11 definiții pentru nepriceput


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

nepriceput, ~ă [At: PSALT. HUR. 108 v/26 / Pl: ~uți, ~e / E: ne- + priceput] 1 a (D. manifestări ale oamenilor, sentimente, taine etc.) Care nu a fost înțeles. 2 a (Pex) Care depășește puterea de înțelegere a oamenilor. 3 a Enigmatic. 4-5 smf, a (Persoană) care nu înțelege ceva. 6-7 smf, a (Persoană) care înțelege greu Si: (înv) neștiut (13), (reg) nestemnic (4). 8-9 smf, a (Pex) (Om) lipsit de minte Si: prost. 10-11 smf, a (Reg; fig) (Om) care nu știe să se comporte civilizat. 12-13 smf, a (Persoană) care nu se pricepe la ceva Si: (înv) nemernic (12-13). 14-15 smf, a (Om) care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune Si: neîndemânatic (2-3). 16 a Care demonstreză lipsă de pricepere, de iscusință. 17 a (Îvr) Care nu poate fi sesizat cu ajutorul simțurilor Si: imperceptibil.

NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Pref. ne- + priceput.

NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune; neîndemânatic, stângaci. ♦ Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință. 2. (Adesea substantivat) Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva; p. ext. lipsit de minte, de judecată; prost, neștiutor. 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești; neînțeles; enigmatic. – Ne- + priceput.

NEPRICEPÚT, -Ă, nepricepuți, -te, adj. 1. Care nu poate fi priceput, care nu este înțeles; neînțeles; enigmatic. Și cînd șoptesc cu voce mută Poema cea nepricepută, Trăsar. MACEDONSKI, O. I 32. În inima lui zace un dor nepriceput. ALECSANDRI, P. III 371. 2. (Despre persoane) Care nu se pricepe la ceva; neîndemînatic, stîngaci; prost. Tu, cu pînea și cuțitul Mori flămînd, nepriceput! COȘBUC, P. I 52. Alei! femeie nepricepută! Ce-ai făcut?! CREANGĂ, P. 88. ◊ (Substantivat) Stăi, nepriceputule! că buzduganul ista îl avem lăsat moștenire. CREANGĂ, P. 57.

nepriceput a. incapabil, lipsit de pricepere.

nepricepút, -ă adj. Care nu se pricepe, incapabil, prost. – Vechĭ și nepre-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nepricepút (ne-pri-) adj. m., pl. nepricepúți; f. nepricepútă, pl. nepricepúte

nepricepút adj. m. (sil. -pri-), pl. nepricepúți; f. sg. nepricepútă, pl. nepricepúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEPRICEPÚT adj., s. 1. adj. v. neînțeles. 2. adj., s. v. incapabil. 3. adj., s. v. necunoscător. 4. adj. v. neîndemânatic.

NEPRICEPUT adj., s. 1. adj. neînțeles. (Lucruri ~.) 2. adj., s. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, neisprăvit, nepregătit, neștiutor, prost, (fam.) ageamiu. (Un meseriaș ~.) 3. adj., s. ignorant, necunoscător, neinițiat, neștiutor, (fam.) ageamiu, (fig.) profan. (Este încă un ~ în materie.) 4. adj. neajutorat, neîndemînatic, stîngaci, (livr.) inabil, (rar) neajutat, (reg.) natantol. (E tare ~, bietul băiat!)

Nepriceput ≠ dibaci, priceput

Intrare: nepriceput
nepriceput adjectiv
  • silabație: ne-pri-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nepriceput
  • nepriceputul
  • nepriceputu‑
  • nepricepu
  • nepriceputa
plural
  • nepricepuți
  • nepricepuții
  • nepricepute
  • nepriceputele
genitiv-dativ singular
  • nepriceput
  • nepriceputului
  • nepricepute
  • nepriceputei
plural
  • nepricepuți
  • nepricepuților
  • nepricepute
  • nepriceputelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nepriceput

  • 1. adesea substantivat Care nu se pricepe să facă ceva, care este lipsit de iscusință, de îndemânare sau de competență într-o acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: neîndemânatic stângaci antonime: dibaci priceput un exemplu
    exemple
    • Tu, cu pînea și cuțitul Mori flămînd, nepriceput! COȘBUC, P. I 52.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care demonstrează, arată, trădează lipsă de pricepere, de iscusință.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. adesea substantivat Care nu pricepe, nu înțelege sau înțelege greu ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 2.1. prin extensiune Lipsit de minte, de judecată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: neștiutor prost 2 exemple
      exemple
      • Alei! femeie nepricepută! Ce-ai făcut?! CREANGĂ, P. 88.
        surse: DLRLC
      • Stăi, nepriceputule! că buzduganul ista îl avem lăsat moștenire. CREANGĂ, P. 57.
        surse: DLRLC
  • 3. Care nu poate fi priceput, care este deasupra priceperii omenești.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: enigmatic neînțeles 2 exemple
    exemple
    • Și cînd șoptesc cu voce mută Poema cea nepricepută, Trăsar. MACEDONSKI, O. I 32.
      surse: DLRLC
    • În inima lui zace un dor nepriceput. ALECSANDRI, P. III 371.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Prefix ne- + priceput.
    surse: DEX '09