11 definiții pentru echilibrare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECHILIBRÁRE, echilibrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) echilibra și rezultatul ei; cumpănire. 2. (Tehn.) Eliminare sau reducere a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza mișcării accelerate a acestora; contrabalansare. 3. Atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații. – V. echilibra.

echilibrare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~rări / E: echilibra] 1 Aducere în stare de echilibru Si: cumpănire. 2 Determinare a două măsuri, mărimi, valori ori părți componente ale unui tot să fie în proporție justă sau egală una față de alta.

ECHILIBRÁRE, echilibrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) echilibra și rezultatul ei; cumpănire. 2. (Tehn.) Anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza mișcării accelerate a acestora; contrabalansare. 3. Atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații. – V. echilibra.

ECHILIBRÁRE s.f. Acțiunea de a (se) echilibra; echilibraj. ♦ Anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic datorită mișcării accelerate a acestora. ♦ Reducere a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații. [< echilibra].

ECHILIBRÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) echilibra. 2. anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra unui sistem tehnic cu mișcare periodică. 3. aducere a unui circuit sau a unei rețele electrice în starea caracterizată prin valoarea nulă a intensității curentului. 4. reducere a perturbațiilor nedorite din circuitele unei linii de telecomunicații, prin compensarea asimetriilor. (< echilibra)

ECIHLIBRÁRE s. f. Acțiunea de a (se) echilibra; cumpănire.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

echilibráre (-li-bra-) s. f., g.-d. art. echilibrắrii; pl. echilibrắri

echilibráre s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. echilibrării; pl. echilibrări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ECHILIBRÁRE s. 1. contrabalansare, cumpăneală, cumpănire. (O greutate pusă pentru ~.) 2. v. compensare.

ECHILIBRARE s. 1. contrabalansare, cumpăneală, cumpănire. (O greutate pusă pentru ~.) 2. compensare. (~ celor două fenomene.)

Echilibrare ≠ dezechilibrare

Intrare: echilibrare
echilibrare substantiv feminin
  • silabație: -li-bra-re
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • echilibrare
  • echilibrarea
plural
  • echilibrări
  • echilibrările
genitiv-dativ singular
  • echilibrări
  • echilibrării
plural
  • echilibrări
  • echilibrărilor
vocativ singular
plural

echilibrare

  • 1. Acțiunea de a (se) echilibra și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cumpăneală cumpănire echilibraj antonime: dezechilibrare
  • 2. tehnică Eliminare sau reducere a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza mișcării accelerate a acestora.
    surse: DEX '09 DN sinonime: compensare contrabalansare
  • 3. Aducere a unui circuit sau a unei rețele electrice în starea caracterizată prin valoarea nulă a intensității curentului.
    surse: MDN '00
  • 4. Atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • vezi echilibra
    surse: DEX '09 DEX '98 DN