pendulare; tangaj. Ondulare, ondulație, unduire. Mișcare vibratorie, vibrare, vibrație, tremur, tremurare, tremurat, tremurici (rar), tremuriș, trepidație (neobișnuit ). Zguduială, zguduire, zguduitură, scuturare, scuturat, scuturătură, zdruncin, zdruncinare, zdruncinătură, hurducare, hurducătură, hurducăială, zgîlțîială, zgîlțîit, zgîlțîiturâ. Fîlfîire, fîlfîit, fîlfîitură (rar), pîlpîială, pîlpîit, pîlpîire, pîlpîitură, fluturare, fluturat (rar). Balansier, balansor. Balansoar. Leagăn, legănel (dim., pop.), legănaș (pop.), legănuș (reg.), legânuț (pop.), scrînciob, scrînciobaș (dim. reg.); hamac. Pendul. Oscilograf. Osciloscop. Oscilogramă. Adj. Oscilatoriu, oscilant; fluctuant, variabil, variat. Legănător (rar), pendular; ondulator (rar), ondulatoriu, unduios, unduit (rar). Vibrator, vibrant, tremurat, tremurător, tremurînd, trepidant. Zguduitor, zdruncinător. Fîlfîitor, pîlpîitor, fluturător. Vb. A oscila, a fluctua, a varia. A (se) balansa, a (se) clătina, a clăti (înv. și pop.), a (se) legăna, a pendula. A ondula, a se undui. A vibra, a tremura, a trepida. A (se) zgudui, a scutura, a zdruncina, a (se) hurduca, a (se) hurducăi (reg.), a (se) zgîlțîi, a zgîlțîia (pop.), a zgîcina (reg.), a (se) hîțîna, a (se) hîțîi (reg.). Adv. Încoace și încolo, într-o parte și într-alta, în sus și-n jos; hurduz-burduz (rar). V. mișcare.

Intrare: oscilare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oscilare
  • oscilarea
plural
  • oscilări
  • oscilările
genitiv-dativ singular
  • oscilări
  • oscilării
plural
  • oscilări
  • oscilărilor
vocativ singular
plural

oscilare

etimologie:

  • vezi oscila
    surse: DEX '09 DEX '98 DN