inimos, ~oasă [At: PSALT. 4/16 / V: în~ / Pl: ~oși, ~oase / E: inimă + -os] 1 a Curajos. 2 sm Viteaz. 3 a Generos. 4 a Care suferă, care se consumă foarte mult pentru ceva. 5 a (Rar) Făcut din toată inima. 6 a (Îvr; îla) Greu ~ Mânios.

INIMÓS, -OÁSĂ, inimoși, -oase, adj. 1. (Despre oameni și despre manifestările lor) Curajos, îndrăzneț, viteaz. Hotărîrile luate... se cuvenea să le știe unul dintre căuzașii cei mai inimoși. CAMIL PETRESCU, O. II 15. Puțini erau la număr ostașii lui, dar inimoși, încercați în lupte. VLAHUȚĂ, O. A. II 117. Era inimos, bărbat, sta cu peptul deschis și gata de luptă. ISPIRESCU, U. 118. ◊ (Rar, despre animale și despre manifestările lor) Doi leoparzi Ce cu poftă inimoasă de-a lupta se și aruncă Peste tigru. EMINESCU, O. I 165. Turma Șalghii cea frumoasă, Ca șoimul de inimoasă. ALECSANDRI, P. P. 58. 2. Bun, mărinimos. Înțelegea că niște biete vorbe inimoase nu-s în stare să-l îndepărteze de la ceea ce hotărîse. POPA, V. 337. Ca fată inimoasă ce era, trebuia să-l apere pe omul năpăstuit. SLAVICI, la TDRG. 3. Care pune totul la inimă; pasionat. Bat-o norocul de fată, prea e inimoasă. DELAVRANCEA, S. 51. 4. (Rar) Făcut cu toată inima. Sînt petreceri inimoase, cu rîs mult, cu glume strașnice. CAMIL PETRESCU, U. N. 246.

INIMÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care nu se teme de primejdii; cu mult curaj; cu inimă; curajos; îndrăzneț. 2) Care este plin de bunăvoință; bun la inimă; mărinimos; generos. 3) Care se irită sau se enervează ușor; irascibil; iritabil. 4) Care depune mult suflet (într-o activitate); cu multă inimă; însuflețit; înflăcărat. /inimă + suf. ~os

inimos a. plin de inimă, curagios. [Lat. ANIMOSUS].

inimós, -oásă adj. (d. inimă). Plin de inimă, de curaj, de sentiment, de simțire: un copil inimos. Adv. Cu inimă.

inimós adj. m., pl. inimóși; f. inimoásă, pl. inimoáse

inimós adj. m., pl. inimóși; f. sg. inimoásă, pl. inimoáse

INIMÓS adj. 1. v. curajos. 2. v. neclar^[1].

INIMOS adj. brav, curajos, cutezător, dîrz, îndrăzneț, neînfricat, semeț, viteaz, (livr.) intrepid, petulant, temerar, (rar) bărbat, (înv. și pop.) voinic, (înv.) hrăbor, neînfricoșat. (Om ~.)