12 definiții pentru ageamiu (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ageamiu, ~ie [At: GORJAN, H. I, 159/12 / V: agiam~ / Pl: ~ii / E: tc acemi] (Fam) 1-2 smf, a (Om) începător. 3-4 smf, a (Om) care nu se pricepe.

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) nepriceput. – Din tc. acemi.

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi.

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj. (Familiar, despre oameni) Începător, novice, fără experiență, nepriceput, neiscusit, neștiutor, nedibaci. Umil, mai slăbănog, mai ageamiu, își muia numai limba [în paharul cu rachiu], strîmbîndu-se de parcă ar fi pus pe ea o doctorie. PAS, L. I 73. 4 (Substantivat) La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ageamiu, carele, văzîndu-se hiat în răspăr de babele satului pentru izbînzile ce făcuse cu pușca dimineața în bătătură, se apăra în dulcea limbă a poeziei. ODOBESCU, S. III 9.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ageamíu (fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. ageamíe; pl. m. și f. ageamíi

ageamíu adj. m., s. m., f. ageamíe; pl. m. și f. ageamíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGEAMÍU adj., s. v. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, necunoscător, neinițiat, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost.

AGEAMÍU s. v. debutant, începător.

ageamiu adj., s. v. IGNORANT. INCAPABIL. INCOMPETENT. NECAPABIL. NECHEMAT. NECOMPETENT. NECUNOSCĂTOR. NEINIȚIAT. NEISPRĂVIT. NEPREGĂTIT. NEPRICEPUT. NEȘTIUTOR. PROST.

ageamiu s. v. DEBUTANT. ÎNCEPĂTOR.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ageamiu, ageamii s. m. (intl.) infractor mărunt / mediocru

Intrare: ageamiu (s.m.)
substantiv masculin (M69)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ageamiu
  • ageamiul
  • ageamiu‑
plural
  • ageamii
  • ageamiii
genitiv-dativ singular
  • ageamiu
  • ageamiului
plural
  • ageamii
  • ageamiilor
vocativ singular
  • ageamiule
plural
  • ageamiilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ageamiu, -ie ageamie ageamiu (2)

etimologie: