11 definiții pentru potolit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

potolit1 sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 327/25 / Pl: (rar) ~uri / E: potoli1] 1-5 (Înv) Potolire (1-5).

potolit2, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~iți, ~e / E: potoli1] 1-2 a, av (D. oameni și manifestările lor) (Care este) lipsit de agitație, de nervozitate etc. 3 a (D. oameni și manifestările lor) Care s-a liniștit, s-a calmat Si: calm, domol, liniștit, (pop) ogoit. 4 a (D. oameni și manifestările lor) Așezat. 5 a (D. oameni și manifestările lor) Blând. 6 a (Spc; d. sunete, vorbe, zgomote etc.) Cu intensitate scăzută Si: încet, molcom, slab, stins. 7 a (Spc; d. mers) Lipsit de grabă Si: încet. 8-9 a, av (D. elemente ale naturii) (Care este) fără intensitate, forță, tărie Si: calm, domol, liniștit. 10 a (Spc; d. ape) Care este, a devenit fără valuri mari Si: lin. 11 a (D. foc, lemne, cărbuni etc.) (Care arde) încet, mocnit, fără vâlvătaie. 12-13 a, av (D. foc, lemne, cărbuni etc.) Care este pe punctul să se stingă. 14 a (D. foc, lemne, cărbuni etc.) Stins. 15 a (Rar; îe) A fi cărbune ~ A-și ascunde gândurile, secretele. 16 a (D. lumină) Care și-a pierdut strălucirea Si: difuz, palid, slab, stins. 17 a Lipsit de strălucire Si: difuz, palid, slab, stins. 18 a (Rar; d. culori) Șters.

POTOLÍT, -Ă, potoliți, -te, adj. Lipsit de intensitate, de agitație; liniștit, domol; așezat, blând. ♦ (Despre mers) încet, fără grabă. ♦ (Despre foc) Care arde mocnit, fără vâlvătăi, pe punctul de a se stinge; (despre lumină) palid, difuz. ♦ (Despre sunete) Slab, stins, încet, molcom. ♦ (Despre ape) Fără valuri mari, lin. – V. potoli.

POTOLÍT, -Ă, potoliți, -te, adj. Lipsit de intensitate, de agitație; liniștit, domol; așezat, blând. ♦ (Despre mers) Încet, fără grabă. ♦ (Despre foc) Care arde fără vâlvătăi; mocnit, stins; (despre lumină) palid, difuz. ♦ (Despre sunete) Slab, stins, încet, molcom. ♦ (Despre ape) Fără valuri mari, lin. – V. potoli.

POTOLÍT, -Ă, potoliți, -te, adj. 1. (Despre ființe și despre manifestările sau acțiunile lor) Liniștit, domol, calm, așezat. Țuțuianu era meșter tîmplar, potolit, plin de bunăvoință. PAS, Z. I 145. Erau călări pe cai vechi și potoliți, care umblau după pasul mulțimii. SADOVEANU, O. VII 130. Și tu, cel spre bătăi aprins, Acum ești potolit și stins! COȘBUC, P. I 147. Un moment se opri la fereastra unei prăvălii de galanterie; apoi, urmă înainte cu pas potolit. CARAGIALE, O. II 299. ◊ Expr. (A fi) cărbune potolit = a nu-și da pe față gîndurile sau secretele, a fi un om ascuns. ◊ (Adverbial) Vorbea potolit, cu multe amănunte. DUMITRIU, B. F. 27. ◊ Cînd mergea, parcă nici nu s-atingea de pămînt, așa de ușor și potolit călca. VLAHUȚĂ, la TDRG. 2. (Despre foc) Care arde încet, liniștit, mocnit, fără vîlvătăi; (despre lumină) palid, difuz. Zăpada și stelele cerneau o lumină potolită ca de negură. AGÎRBICEANU, S. P. 40. Flăcări potolite [titlu]. COȘBUC, P. I 227. ◊ (Adverbial) înspre ziuă curtea se mai liniști de oameni și focul însuși ardea mai potolit și sătul, cu pîlpîiri somnoroase. REBREANU, R. II 207. 3. (Despre sunete) Slab, stins, încet, molcom. Ploaia bate-n geamuri, streșinile cîntă. Dar treptat, cu larmă potolită scade Cîntecul acestui tremur de cascade. TOPÎRCEANU, B. 78. Toate acele mii de glasuri se-nalță cu răsunet potolit în tăria nopții. ODOBESCU, S. III 19. ♦ (Rar, despre locuri, drumuri) Neted. Mereu cerceta atent din ochi locurile mai potolite ale șoselei. DUMITRIU, V. L. 112.

potolít, -ă adj. Liniștit, serios: om, caracter potolit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POTOLÍT adj. 1. v. atenuat. 2. v. domolit. 3. v. domol. 4. v. calmat. 5. v. strunit. 6. v. diminuat. 7. v. ușor. 8. v. calm. 9. v. cumpătat. 10. calm, calmat, domolit, liniștit, moderat, ponderat, temperat. (Atitudine ~.) 11. v. încet. 12. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, pașnic, tihnit. (A avut o viață ~.) 13. calm, domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, tihnit, (înv.) păciuit, destins, dulce. (O atmosferă ~.) 14. v. difuz.

POTOLÍT s. v. alinare, calmare, domolire, liniștire, potolire, temperare, ușurare.

POTOLIT adj. 1. atenuat, calmat, diminuat, domolit, liniștit, redus. (Durere ~.) 2. domolit, încetinit, liniștit. (Fugă ~.) 3. domol, încet, lent, lin, liniștit, măsurat, tacticos, temperat, (pop.) molcomit. (Mers ~; mișcări ~.) 4. calmat, domolit, îmblînzit, îmbunat, împăcat, liniștit. (Om ~ după o enervare.) 5. domolit, înfrînat, liniștit, strunit. (Un animal ~.) 6. diminuat, domolit, micșorat, redus, scăzut, slăbit. (Forța mult ~ a vîntului.) 7. blînd, calm, domol, lin, liniștit, moderat, molcom, ușor. (Vînt ~; ploaie ~.) 8. calm, domol, liniștit, pașnic, stăpînit, temperat. (Om ~.) 9. astîmpărat, așezat, chibzuit, cuminte, cumințit, cumpătat, domolit, echilibrat, liniștit, reținut, rezervat, serios, sobru, stăpînit, temperat. (Om ~.) 10. calm, calmat, domolit, liniștit, moderat, ponderat, temperat. (Atitudine ~.) 11. coborît, domol, încet, lin, molcom, scăzut, scoborît, slab, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul ~.) 12. așezat, chibzuit, cumpătat, echilibrat, liniștit, pașnic, tihnit. (A avut o tinerețe ~.) 13. calm, domol, liniștit, molcom, netulburat, pașnic, tihnit, (înv.) păciuit, destins, dulce. (O atmosferă ~.) 14. difuz, palid, slab, stins. (O lumină ~.)

potolit s. v. ALINARE. CALMARE. DOMOLIRE. LINIȘTIRE. POTOLIRE. TEMPERARE. UȘURARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

potolít, -ă, potoliți, -te, adj. – 1. Stins. 2. Liniștit. – Din potoli.

Intrare: potolit
potolit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • potolit
  • potolitul
  • potolitu‑
  • potoli
  • potolita
plural
  • potoliți
  • potoliții
  • potolite
  • potolitele
genitiv-dativ singular
  • potolit
  • potolitului
  • potolite
  • potolitei
plural
  • potoliți
  • potoliților
  • potolite
  • potolitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)