opțiuni
  • info

16 definiții pentru oscila

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OSCILA, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller.

OSCILA, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller.

oscila vi [At: ASACHI, E. III, 237/20 / Pzi: ~lez și (îvr) oscil / E: fr osciller] 1 A se mișca alternativ în sensuri opuse Si: a se balansa, a se legăna, a pendula. 2 (Fig) A fi instabil, nehotărât. 3 (Fig.) A ezita. 4 (Fig.) A fluctua.

OSCILA, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se legăna, a se balansa, a se mișca alternativ în sensuri opuse. Capul... îi oscila în mers la stînga și la dreapta. SADOVEANU, A. L. 203. 2. Fig. A fi instabil, nehotărît, a sta în cumpănă, a șovăi, a ezita; a fluctua. Unele nume recente oscilează în ce privește genul. GRAM. ROM. I 126.

OSCILA vb. I. intr. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse. 2. (Fig.) A manifesta nehotărîre; a șovăi; (p. ext.) a fluctua. [< fr. osciller, cf. lat. oscillare].

OSCILA vb. intr. 1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa. 2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare)

A OSCILA ~ez intranz. 1) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta; a se balansa; a pendula. 2) fig. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a pendula; a balansa. /<fr. osciller

oscilà v. a se mișca alternativ în două sensuri contrare.

osțila[1] v vz oscila

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

*osciléz v. intr. (lat. oscillor, -ári și -illo, -áre, d. oscillum, mască [a luĭ Saturn orĭ Bacu1] pe care Romaniĭ o spînzuraŭ de copacĭ orĭ de casă și care se legăna de vînt). Fac oscilațiunĭ, mă legăn: pendulu oscilează. Fig. Mă legăn cu gîndu, șovăĭesc: a oscila între doŭă hotărîrĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oscila (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. oscilez, 3 oscilează; conj. prez. 1 sg. să oscilez, 3 să oscileze

oscila (a ~) vb., ind. prez. 3 oscilează

oscila vb., ind. prez. 1 sg. oscilez, 3 sg. și pl. oscilează

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OSCILA vb. v. codi, ezita, fluctua, pregeta, schimba, șovăi, varia.

OSCILA vb. 1. v. balansa. 2. v. vibra.

OSCILA vb. a (se) balansa, a (se) clătina, a (se) legăna, a pendula, (rar) a bascula, (înv. și reg.) a (se) clăti, (reg.) a (se) dăina, a (se) hîțîna, a (se) hlobăna. (A ~ într-o parte și în alta.)

oscila vb. v. CODI. EZITA. FLUCTUA. PREGETA. SCHIMBA. ȘOVĂI. VARIA.

Intrare: oscila
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • oscila
  • oscilare
  • oscilat
  • oscilatu‑
  • oscilând
  • oscilându‑
 singular plural
  • oscilează
  • oscilați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • oscilez
 (să)
  • oscilez
  • oscilam
  • oscilai
  • oscilasem
a II-a (tu)
  • oscilezi
 (să)
  • oscilezi
  • oscilai
  • oscilași
  • oscilaseși
a III-a (el, ea)
  • oscilează
 (să)
  • oscileze
  • oscila
  • oscilă
  • oscilase
plural I (noi)
  • oscilăm
 (să)
  • oscilăm
  • oscilam
  • oscilarăm
  • oscilaserăm
  • oscilasem
a II-a (voi)
  • oscilați
 (să)
  • oscilați
  • oscilați
  • oscilarăți
  • oscilaserăți
  • oscilaseți
a III-a (ei, ele)
  • oscilează
 (să)
  • oscileze
  • oscilau
  • oscilară
  • oscilaseră
osțila
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oscila, oscilezverb

  • 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: balansa legăna pendula
    • format_quote Capul... îi oscila în mers la stînga și la dreapta. SADOVEANU, A. L. 203. DLRLC
  • 2. figurat A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ezita fluctua șovăi
    • format_quote Unele nume recente oscilează în ce privește genul. GRAM. ROM. I 126. DLRLC
  • 3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.