15 definiții pentru harnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĭnŭ.

harnic, ~ă a [At: (a. 1581) CORESI, ap. TDRG / Pl: ~ici, ~ice / E: vsl харник] 1 (Înv) Mulțumitor. 2 (Îvp) Înzestrat cu calități alese Si: de ispravă, destoinic, vrednic. 3 Capabil de ceva. 4 (Înv; îe) A fi ~ să... (a... sau de...) A fi în stare să... 5 Sârguincios. 6 Activ. 7 Care muncește mult și cu râvnă. 8 Care lucrează iute și cu spor.

HÁRNIC, -Ă, harnici, -ce, adj. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (Pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĭnŭ.

HÁRNIC, -Ă, harnici, -e, adj. 1. Care muncește mult și cu mult zel, care lucrează iute și cu spor; muncitor, activ, sîrguincios. Harnică, din zorii zilei Nu stau mînile copilei Fără lucru, tot să prindă, Casa lor toată-i oglindă. COȘBUC, P. I 95. Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. CREANGĂ, P. 283. Omul harnic N-are praznic. PĂSCULESCU, L. P. 109. ◊ Fig. Cînd mă deșteptai a doua zi, numai după o clipă parcă de somn, băgai de samă că soarele fusese cu mult mai harnic decît mine. HOGAȘ, M. N. 169. Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic. EMINESCU, O. I 85. ◊ (Adverbial) Mergea harnic și se socotea. DUMITRIU, B. F. 15. Privirăm pînă-n zare amîndoi; Țesea ninsoarea, harnic, pînze moi. JEBELEANU, P. 42. 2. (Învechit și popular) Vrednic, destoinic, zelos. Este un cal mai harnic decît dînsul, fiindu-i frate mai tînăr. ISPIRESCU, L. 19. Harnică maică-ai avut, De frumoasă te-a făcut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 30. ◊ Expr. A fi harnic să... (sau de...) = a fi capabil, vrednic, a fi în stare (să... ), a putea (să... ). Va fi harnic să alunge pe zmeu de la turmă. RETEGANUL, P. IV 16. De băieți nu mai trag nădejde: pentru că baba mea e o sterpătură; n-a fost harnică să-mi facă nici unul. CREANGĂ, P. 118.

HÁRNIC ~că (~ci, ~ce) Care muncește mult, repede și cu folos; pasionat de muncă; vrednic; sârguincios. /<sl. harinu

HARNIC adj. (Mold.) 1. Demn, vrednic. Cunoștea toți că-i harnic să domnească. URECHE. Harnic de boierie. NECULCE; cf. DOSOFTEI. PS.; DOSOFTEI, VS; N. COSTIN; PSEUDO-MUSTE. 2. Capabil. Nu este nime harnic să-i stea împotrivă. NECULCE; cf. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: har + suf. -nic. Vezi și hărnicie, neharnic, nehărnicie. Cf. s ă m ă l u i t o r, s t a v ă r ( d e ~).

harnic a. activ, sârguitor. [Derivat din har: cel cu har, vrednic].

hárnic, -ă adj. (vsl. harĭnŭ cu sufixu -nic; bg. rut. haren, d. vsl. harĭ, grație. V. har). Vechĭ. Demn, vrednic, în stare: nu eștĭ harnic să-ĭ trecĭ pe dinainte. Azĭ. Activ, muncitor: om harnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

harnic adj. m., pl. harnici; f. harnică, pl. harnice

hárnic adj. m., pl. hárnici; f. sg. hárnică, pl. hárnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÁRNIC adj. activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sârguincios, sârguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sârnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, râvnaci, râvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.)

HÁRNIC adj. v. bun, capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic.

HARNIC adj. activ, muncitor, neobosit, neostenit, silitor, sîrguincios, sîrguitor, vrednic, zelos, (livr.) laborios, (rar) lucrător, spornic, strădalnic, străduitor, (reg.) abătător, (prin vestul Transilv.) baur, (Transilv. și Ban.) porav, (Mold. și Bucov.) robaci, (prin Olt. și Ban.) sîrnic, (înv.) diligent, nepregetat, nepregetător, nevoitor, rîvnaci, rîvnitor, (înv. fig.) neadormit. (Om ~.)

harnic adj. v. BUN. CAPABIL. COMPETENT. DESTOINIC. DOTAT. EXPERIMENTAT. ÎNCERCAT. ÎNZESTRAT. PREGĂTIT. PRICEPUT. VALOROS. VERSAT. VREDNIC.

Harnic ≠ leneș, lenos, trândav, puturos

Intrare: harnic
harnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • harnic
  • harnicul
  • harnicu‑
  • harnică
  • harnica
plural
  • harnici
  • harnicii
  • harnice
  • harnicele
genitiv-dativ singular
  • harnic
  • harnicului
  • harnice
  • harnicei
plural
  • harnici
  • harnicilor
  • harnice
  • harnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

harnic, harnicăadjectiv

  • 1. Care muncește mult și cu râvnă, care lucrează iute și cu spor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Harnică, din zorii zilei Nu stau mînile copilei Fără lucru, tot să prindă, Casa lor toată-i oglindă. COȘBUC, P. I 95. DLRLC
    • format_quote Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă. CREANGĂ, P. 283. DLRLC
    • format_quote Omul harnic N-are praznic. PĂSCULESCU, L. P. 109. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd mă deșteptai a doua zi, numai după o clipă parcă de somn, băgai de samă că soarele fusese cu mult mai harnic decît mine. HOGAȘ, M. N. 169. DLRLC
    • format_quote figurat Vezi izvoare zdrumicate peste pietre licurind; Ele trec cu harnici unde și suspină-n flori molatic. EMINESCU, O. I 85. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Mergea harnic și se socotea. DUMITRIU, B. F. 15. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Privirăm pînă-n zare amîndoi; Țesea ninsoarea, harnic, pînze moi. JEBELEANU, P. 42. DLRLC
    • 1.1. învechit popular Capabil, destoinic, vrednic, zelos. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Este un cal mai harnic decît dînsul, fiindu-i frate mai tînăr. ISPIRESCU, L. 19. DLRLC
      • format_quote Harnică maică-ai avut, De frumoasă te-a făcut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 30. DLRLC
      • chat_bubble A fi harnic să... (sau de...) = a fi capabil, vrednic, a fi în stare (să... ), a putea (să... ). DLRLC
        • format_quote Va fi harnic să alunge pe zmeu de la turmă. RETEGANUL, P. IV 16. DLRLC
        • format_quote De băieți nu mai trag nădejde: pentru că baba mea e o sterpătură; n-a fost harnică să-mi facă nici unul. CREANGĂ, P. 118. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.