14 definiții pentru ageamiu (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ageamiu, ~ie [At: GORJAN, H. I, 159/12 / V: agiam~ / Pl: ~ii / E: tc acemi] (Fam) 1-2 smf, a (Om) începător. 3-4 smf, a (Om) care nu se pricepe.

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) nepriceput. – Din tc. acemi.

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj., s. m. și f. (Fam.) Începător, novice, profan; (om) care nu se pricepe. – Din tc. acemi.

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj. (Familiar, despre oameni) Începător, novice, fără experiență, nepriceput, neiscusit, neștiutor, nedibaci. Umil, mai slăbănog, mai ageamiu, își muia numai limba [în paharul cu rachiu], strîmbîndu-se de parcă ar fi pus pe ea o doctorie. PAS, L. I 73. 4 (Substantivat) La vînătorie... eu mă pricep cam tot atîta precît se pricepea vestitul ageamiu, carele, văzîndu-se hiat în răspăr de babele satului pentru izbînzile ce făcuse cu pușca dimineața în bătătură, se apăra în dulcea limbă a poeziei. ODOBESCU, S. III 9.

AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj. (Fam.; adesea substantivat) Începător, nepriceput, neștiutor. – Tc. acami, acemi.

AGEAMIU adj. (Mold.) Neștiutor. O, tinere, văzu ca ești ageamiu, fugi de acole că te vor vide hadîmbii și te vor omorî. H. 17792, 78r. Etimologie: tc. acemi.

ageamiu a. 1. începător, novice, fără experiență: vestitul ageamiu OD.; 2. nepriceput (mai ales la jocul cărților): scoteau din brâu câte o pereche de cărți... și spălau pe ageamii de parale GHICA. [Turc. ADJAMI, ignorant, nedibaciu, lit. persan, adică străin de limba arabă].

ageamíu, -íe (ea dift.) adj. (turc. ağami și ağemi, d. ar. ağemi, Pers. Nearab, barbar, grosolan; ngr. atzamís). Fam. Novice, începător, fără experiență. – Și ha-; în Mold. agemiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ageamíu (fam.) adj. m., s. m.; adj. f., s. f. ageamíe; pl. m. și f. ageamíi

ageamíu adj. m., s. m., f. ageamíe; pl. m. și f. ageamíi


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AGEAMÍU adj., s. v. ignorant, incapabil, incompetent, necapabil, nechemat, necompetent, necunoscător, neinițiat, neisprăvit, nepregătit, nepriceput, neștiutor, prost.

ageamiu adj., s. v. IGNORANT. INCAPABIL. INCOMPETENT. NECAPABIL. NECHEMAT. NECOMPETENT. NECUNOSCĂTOR. NEINIȚIAT. NEISPRĂVIT. NEPREGĂTIT. NEPRICEPUT. NEȘTIUTOR. PROST.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ageamíu (ageamíe), adj. – Nepriceput. – Mr. ağami(t), megl. ağamiia. Tc. acemi, din arab. ’ağam „barbar” (Șeineanu, II, 12; Lokotsch 29); cf. ngr. ἀτζαμής, bg. ağamija. Din aceeași rădăcină provine arab. ağamiya „limbă barbară”, de unde sp. aljamia; la fel ca tc. acem, de unde rom. agem (per.), sec. XVII.

Intrare: ageamiu (adj.)
ageamiu1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A108)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ageamiu
  • ageamiul
  • ageamiu‑
  • ageamie
  • ageamia
plural
  • ageamii
  • ageamiii
  • ageamii
  • ageamiile
genitiv-dativ singular
  • ageamiu
  • ageamiului
  • ageamii
  • ageamiei
plural
  • ageamii
  • ageamiilor
  • ageamii
  • ageamiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ageamiu, -ie ageamie ageamiu (2)

etimologie: