NEPRICEPUT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput.

nepriceput, ~ă [At: PSALT. HUR. 108 ^v/26 / Pl: ~uți, ~e / E: ne- + priceput] 1 a (D. manifestări ale oamenilor, sentimente, taine etc.) Care nu a fost înțeles. 2 a (Pex) Care depășește puterea de înțelegere a oamenilor. 3 a Enigmatic. 4-5 smf, a (Persoană) care nu înțelege ceva. 6-7 smf, a (Persoană) care înțelege greu Si: (înv) neștiut (13), (reg) nestemnic (4). 8-9 smf, a (Pex) (Om) lipsit de minte Si: prost. 10-11 smf, a (Reg; fig) (Om) care nu știe să se comporte civilizat. 12-13 smf, a (Persoană) care nu se pricepe la ceva Si: (înv) nemernic (12-13). 14-15 smf, a (Om) care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune Si: neîndemânatic (2-3). 16 a Care demonstreză lipsă de pricepere, de iscusință. 17 a (Îvr) Care nu poate fi sesizat cu ajutorul simțurilor Si: imperceptibil.

NEPRICEPUT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Ne- + priceput.

NEPRICEPUT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. Care nu poate fi priceput, care nu este înțeles; neînțeles; enigmatic. Și cînd șoptesc cu voce mută Poema cea nepricepută, Trăsar. MACEDONSKI, O. I 32. În inima lui zace un dor nepriceput. ALECSANDRI, P. III 371. 2. (Despre persoane) Care nu se pricepe la ceva; neîndemînatic, stîngaci; prost. Tu, cu pînea și cuțitul Mori flămînd, nepriceput! COȘBUC, P. I 52. Alei! femeie nepricepută! Ce-ai făcut?! CREANGĂ, P. 88. ◊ (Substantivat) Stăi, nepriceputule! că buzduganul ista îl avem lăsat moștenire. CREANGĂ, P. 57.

nepriceput a. incapabil, lipsit de pricepere.

nepricepút, -ă adj. Care nu se pricepe, incapabil, prost. – Vechĭ și nepre-.

nepriceput (desp. ne-pri-) adj. m., pl. nepricepuți; f. nepricepută, pl. nepricepute

nepriceput (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepuți; f. nepricepută, pl. nepricepute

nepriceput adj. m. (sil. -pri-), pl. nepricepuți; f. sg. nepricepută, pl. nepricepute

NEPRICEPUT adj., s. 1. adj. v. neînțeles. 2. adj., s. v. incapabil. 3. adj., s. v. necunoscător. 4. adj. v. neîndemânatic.

NEPRICEPUT adj., s. 1. adj. neînțeles. (Lucruri ~.) 2. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.) 3. adj., s. ignorant, necunoscător, neinițiat, neștiutor, (fam.) ageamiu, (fig.) profan. (Este încă un ~ în materie.) 4. adj. neajutorat, neîndemînatic, stîngaci, (livr.) inabil, (rar) neajutat, (reg.) natantol. (E tare ~, bietul băiat!)

Nepriceput ≠ dibaci, priceput