2 intrări

16 definiții

ageamiu, ~ie [At: GORJAN, H. I, 159/12 / V: agiam~ / Pl: ~ii / E: tc acemi] (Fam) 1-2 smf, a (Om) începător. 3-4 smf, a (Om) care nu se pricepe.

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) nepriceput. – Din tc. acemi.

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi.

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj. (Familiar, despre oameni) Începător, novice, fără experiență, nepriceput, neiscusit, neștiutor, nedibaci. Umil, mai slăbănog, mai ageamiu, își muia numai limba [în paharul cu rachiu], strîmbîndu-se de parcă ar fi pus pe ea o doctorie. PAS, L. I 73. 4 (Substantivat) La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ageamiu, carele, văzîndu-se hiat în răspăr de babele satului pentru izbînzile ce făcuse cu pușca dimineața în bătătură, se apăra în dulcea limbă a poeziei. ODOBESCU, S. III 9.

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj. (Fam.; adesea substantivat) Începător, nepriceput, neștiutor. – Tc. acami, acemi.

ageamíu (fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. ageamíe; pl. m. și f. ageamíi

ageamíu adj. m., s. m., f. ageamíe; pl. m. și f. ageamíi

AGEAMÍU adj., s. v. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, necunoscător, neinițiat, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost.

AGEAMÍU s. v. debutant, începător.

ageamíu (ageamíe), adj. – Nepriceput. – Mr. ağami(t), megl. ağamiia. Tc. acemi, din arab. ’ağam „barbar” (Șeineanu, II, 12; Lokotsch 29); cf. ngr. ἀτζαμής, bg. ağamija. Din aceeași rădăcină provine arab. ağamiya „limbă barbară”, de unde sp. aljamia; la fel ca tc. acem, de unde rom. agem (per.), sec. XVII.

AGEAMIU adj. (Mold.) Neștiutor. O, tinere, văzu ca ești ageamiu, fugi de acole că te vor vide hadîmbii și te vor omorî. H. 17792, 78r. Etimologie: tc. acemi.

ageamiu a. 1. începător, novice, fără experiență: vestitul ageamiu OD.; 2. nepriceput (mai ales la jocul cărților): scoteau din brâu câte o pereche de cărți... și spălau pe ageamii de parale GHICA. [Turc. ADJAMI, ignorant, nedibaciu, lit. persan, adică străin de limba arabă].

ageamíu, -íe (ea dift.) adj. (turc. ağami și ağemi, d. ar. ağemi, Pers. Nearab, barbar, grosolan; ngr. atzamís). Fam. Novice, începător, fără experiență. – Și ha-; în Mold. agemiŭ.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ageamiu adj., s. v. IGNORANT. INCAPABIL. INCOMPETENT. NECAPABIL. NECHEMAT. NECOMPETENT. NECUNOSCĂTOR. NEINIȚIAT. NEISPRĂVIT. NEPREGĂTIT. NEPRICEPUT. NEȘTIUTOR. PROST.

ageamiu s. v. DEBUTANT. ÎNCEPĂTOR.


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

ageamiu, ageamii s. m. (intl.) infractor mărunt / mediocru

Intrare: ageamiu (adj.)
ageamiu adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ageamiu ageamiul ageamie ageamia
plural ageamii ageamiii ageamii ageamiile
genitiv-dativ singular ageamiu ageamiului ageamii ageamiei
plural ageamii ageamiilor ageamii ageamiilor
vocativ singular
plural
Intrare: ageamiu (s.m.)
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ageamiu ageamiul
plural ageamii ageamiii
genitiv-dativ singular ageamiu ageamiului
plural ageamii ageamiilor
vocativ singular
plural