3 intrări

29 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

bărbat, ~ă [At: COD. VOR. 38/1 / Pl: ~ați / E: ml barbatus, -a, -um „cu barbă”, „bărbos”] 1 sm Persoană matură de sex masculin. 2 sm Persoană de sex masculin (indiferent de vârstă). 3 sm Soț. 4 a Curajos. 5 a Energic.

BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

BĂRBÁT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

BĂRBÁT2, -Ă, bărbați, -te, adj. Curajos, inimos, voinic. El e om bărbat, N-o să-și prindă doară mintea c-o femeie. COȘBUC, P. I 247. Zoe, Zoe, fii bărbată... – Nu mai pot, nu mai pot! CARAGIALE, O. I 169. Are oi mai multe, Mîndre și cornute, Și cai învățați Și cîni mai bărbați. ALECSANDRI, P. P. 1. ◊ (Substantivat, f.; popular, despre o femeie) Asta-i mîndra mîndruleană, Țesătoarea pînzelor, Bărbata bărbatelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423.

BĂRBÁT1, bărbați, s. m. 1. (În opoziție cu copil și cu femeie) Persoană adultă de sex masculin. Cel puțin să avem un bărbat cu noi. DUMITRIU, B. F. 53. Te-aî întors bărbat; aud c-ai învățat multe. DAVIDOGLU, M. 8. Fratele mamei era un bărbat mare și spătos. SADOVEANU, N. F. 12. Treceau bărbați, treceau femei Și uruiau trăsuri pe stradă. COȘBUC, P. I 102. ◊ Fig. Om în toată firea, plin de curaj, de hotărîre bărbătească. De-acu trebuie să te arăți bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de brațul tău. SADOVEANU, B. 68. Fii o dată bărbat și nu-ți face voie rea! CREANGĂ, P. 212. 2. Om căsătorit (în raport cu soția lui); soț. [Mamei] i-a murit de mult bărbatul și nu mă are decît pe mine. SADOVEANU, N. F. 55. O femeie amărîtă îi opri... să le povestească cum bărbatul ei a fost omorît. REBREANU, R. I 102. Dar ce folos dacă nu pot găsi un bărbat Marghioliței. ALECSANDRI, T. I 34.

BĂRBÁT1, bărbați, s. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea, plin de bărbăție. 2. Soț. – Lat. barbatus.

BĂRBÁT2, -Ă, bărbați, -te, adj. Curajos, voinic. – Lat. barbatus.

BĂRBÁT2 ~ți m. 1) Persoană adultă de sex masculin. 2) Persoană plină de energie și de fermitate; om în toată firea. * ~ de stat persoană marcantă, aflată într-un post de conducere important. 3) Persoană de sex masculin căsătorită, considerată în raport cu femeia ce i-a devenit soție; soț. /<lat. barbatus

BĂRBÁT1 ~tă (~ți, ~te) rar 1) Care este înzestrat cu forță fizică și curaj. 2) rar Care muncește mult și cu folos; harnic; laborios; vrednic. /<lat. barbatus

bărbat m. 1. persoană de sex masculin (în opozițiune cu femeie); 2. bărbat unit cu o femeie prin căsătorie. [Lat. BARBATUS, lit. om cu barbă]. ║ a. 1. harnic, sârguitor; 2. curagios, energic.

Bărbat m. fratele lui Litovoiu, voievod român al Olteniei, prins de Unguri, se rescumpără plătind un tribut și recunoscând suveranitatea Ungariei (1272-1290).

bărbát m. (lat. barbatus, cu barbă; it. barbato, sp. pg. barbado. D. rom. vine ngr. varvátos, iar din ngr. vine alb. varvát, animal necastrat). Persoană masculină, în opoz. cu femeĭe: Dumnezeŭ l-a creat pe bărbat și pe femeĭe. Soț, bărbat unit cu o femeĭe pin căsătorie. Mascul (la animale). Adj. Viteaz, curajos: cîne bărbat, femeĭe bărbată.

