2 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

astâmpărát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: astâmpăra] 1-6 Astâmpărare (1-6).

astâmpărat2, ~ă a [At: BELDIMAN, TR., ap. HEM-19007 Pl: ~ați, ~e / E: astâmpăra] 1 Domolit. 2 Potolit. 3 Liniștit. 4 Calm.

ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă, adj.] – V astâmpăra.

ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit; cuminte. [Var.: (pop.) stâmpărát, -ă adj.] – V. astâmpăra.

ASTÂMPĂRÁT, -Ă, astâmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit. [Var.: stâmpărát, -ă adj.] – V. astâmpăra.

astâmpărat a. fig. liniștit, potolit.

astâmpăra [At: (a. 1756) URICARIUL XXI, 166 / V: (reg) ~tim~ / Pzi: astâmpăr / E: ml *ex-temperare] 1 vt (Înv; d. apă sau aer foarte fierbinte sau foarte rece) A face suportabil Si: a tempera. 2 vt (D. pasiuni, sentimente) A potoli. 3-4 vtr (D. pasiuni, sentimente) A nu (se) manifesta Si: a (se) abține. 5 vi A nu se mai mișca. 6-7 vtr (D. oameni) A (se) liniști. 8 vr (Pex; d. evenimente agitate) A se domoli.

astimpăra v vz astâmpăra

ASTÂMPĂRÁ, astâmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var: (pop.) stâmpărá vb. I] – Lat. *ex-temperare.

STÂMPĂRÁ vb. I v. astâmpăra.

STÂMPĂRÁ vb. I v. astâmpăra.

STÂMPĂRÁT, -Ă adj. v. astâmpărat.

STÂMPĂRÁT, -Ă adj. v. astâmpărat.

ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. Refl. și tranz. 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți. 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze. [Var.: (pop.) stâmpărá, vb. I.] – Din lat. *ex-temperare.

ASTÎMPĂRÁ, astîmpăr, vb. I. 1. Refl. A se liniști, a se potoli, a se cuminți; a nu mai necăji pe cineva, a-l lăsa în pace. Spuneți Șuțuleștilor să se astîmpere! a trimis vorbă Cuza. PAS, L. I 107. Doamne, Davide, cum nu te mai astîmperi! De ce-ai scos băietul din casă pe vremea asta? CREANGĂ, A. 24. De nu te-i astîmpăra, strig foc! ALECSANDRI, T. 203. 2. Refl. A se calma, a se ogoi. Andrei Șchiopul.., se astîmpărase sub șandramaua morii, în chilia lui. SADOVEANU, N. F. 118. Ducîndu-se oaspeții nuntași pe acasă și astîmpărîndu-se toate, s-au dus tinerii la somnul cel de cununie. SBIERA, P. 21. Se boceau de nu se mai puteau astîmpăra. ISPIRESCU, L. 329. 3. Tranz. A domoli. Soarele zăpușește firea... aerul joacă, fierbe și mei un pic de adiere nu astîmpăra arsura. DELAVRANCEA, S. 221. De ce-ți astîmperi pasul? COȘBUC, P. I 168. ♦ (Învechit și regional; cu privire la lichide prea calde sau prea reci) A tempera, a stîmpăra. (Refl. pas.) Să se astîmpere [apa cea fierbinte] cu altă apă rece. DRĂGHICI, la TDRG. ♦ (Cu privire la o necesitate fiziologică sau psihică) A face să înceteze, a tempera, a potoli. Să mai stăm cu rîsul și să astîmpărăm altora plînsul! PAS, L. I 138. M-am dus pînă la șipot, ca să-mi astîmpăr arșița. SADOVEANU, N. F. 119. Pe furiș să cat la ea, Să-mi astîmpăr dragostea. PĂUN-PINCIO, P. 55. ♦ (Cu privire la o națiune, un popor, o mulțime) A reduce la inacțiune, a face inofensiv, a supune. Chinurile și ucisurile de care vorbești n-au astîmpărat poporul. SADOVEANU, N. F. 108.

ASTÎMPĂRÁT, -Ă, astîmpărați, -te, adj. Domolit, liniștit, potolit (după o stare anterioară de tulburare, de agitare sau ca însușire inerentă a firii cuiva). Portul Nijni-Novgorodului, în această dimineață de toamnă, pare astîmpărat cu totul. Corăbii și corăbioare, vapoare și vaporașe stau prinse de țărm. SAHIA, U.R.S.S. 122. ◊ (Învechit și regional) Moderat, potrivit (ca temperatură), stîmpărat. Supă astîmpărată. Apă astîmpărată.

ASTÂMPĂRÁ, astấmpăr, vb. I. 1. Refl. A se liniști, a se potoli, a se cuminți. ♦ A se calma. 2. Tranz. A face să înceteze; a domoli. [Var.: stâmpărá, vb. I.] – Lat. *ex-temperare.

A SE ASTÂMPĂRÁ mă astâmpăr intranz. 1) A avea astâmpăr; a ajunge în stare de liniște; a se domoli; a se potoli; a se alina; a se calma. 2) A deveni cuminte; a se face ascultător; a se cuminți. 3) (despre fenomene ale naturii, manifestări ale oamenilor etc.) A scădea în intensitate. Vântul s-a astâmpărat. /<lat. ex-temperare

A ASTÂMPĂRÁ astâmpăr tranz. A face să se astâmpere. /<lat. ex-temperare

astâmpărà v. a potoli, a domoli. [Lat. EXTEMPERARE].

2) astîmpăr, a v. tr. (lat. extémpero, -temperáre. – Se conj. ca stîmpăr). Liniștesc, potolesc, domolesc: astîmpăr valurile, poporu, durerea. V. refl. Mă liniștesc, șed bine: astîmpără-te (cuv. adresat des copiilor).

astîmpărát, -ă adj. Liniștit: copil astîmpărat.

arată toate definițiile

Intrare: astâmpărat
astâmpărat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • astâmpărat
  • astâmpăratul
  • astâmpăratu‑
  • astâmpăra
  • astâmpărata
plural
  • astâmpărați
  • astâmpărații
  • astâmpărate
  • astâmpăratele
genitiv-dativ singular
  • astâmpărat
  • astâmpăratului
  • astâmpărate
  • astâmpăratei
plural
  • astâmpărați
  • astâmpăraților
  • astâmpărate
  • astâmpăratelor
vocativ singular
plural
stâmpărat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stâmpărat
  • stâmpăratul
  • stâmpăratu‑
  • stâmpăra
  • stâmpărata
plural
  • stâmpărați
  • stâmpărații
  • stâmpărate
  • stâmpăratele
genitiv-dativ singular
  • stâmpărat
  • stâmpăratului
  • stâmpărate
  • stâmpăratei
plural
  • stâmpărați
  • stâmpăraților
  • stâmpărate
  • stâmpăratelor
vocativ singular
plural
Intrare: astâmpăra
verb (VT32)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astâmpăra
  • astâmpărare
  • astâmpărat
  • astâmpăratu‑
  • astâmpărând
  • astâmpărându‑
singular plural
  • astâmpără
  • astâmpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astâmpăr
(să)
  • astâmpăr
  • astâmpăram
  • astâmpărai
  • astâmpărasem
a II-a (tu)
  • astâmperi
(să)
  • astâmperi
  • astâmpărai
  • astâmpărași
  • astâmpăraseși
a III-a (el, ea)
  • astâmpără
(să)
  • astâmpere
  • astâmpăra
  • astâmpără
  • astâmpărase
plural I (noi)
  • astâmpărăm
(să)
  • astâmpărăm
  • astâmpăram
  • astâmpărarăm
  • astâmpăraserăm
  • astâmpărasem
a II-a (voi)
  • astâmpărați
(să)
  • astâmpărați
  • astâmpărați
  • astâmpărarăți
  • astâmpăraserăți
  • astâmpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • astâmpără
(să)
  • astâmpere
  • astâmpărau
  • astâmpăra
  • astâmpăraseră
verb (VT32)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • stâmpăra
  • stâmpărare
  • stâmpărat
  • stâmpăratu‑
  • stâmpărând
  • stâmpărându‑
singular plural
  • stâmpără
  • stâmpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • stâmpăr
(să)
  • stâmpăr
  • stâmpăram
  • stâmpărai
  • stâmpărasem
a II-a (tu)
  • stâmperi
(să)
  • stâmperi
  • stâmpărai
  • stâmpărași
  • stâmpăraseși
a III-a (el, ea)
  • stâmpără
(să)
  • stâmpere
  • stâmpăra
  • stâmpără
  • stâmpărase
plural I (noi)
  • stâmpărăm
(să)
  • stâmpărăm
  • stâmpăram
  • stâmpărarăm
  • stâmpăraserăm
  • stâmpărasem
a II-a (voi)
  • stâmpărați
(să)
  • stâmpărați
  • stâmpărați
  • stâmpărarăți
  • stâmpăraserăți
  • stâmpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • stâmpără
(să)
  • stâmpere
  • stâmpărau
  • stâmpăra
  • stâmpăraseră
verb (VT32)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • astimpăra
  • astimpărare
  • astimpărat
  • astimpăratu‑
  • astimpărând
  • astimpărându‑
singular plural
  • astimpără
  • astimpărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • astimpăr
(să)
  • astimpăr
  • astimpăram
  • astimpărai
  • astimpărasem
a II-a (tu)
  • astimperi
(să)
  • astimperi
  • astimpărai
  • astimpărași
  • astimpăraseși
a III-a (el, ea)
  • astimpără
(să)
  • astimpere
  • astimpăra
  • astimpără
  • astimpărase
plural I (noi)
  • astimpărăm
(să)
  • astimpărăm
  • astimpăram
  • astimpărarăm
  • astimpăraserăm
  • astimpărasem
a II-a (voi)
  • astimpărați
(să)
  • astimpărați
  • astimpărați
  • astimpărarăți
  • astimpăraserăți
  • astimpăraseți
a III-a (ei, ele)
  • astimpără
(să)
  • astimpere
  • astimpărau
  • astimpărară
  • astimpăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

astâmpărat stâmpărat

etimologie:

  • vezi astâmpăra
    surse: DEX '09 DEX '98

astâmpăra stâmpăra astimpăra

  • 1. A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma; a (se) cuminți.
    exemple
    • Spuneți Șuțuleștilor să se astîmpere! a trimis vorbă Cuza. PAS, L. I 107.
      surse: DLRLC
    • Doamne, Davide, cum nu te mai astîmperi! De ce-ai scos băietul din casă pe vremea asta? CREANGĂ, A. 24.
      surse: DLRLC
    • De nu te-i astîmpăra, strig foc! ALECSANDRI, T. 203.
      surse: DLRLC
    • Andrei Șchiopul.., se astîmpărase sub șandramaua morii, în chilia lui. SADOVEANU, N. F. 118.
      surse: DLRLC
    • Ducîndu-se oaspeții nuntași pe acasă și astîmpărîndu-se toate, s-au dus tinerii la somnul cel de cununie. SBIERA, P. 21.
      surse: DLRLC
    • Se boceau de nu se mai puteau astîmpăra. ISPIRESCU, L. 329.
      surse: DLRLC
  • 2. A scădea sau a face să scadă (în intensitate), a înceta sau a face să înceteze.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domoli înceta 2 exemple
    exemple
    • Soarele zăpușește firea... aerul joacă, fierbe și nici un pic de adiere nu astîmpăra arsura. DELAVRANCEA, S. 221.
      surse: DLRLC
    • De ce-ți astîmperi pasul? COȘBUC, P. I 168.
      surse: DLRLC
    • 2.1. învechit regional Cu privire la lichide prea calde sau prea reci:
      exemple
      • reflexiv pasiv Să se astîmpere [apa cea fierbinte] cu altă apă rece. DRĂGHICI, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 2.2. (Cu privire la o necesitate fiziologică sau psihică) A face să înceteze.
      exemple
      • Să mai stăm cu rîsul și să astîmpărăm altora plînsul! PAS, L. I 138.
        surse: DLRLC
      • M-am dus pînă la șipot, ca să-mi astîmpăr arșița. SADOVEANU, N. F. 119.
        surse: DLRLC
      • Pe furiș să cat la ea, Să-mi astîmpăr dragostea. PĂUN-PINCIO, P. 55.
        surse: DLRLC
    • 2.3. (Cu privire la o națiune, un popor, o mulțime) A reduce la inacțiune, a face inofensiv.
      surse: DLRLC sinonime: supune un exemplu
      exemple
      • Chinurile și ucisurile de care vorbești n-au astîmpărat poporul. SADOVEANU, N. F. 108.
        surse: DLRLC

etimologie: