10 definiții pentru pendula


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PENDULÁ, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul.

PENDULÁ, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru; a oscila; p. gener. (despre alte obiecte) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta. ♦ Fig. (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât; a oscila. – Din pendul.

pendula vi [At: TEODOREANU, M. U. 27 / Pzi: ~lez / E: pendul] 1 (D. pendule) A se mișca alternativ, la intervale regulate și în sensuri opuse Si: a oscila (1). 2 (Pgn; d. alte obiecte, d. oameni) A face mișcări lente, asemănătoare cu acelea ale pendulului (3), alternativ în direcții opuse Si: a se balansa, a se legăna. 3 (Fig; rar; d. populații) A migra mereu dintr-un loc în altul și înapoi, la anumite intervale de timp. 4 (Fig; d. oameni) A trece ușor de la o stare la alta, a fi instabil Si: a oscila. 5 (Fig; d. oameni) A nu putea să ia o hotărâre. corectată

PENDULÁ, pendulez, vb. I. Intranz. (Despre un pendul) A face mișcări oscilatorii (lente); p. ext. (despre alte lucruri) a face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; a se legăna, a se pleca într-o parte și într-alta; a oscila. (Fig.) Peste valurile lui [ale Oltului] alte valuri de oameni au trecut, dintr-o parte în alta și înapoi, pendulînd între răsărit și apus. BOGZA, C. O. 411.

PENDULÁ vb. I. intr. A avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila. ♦ (Fig.) A fi nehotărât. [Cf. it. pendolare].

PENDULÁ vb. intr. a avea mișcări oscilatorii; a se balansa, a oscila în raport cu poziția de echilibru. ◊ (despre valoarea unei mărimi) a varia în jurul unei valori medii. ◊ (fig.; despre oameni) a fi instabil, nehotărât. (< it. pendolare)

A PENDULÁ ~éz intranz. 1) (mai ales despre obiecte în mișcare) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta (ca un pendul); a oscila; a se balansa. 2) fig. (despre persoane) A nu se putea hotărî; a sta la îndoială; a șovăi, a ezita; a oscila; a balansa. /Din pendul


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pendulá (a ~) vb., ind. prez. 3 penduleáză

pendulá vb., ind. prez. 1 sg. penduléz, 3 sg. și pl. penduleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PENDULA vb. a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a oscila, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna.

Intrare: pendula
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pendula
  • pendulare
  • pendulat
  • pendulatu‑
  • pendulând
  • pendulându‑
singular plural
  • pendulea
  • pendulați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pendulez
(să)
  • pendulez
  • pendulam
  • pendulai
  • pendulasem
a II-a (tu)
  • pendulezi
(să)
  • pendulezi
  • pendulai
  • pendulași
  • pendulaseși
a III-a (el, ea)
  • pendulea
(să)
  • penduleze
  • pendula
  • pendulă
  • pendulase
plural I (noi)
  • pendulăm
(să)
  • pendulăm
  • pendulam
  • pendularăm
  • pendulaserăm
  • pendulasem
a II-a (voi)
  • pendulați
(să)
  • pendulați
  • pendulați
  • pendularăți
  • pendulaserăți
  • pendulaseți
a III-a (ei, ele)
  • pendulea
(să)
  • penduleze
  • pendulau
  • pendula
  • pendulaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pendula

  • 1. (Despre pendule) A face mișcări oscilatorii (lente) de o parte și de alta a poziției de echilibru.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: balansa oscila
    • 1.1. prin generalizare (Despre alte obiecte) A face mișcări (lente) asemănătoare cu acelea ale pendulului; (despre ființe sau părți ale corpului lor) a se legăna, a se mișca alternativ într-o parte și în alta.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: legăna attach_file un exemplu
      exemple
      • figurat Peste valurile lui [ale Oltului] alte valuri de oameni au trecut, dintr-o parte în alta și înapoi, pendulînd între răsărit și apus. BOGZA, C. O. 411.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre valoarea unei mărimi) A varia în jurul unei valori medii.
      surse: MDN '00
    • 1.3. figurat (Despre oameni) A trece ușor de la o stare la alta; a fi instabil, nehotărât
      surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: oscila

etimologie:

  • pendul
    surse: DEX '98 DEX '09