ECHILIBRARE, echilibrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) echilibra și rezultatul ei; cumpănire. 2. (Tehn.) Eliminare sau reducere a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza mișcării accelerate a acestora; contrabalansare. 3. Atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații. – V. echilibra.

echilibrare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~rări / E: echilibra] 1 Aducere în stare de echilibru Si: cumpănire. 2 Determinare a două măsuri, mărimi, valori ori părți componente ale unui tot să fie în proporție justă sau egală una față de alta.

ECHILIBRARE, echilibrări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) echilibra și rezultatul ei; cumpănire. 2. (Tehn.) Anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic, din cauza mișcării accelerate a acestora; contrabalansare. 3. Atenuare a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații. – V. echilibra.

ECHILIBRARE s.f. Acțiunea de a (se) echilibra; echilibraj. ♦ Anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra pieselor unui sistem tehnic datorită mișcării accelerate a acestora. ♦ Reducere a cuplajelor nedorite dintre circuitele unei linii de telecomunicații. [< echilibra].

ECHILIBRARE s. f. 1. acțiunea de a (se) echilibra. 2. anulare a forțelor dinamice asimetrice care se exercită asupra unui sistem tehnic cu mișcare periodică. 3. aducere a unui circuit sau a unei rețele electrice în starea caracterizată prin valoarea nulă a intensității curentului. 4. reducere a perturbațiilor nedorite din circuitele unei linii de telecomunicații, prin compensarea asimetriilor. (< echilibra)

ECIHLIBRARE s. f. Acțiunea de a (se) echilibra; cumpănire.

echilibrare (desp. -li-bra-) s. f., g.-d. art. echilibrării; pl. echilibrări

echilibrare (-li-bra-) s. f., g.-d. art. echilibrării; pl. echilibrări

echilibrare s. f. (sil. -bra-), g.-d. art. echilibrării; pl. echilibrări

ECHILIBRARE s. 1. contrabalansare, cumpăneală, cumpănire. (O greutate pusă pentru ~.) 2. v. compensare.

ECHILIBRARE s. 1. contrabalansare, cumpăneală, cumpănire. (O greutate pusă pentru ~.) 2. compensare. (~ celor două fenomene.)

Echilibrare ≠ dezechilibrare