14 definiții pentru harnic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

harnic, ~ă a [At: (a. 1581) CORESI, ap. TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl харник] 1 (Înv) Mulțumitor. 2 (Îvp) Înzestrat cu calități alese Si: de ispravă, destoinic, vrednic. 3 Capabil de ceva. 4 (Înv; îe) A fi ~ să... (a... sau de...) A fi în stare să... 5 Sârguincios. 6 Activ. 7 Care muncește mult și cu râvnă. 8 Care lucrează iute și cu spor.

HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĭnŭ.

HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĭnŭ.

HÁRNIC, -Ă, harnici, -e, adj. 1. Care muncește mult și cu mult zel, care lucrează iute și cu spor; muncitor, activ, sîrguincios. Harnică, din zorii zilei Nu stau mînile copilei Fără lucru, tot să prindă, Casa lor toată-i oglindă. COȘBUC, P. I 95. Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. CREANGĂ, P. 283. Omul harnic N-are praznic. PĂSCULESCU, L. P. 109. ◊ Fig. Cînd mă deșteptai a doua zi, numai după o clipă parcă de somn, băgai de samă că soarele fusese cu mult mai harnic decît mine. HOGAȘ, M. N. 169. Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic. EMINESCU, O. I 85. ◊ (Adverbial) Mergea harnic și se socotea. DUMITRIU, B. F. 15. Privirăm pînă-n zare amîndoi; Țesea ninsoarea, harnic, pînze moi. JEBELEANU, P. 42. 2. (Învechit și popular) Vrednic, destoinic, zelos. Este un cal mai harnic decît dînsul, fiindu-i frate mai tînăr. ISPIRESCU, L. 19. Harnică maică-ai avut, De frumoasă te-a făcut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 30. ◊ Expr. A fi harnic să... (sau de...) = a fi capabil, vrednic, a fi în stare (să... ), a putea (să... ). Va fi harnic să alunge pe zmeu de la turmă. RETEGANUL, P. IV 16. De băieți nu mai trag nădejde: pentru că baba mea e o sterpătură; n-a fost harnică să-mi facă nici unul. CREANGĂ, P. 118.

HÁRNIC ~că (~ci, ~ce) Care muncește mult, repede și cu folos; pasionat de muncă; vrednic; sârguincios. /<sl. harinu

harnic a. activ, sârguitor. [Derivat din har: cel cu har, vrednic].

hárnic, -ă adj. (vsl. harĭnŭ cu sufixu -nic; bg. rut. haren, d. vsl. harĭ, grație. V. har). Vechĭ. Demn, vrednic, în stare: nu eștĭ harnic să-ĭ trecĭ pe dinainte. Azĭ. Activ, muncitor: om harnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

hárnic adj. m., pl. hárnici; f. hárnică, pl. hárnice

hárnic adj. m., pl. hárnici; f. sg. hárnică, pl. hárnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

HÁRNIC adj. activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sârnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, râvnaci, râvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.)

HÁRNIC adj. v. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.

HARNIC adj. activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sîrguincios, sîrguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.)

harnic adj. v. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMENTAT. ÎNCERCAT. ÎNZESTRAT. PREGĂTIT. PRICEPUT. VALOROS. VERSAT. VREDNIC.

Harnic ≠ leneș, lenos, trândav, puturos

Intrare: harnic
harnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harnic
  • harnicul
  • harnicu‑
  • harnică
  • harnica
plural
  • harnici
  • harnicii
  • harnice
  • harnicele
genitiv-dativ singular
  • harnic
  • harnicului
  • harnice
  • harnicei
plural
  • harnici
  • harnicilor
  • harnice
  • harnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

harnic

  • 1. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor.
    exemple
    • Harnică, din zorii zilei Nu stau mînile copilei Fără lucru, tot să prindă, Casa lor toată-i oglindă. COȘBUC, P. I 95.
      surse: DLRLC
    • Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. CREANGĂ, P. 283.
      surse: DLRLC
    • Omul harnic N-are praznic. PĂSCULESCU, L. P. 109.
      surse: DLRLC
    • figurat Cînd mă deșteptai a doua zi, numai după o clipă parcă de somn, băgai de samă că soarele fusese cu mult mai harnic decît mine. HOGAȘ, M. N. 169.
      surse: DLRLC
    • figurat Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic. EMINESCU, O. I 85.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Mergea harnic și se socotea. DUMITRIU, B. F. 15.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Privirăm pînă-n zare amîndoi; Țesea ninsoarea, harnic, pînze moi. JEBELEANU, P. 42.
      surse: DLRLC
    • exemple
      • Este un cal mai harnic decît dînsul, fiindu-i frate mai tînăr. ISPIRESCU, L. 19.
        surse: DLRLC
      • Harnică maică-ai avut, De frumoasă te-a făcut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 30.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A fi harnic să... (sau de...) = a fi capabil, vrednic, a fi în stare (să... ), a putea (să... ).
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Va fi harnic să alunge pe zmeu de la turmă. RETEGANUL, P. IV 16.
          surse: DLRLC
        • De băieți nu mai trag nădejde: pentru că baba mea e o sterpătură; n-a fost harnică să-mi facă nici unul. CREANGĂ, P. 118.
          surse: DLRLC

etimologie: