bărbat, ~ă [At: COD. VOR. 38/1 / Pl: ~ați / E: ml barbatus, -a, -um „cu barbă”, „bărbos”] 1 sm Persoană matură de sex masculin. 2 sm Persoană de sex masculin (indiferent de vârstă). 3 sm Soț. 4 a Curajos. 5 a Energic.

bărbát, -ă s.m., adj. I s.m. 1 Persoană adultă de sex masculin. ♢ Bărbat de stat v. stat. ♢ Loc.adj. De bărbat = bărbătesc. Voce de bărbat. ♢ Loc.adv. (Ca) de la bărbat la bărbat = ca între bărbați. ♢ expr. A nu ști de bărbat v. ști. ♦︎ Soț (în raport cu soția sa). ♢ expr. A pus bărbatul cîrpa v. cîrpă. A(-i) da cuiva de bărbat pe cineva v. da. Și-a găsit hîrbul capacul, tigva dopul și lelea bărbatul v. tigvă. 2 Om puternic, curajos, de acțiune. II adj. 1 (despre oameni) Care este curajos, voinic, puternic; activ. 2 (despre acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor) Care trădează bărbăție, curaj, vitejie. • pl. -ți, -te. /lat. barbatus, -i.

BĂRBAT I. sm. 1 Om (în opoziție cu femeie și copil): cînd se ivea într’un colț de uliță, bărbați, femei și copii fugeau făcîndu și cruce (I.-GH.) ¶ 2 Soț; proverb: ce știe satul, nu știe ~ul; a lua de ~, a se mărita. II. adj. 1 Care are calitățile, virtutea unui bărbat ¶ 2 Voinic, curagios: fii ~ă, mamă, tine-ți firea pînă mă voiu întoarce (ISP.) ¶ 3 Harnic, muncitor, sîrguincios, vrednic [lat. barbatus].

BĂRBAT², -Ă, bărbați, -te, adj. Curajos, inimos, voinic. El e om bărbat, N-o să-și prindă doară mintea c-o femeie. COȘBUC, P. I 247. Zoe, Zoe, fii bărbată... – Nu mai pot, nu mai pot! CARAGIALE, O. I 169. Are oi mai multe, Mîndre și cornute, Și cai învățați Și cîni mai bărbați. ALECSANDRI, P. P. 1. ◊ (Substantivat, f.; popular, despre o femeie) Asta-i mîndra mîndruleană, Țesătoarea pînzelor, Bărbata bărbatelor. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 423.

BĂRBAT², -Ă, bărbați, -te, adj. Curajos, voinic. – Lat. barbatus.

BĂRBAT¹ ~tă (~ți, ~te) rar 1) Care este înzestrat cu forță fizică și curaj. 2) rar Care muncește mult și cu folos; harnic; laborios; vrednic. /<lat. barbatus

bărbat m. 1. persoană de sex masculin (în opozițiune cu femeie); 2. bărbat unit cu o femeie prin căsătorie. [Lat. BARBATUS, lit. om cu barbă]. ║ a. 1. harnic, sârguitor; 2. curagios, energic.

bărbát m. (lat. barbatus, cu barbă; it. barbato, sp. pg. barbado. D. rom. vine ngr. varvátos, iar din ngr. vine alb. varvát, animal necastrat). Persoană masculină, în opoz. cu femeĭe: Dumnezeŭ l-a creat pe bărbat și pe femeĭe. Soț, bărbat unit cu o femeĭe pin căsătorie. Mascul (la animale). Adj. Viteaz, curajos: cîne bărbat, femeĭe bărbată.

bărbat¹ (rar) adj. m., pl. bărbați; f. bărbată, pl. bărbate (câini bărbați, femei bărbate)

bărbat¹ (înv.) adj. m., pl. bărbați; f. bărbată, pl. bărbate

bărbat s. m., adj. m., pl. bărbați; f. sg. bărbată, pl. bărbate

bărbat.

BĂRBAT adj. v. brav, curajos, cutezător, dârz, inimos, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz.

bărbat adj. v. BRAV. CURAJOS. CUTEZĂTOR. DÎRZ. INIMOS. ÎNDRĂZNEȚ. NEÎNFRICAT. SEMEȚ. VITEAZ.