domolit, ~ă [At: CANTEMIR, I. I. II, 291 / V: (îrg) ~orât, modo~ / Pl: ~iți, ~e / E: domoli] 1 a (D. oameni) Care nu mai este agitat, furios sau agresiv. 2 a (D. animale) Care nu mai este agitat sau agresiv. 3 a (D. animale) Care este stăpânit. 4 a (D. stări psihice, dureri, dispute etc.) Care și-a pierdut din putere. 5-6 a, av (D. elemente, fenomene ale naturii sau d. acțiuni) Temperat. 7-8 a, av (D. mișcări) Încetinit. 9 a (Trs, Mar) Necăjit. modificată

DOMOLIT, -Ă, domoliți, -te, adj. Potolit, încet, liniștit. Din mersul domolit al calului, Tomșa mai întrebă o dată pe cei doi cazaci. SADOVEANU, O. VII 7.

domorât, ~ă a vz domolit

DOMOLIT adj. 1. v. atenuat. 2. încetinit, liniștit, potolit. (Fugă ~.) 3. v. calmat. 4. v. calm. 5. v. cumpătat. 6. v. strunit. 7. v. diminuat.

DOMOLIT adj. I. atenuat, calmat, diminuat, liniștit, potolit, redus. (Durere ~.) 2. încetinit, liniștit, potolit. (Fugă ~.) 3. calmat, îmblînzit, îmbunat, împăcat, liniștit, potolit. (Om ~ după o enervare.) 4. calm, calmat, liniștit, moderat, ponderat, potolit, temperat. (O atitudine ~.) 5. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, echilibrat, liniștit, potolit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 6. înfrînat, liniștit, potolit, strunit. (Un animal ~.) 7. diminuat, micșorat, potolit, redus, scăzut, slăbit. (Forța mult ~ a vîntului.)

Domolit ≠ agitat