bărbát-cavalér s. m. Bărbat cu atitudine cavalerească ◊ „Nefiind suficiente bărci de salvare pentru cei 2200 de pasageri de pe navă, peste 1000 de bărbați au consimțit să-și sacrifice viața lăsând să plece femeile și copiii. În 1931, o asociație a femeilor de pe «Titanic» a organizat ridicarea la New York a unei statui în memoria «bărbaților-cavaleri» de pe navă. Statuia s-a pierdut însă [...] și a fost regăsită în 1978 de actualul președinte al societății bărbaților «titaniști».” R.l. 3 V 85 p. 6; v. și 10 V 85 p. 1 //din bărbat + cavaler//


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bărbát1 (înv.) adj. m., pl. bărbáți; f. bărbátă, pl. bărbáte

bărbát2 s. m., pl. bărbáți

bărbát s. m., adj. m., pl. bărbáți; f. sg. bărbátă, pl. bărbáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

BĂRBÁT adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.

BĂRBÁT s. 1. om. (Femei și ~ți.) 2. v. soț.

bărbat adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.

BĂRBAT s. 1. om. (Femei și ~i.) 2. soț, (pop.) domn, om, român, (înv. și reg.) mărit, soție, (reg.) gospodar, mireaz, (înv.) casnic, căsar, căsaș, căsător, (eufemistic) dînsul (art.). (Dînsul e ~ meu.) erată

arată toate definițiile

Intrare: Bărbat
Bărbat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bărbat
Intrare: bărbat (adj.)
bărbat2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbat
  • bărbatul
  • bărbatu‑
  • bărba
  • bărbata
plural
  • bărbați
  • bărbații
  • bărbate
  • bărbatele
genitiv-dativ singular
  • bărbat
  • bărbatului
  • bărbate
  • bărbatei
plural
  • bărbați
  • bărbaților
  • bărbate
  • bărbatelor
vocativ singular
plural
Intrare: bărbat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărbat
  • bărbatul
  • bărbatu‑
plural
  • bărbați
  • bărbații
genitiv-dativ singular
  • bărbat
  • bărbatului
plural
  • bărbați
  • bărbaților
vocativ singular
  • bărbatule
  • bărbate
plural
  • bărbaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bărbat (adj.)

etimologie:

bărbat (s.m.)

  • 1. Persoană adultă de sex masculin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: bărbătuș 4 exemple
    exemple
    • Cel puțin să avem un bărbat cu noi. DUMITRIU, B. F. 53.
      surse: DLRLC
    • Te-aî întors bărbat; aud c-ai învățat multe. DAVIDOGLU, M. 8.
      surse: DLRLC
    • Fratele mamei era un bărbat mare și spătos. SADOVEANU, N. F. 12.
      surse: DLRLC
    • Treceau bărbați, treceau femei Și uruiau trăsuri pe stradă. COȘBUC, P. I 102.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Om în toată firea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: om 2 exemple
      exemple
      • De-acu trebuie să te arăți bărbat. Eu n-am alt sprijin și am nevoie de brațul tău. SADOVEANU, B. 68.
        surse: DLRLC
      • Fii o dată bărbat și nu-ți face voie rea! CREANGĂ, P. 212.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Bărbat de stat = persoană marcantă, aflată într-un post de conducere important.
        surse: NODEX
  • 2. soț diminutive: bărbățel
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • [Mamei] i-a murit de mult bărbatul și nu mă are decît pe mine. SADOVEANU, N. F. 55.
      surse: DLRLC
    • O femeie amărîtă îi opri... să le povestească cum bărbatul ei a fost omorît. REBREANU, R. I 102.
      surse: DLRLC
    • Dar ce folos dacă nu pot găsi un bărbat Marghioliței. ALECSANDRI, T. I 34.
      surse: DLRLC

etimologie: