23 de definiții pentru ogoi (vb.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din sb. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.

ogoi3 [At: N. TEST. (1648), 178r/29 / V: (reg; cscj) ~a, ogua / Pzi: ~iesc și (rar) ogoi / E: ns cf slv гой] 1 vt (Pop) A liniști. 2 vt (Pop) A alina. 3 vr (D. fenomene ale naturii, manifestări, acțiuni) A pierde din intensitate. 4 vt A trata cu grijă și îngăduință pe cineva Si: a cruța, a menaja.

OGOÍ2, ogoiesc, vb. IV. Refl. și tranz. (Pop.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. ♦ Tranz. A menaja, a cruța. [Var.: ogoiá vb. I] – Din scr. ugojiti. Cf. sl. goĭ „pace”.

OGOÍ, ogoiesc și ogoi, vb. IV. Refl. (Popular) A se liniști, a se potoli, a se calma (în urma unei stări fizice sau sufletești dureroase, tulburătoare). Dacă a pus el ochiul pe hangiță, apoi nu se ogoaie nici în trei sîmbete. SADOVEANU, O. III 424. Au plîns bietele neveste și au bocit... dară de la un timp s-au mai ogoit. SBIERA, P. 13. Mai bine ogoiește-te oleacă, și mai strînge-ți buzișoarele acasă. CREANGĂ, P. 253. ◊ Intranz. (Rar) Să nu poată ogoi Să nu poată odihni, Cum n-a putut mă-sa ogoi și odihni, PĂSCULESCU, L. R. 127. ◊ Tranz. A alina, a calma, a potoli. Ar fi vrut mai multă mîngîiere, mai multe vorbe de dragoste, care să-i mai ogoaie durerea. SADOVEANU, O. I 251. Părinții au început s-o ogoiască și s-o mîngîie, tot sfătuind-o ca să se mărite după el. SBIERA, P. 144. ♦ (Despre fenomene ale naturii sau despre alte forțe dezlănțuite) A pierde din intensitate, a se domoli. Afară vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile uscate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. Bătălia se ogoia pretutindeni. id. ib. VII 13. ♦ T ranz. A tempera, a liniști. Se opri înaintea lui Ștefan Rusu și se apucă de spus cu atîta aprindere, încît nimeni nu-l putea ogoi. V. ROM. martie 1952, 171. – Variantă: ogoiá (SADOVEANU, O. I 150) vb. I.

A SE OGOÍ mă ~iésc intranz. 1) (despre fenomene ale naturii) A pierde din intensitate (până la încetare); a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera; a se domoli. 2) (despre ființe) A deveni calm înfrânându-se; a se tempera; a se modera; a se domoli. /<sb. ugojiti

A OGOÍ ~iésc tranz. A face să se ogoiască. /<sb. ugojiti

OGOI vb. (Mold., Ban., Criș., Trans. SV) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli. A: Măguli firea-mpăratului . . . de-l bucură și-i ogoi gîndul. DOSOFTEI, VS. Calul de sărituri și de azvîrlituri nu s-au ogoit pînă nu l-au aruncat de pre sine gios. CANTEMIR, HR. C: Răul ce nu-l poți ogoi plinu-i de veninul morției. N. TEST. (1648). Pre elu ierosalimleanii lu batea și lu izbiia totdeauna cum să să ogoiască să tacă. C 1692, 513r. Ogoiĕsku-mĕ. Conquiesco. AC, 357. Etimologie: cf. sl. goj „pace, Înțelegere”. Vezi și ogoială, ogoitură. Cf. a l i n t a.

ogoì v. Mold. a (se) liniști: ia mai bine ogoește-te o leacă CR. [Serb. OGOĬA, a crește, a îngriji].

2) ogóĭ și (maĭ des) ogoĭésc v. tr. (sîrb. gojiti și ug-, a hrăni, a îngriji, a educa, gojiti, a îngriji cu mare dragoste, goj, pace, bucurie, ógoja, hrană, îngrijire, educațiune; bg. goĭŭ, îngraș, V. guĭ-neguĭ, răzgîĭ). Rar. Alin, potolesc: ogoaĭe-mĭ durerea. Îngrijesc, mîngîĭ (Trans.): te-am ajutat și te-am ogoit (Rebr. 276), îșĭ aducea aminte de ogoirile eĭ blînde (132). V. refl. Mă potolesc: ogoĭește-te puțin. V. ostoĭesc.

OGOIÁ vb. I v. ogoi2.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ogoi2 (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogoiesc, imperf. 3 sg. ogoia; conj. prez. 3 ogoiască

ogoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogoiésc, imperf. 3 sg. ogoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ogoiáscă

ogoi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ogoiesc, conj. ogoiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OGOÍ vb. v. alina, calma, domoli, îmblânzi, liniști, potoli, tempera, ușura.

ogoi vb. v. ALINA. CALMA. DOMOLI. ÎMBLÎNZI. LINIȘTI. POTOLI. TEMPERA. UȘURA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ogoí (ogoiésc, ogoít), vb. A liniști, a împăca. – Var. ogoia. Sl., dar lipsește veriga cea mai apropiată, cf. v. sb. goi „pace”, sb. ugoiti „a crește”. – Der. ogoi, s. n. (liniște, calm); neogoi(a)t, adj. (neconsolat).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ogoí, ogoiesc, vb. tranz., refl. – (reg.) A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma, a (se) stâmpăra: „Păsările-or ciripi / Și pruncu l-or ogoi” (Bilțiu, 1996: 292). – Din scr. ugojiti „a îngriji”, cf. vsl. goi „pace” (Scriban, DEX, MDA).

ogoí, ogoiesc, vb. tranz., refl. – A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) calma, a (se) stâmpăra: „Păsările-or ciripi / Și pruncu l-or ogoi” (Bilțiu 1996: 292). – Scr. ugoiti, cf. sl. goi „pace”.

ogoí vb., ind. prez. pers. 1 ogoiesc (ogoi)

Intrare: ogoi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ogoi
  • ogoire
  • ogoit
  • ogoitu‑
  • ogoind
  • ogoindu‑
singular plural
  • ogoiește
  • ogoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ogoiesc
(să)
  • ogoiesc
  • ogoiam
  • ogoii
  • ogoisem
a II-a (tu)
  • ogoiești
(să)
  • ogoiești
  • ogoiai
  • ogoiși
  • ogoiseși
a III-a (el, ea)
  • ogoiește
(să)
  • ogoiască
  • ogoia
  • ogoi
  • ogoise
plural I (noi)
  • ogoim
(să)
  • ogoim
  • ogoiam
  • ogoirăm
  • ogoiserăm
  • ogoisem
a II-a (voi)
  • ogoiți
(să)
  • ogoiți
  • ogoiați
  • ogoirăți
  • ogoiserăți
  • ogoiseți
a III-a (ei, ele)
  • ogoiesc
(să)
  • ogoiască
  • ogoiau
  • ogoi
  • ogoiseră
verb (VT344)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ogoi
  • ogoire
  • ogoit
  • ogoitu‑
  • ogoind
  • ogoindu‑
singular plural
  • ogoaie
  • ogoiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ogoi
(să)
  • ogoi
  • ogoiam
  • ogoii
  • ogoisem
a II-a (tu)
  • ogoi
(să)
  • ogoi
  • ogoiai
  • ogoiși
  • ogoiseși
a III-a (el, ea)
  • ogoaie
(să)
  • ogoaie
  • ogoia
  • ogoi
  • ogoise
plural I (noi)
  • ogoim
(să)
  • ogoim
  • ogoiam
  • ogoirăm
  • ogoiserăm
  • ogoisem
a II-a (voi)
  • ogoiți
(să)
  • ogoiți
  • ogoiați
  • ogoirăți
  • ogoiserăți
  • ogoiseți
a III-a (ei, ele)
  • ogoaie
(să)
  • ogoaie
  • ogoiau
  • ogoi
  • ogoiseră
verb (VT107)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ogoia
  • ogoiere
  • ogoiat
  • ogoiatu‑
  • ogoind
  • ogoindu‑
singular plural
  • ogoaie
  • ogoiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ogoi
(să)
  • ogoi
  • ogoiam
  • ogoiai
  • ogoiasem
a II-a (tu)
  • ogoi
(să)
  • ogoi
  • ogoiai
  • ogoiași
  • ogoiaseși
a III-a (el, ea)
  • ogoaie
(să)
  • ogoaie
  • ogoia
  • ogoie
  • ogoiase
plural I (noi)
  • ogoiem
(să)
  • ogoiem
  • ogoiam
  • ogoiarăm
  • ogoiaserăm
  • ogoiasem
a II-a (voi)
  • ogoiați
(să)
  • ogoiați
  • ogoiați
  • ogoiarăți
  • ogoiaserăți
  • ogoiaseți
a III-a (ei, ele)
  • ogoaie
(să)
  • ogoaie
  • ogoiau
  • ogoia
  • ogoiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ogoi, ogoiescverb

  • 1. popular A (se) liniști, a (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dacă a pus el ochiul pe hangiță, apoi nu se ogoaie nici în trei sîmbete. SADOVEANU, O. III 424. DLRLC
    • format_quote Au plîns bietele neveste și au bocit... dară de la un timp s-au mai ogoit. SBIERA, P. 13. DLRLC
    • format_quote Mai bine ogoiește-te oleacă, și mai strînge-ți buzișoarele acasă. CREANGĂ, P. 253. DLRLC
    • format_quote Ar fi vrut mai multă mîngîiere, mai multe vorbe de dragoste, care să-i mai ogoaie durerea. SADOVEANU, O. I 251. DLRLC
    • format_quote Părinții au început s-o ogoiască și s-o mîngîie, tot sfătuind-o ca să se mărite după el. SBIERA, P. 144. DLRLC
    • format_quote Se opri înaintea lui Ștefan Rusu și se apucă de spus cu atîta aprindere, încît nimeni nu-l putea ogoi. V. ROM. martie 1952, 171. DLRLC
    • format_quote intranzitiv rar Să nu poată ogoi Să nu poată odihni, Cum n-a putut mă-sa ogoi și odihni, PĂSCULESCU, L. R. 127. DLRLC
    • 1.1. (Despre fenomene ale naturii sau despre alte forțe dezlănțuite) A pierde din intensitate, a se domoli. DLRLC
      sinonime: domoli
      • format_quote Afară vînturile sfîrșitului de toamnă se văitau în livezile uscate, bubuiau, se mai ogoiau. SADOVEANU, O. I 330. DLRLC
      • format_quote Bătălia se ogoia pretutindeni. SADOVEANU, O. VII 13. DLRLC
    • 1.2. tranzitiv Cruța, menaja. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.