5 intrări

Articole pe această temă:

49 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

acri [At: ISPIRESCU, L. 336 / Pzi: ~resc /E: acru2] 1-2 vtr A face să devină sau a deveni (mai) acru2. 3 vr A se altera prin acrire. 4-5 vr (Îe) A i se ~ cuiva de (sau cu) ceva A (se sătura sau a) se plictisi de (ori cu) cineva sau ceva.

ACRÍ, acresc, vb. IV Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.

ACRÍ, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. a se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.

ACRÍ, acresc, vb. IV. 1. Tranz. A face să fie (mai) acru. Acresc ciorba. 2. Refl. (Despre alimente) A se face, a deveni (mai) acru (în special ca efect al fermentării); a se înăcri. Castraveții s-au acrii.Expr. A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se sătura, a se plictisi de ceva. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure. ISPIRESCU, L. 336. ◊ A se altera, a se strica. Pîinea s-a acrit. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să fie ursuz, arțăgos, supărăcios. O acriseră suferințele bolii.

ACRÍ, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se plictisi, a se sătura de ceva. – Din acru2.

A SE ACRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni acru. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietățile pozitive sub influența agenților exteriori; a se strica; a se descompune; a se altera. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. [Sil. a-cri] /Din acru

A ACRÍ ~ésc tranz. A face să se acrească. / Din acru

acrì v. 1. a (se) face acru: 2. fig. a i se urî cuiva: mi s’a acrit cu viața asta.

ácru1 sm [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 113, 3/3 / Pl: ~ri / E: lat acru, fr, eng acre] Unitate de măsură pentru suprafețe de teren egală cu aproximativ 4047 m2.

ácru2, ~ă a [At: HEM 215 / Pl: ~ri, -re / E: lat acrus (forma populară a lui acer)] 1 Care are gustul caracteristic oțetului, lămâii etc. 2 (Pop, d. fructe) Necopt. 3 (Îs) Lapte ~ Lapte nefiert, (ușor) fermentat. 4 (Pop; îs) Piatră acră Alaun. 5 (Trs; îs) Apă acră Apă minerală.

ÁCRU1, acri, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2). – Din fr. acre.

ÁCRU1, acri, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2). – Din fr. acre.

ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj., s. n. 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă. 2. S. n., adj. (Gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 3. Adj. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

ÁCRU1, acri, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe, echivalînd cu 4047 de metri pătrați, folosită în unele țări (Anglia, America de nord etc.).

ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre mîncări, băuturi etc.) Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii, al borșului etc.; care provoacă o reacție astringentă; (despre gust) ca al oțetului, lămîii, borșului. V. aci. ◊ Mere acre = mere pădurețe. De răbdări s-a săturat ca de mere acre. RETEGANUL, P, I 60. Piatră acră v. piatră. ◊ Acrit prin fermentare. Castraveți acri. Vin acru.Mai bine varză acră cu-nvoială Decît zahar dulce cu cîrteală. PANN, P. V. II 92. ◊ Lapte acru = derivat al laptelui rezultat printr-o fermentare naturală sau artificială. Logofete, brînză-n cui, Lapte acru-n călămări, chiu și vai prin buzunări! CREANGĂ, A. 11. ◊ Cu miros greu. Respirația grea, trezită, acră, caldă și deasă a mulțimii, dospită în fumul de țigări și havane, zarva fără căpătîi... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA, S. 131. 2. Fig. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Morocănos, arțăgos, răutăcios, ursuz. Să nu întrecem măsura!... îl va pune, cu voce acră, la locul său. PAS, L. I 131. Va să zică nu vrei să spui cu frumosul, ai? continuă șeful cu un zîmbet acru. REBREANU, R. I 112. ◊ (Adverbial) Filip... își trecu acru mîneca bluzei peste obrajii asudați. SAHIA, N. 30. ◊ Amărît, supărat. S-a întors cam acru din oraș.Expr. A-i fi (cuiva) acru sau a-i fi inima acră (sau sufletul acru) de ceva. (mai rar) a-i veni acru = a fi sătul, plictisit. Mi-i acru sufletul de atîta îmblet. SBIERA, P. 217. I se urîse și lui și-i venise acru tot auzind-o de dimineață pînă seara. ISPIRESCU, U. 97.

ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. Care are (sau a căpătat) gustul caracteristic al oțetului, al lămâii, al borșului etc.; care provoacă o reacție astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii, al borșului etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

ÁCRU1, acri, s. m. Unitate de măsură de suprafață egală cu 4047 de metri pătrați (sau, în anumite țări, cu valori variabile). – Fr. acre.

ÁCRU s.m. Unitate de măsură egală cu 4046,856 m2, folosită în India, Anglia, America de Nord etc. [Pl. -ri. / cf. fr. acre, it. acro, lat.t. acrum < germ. Acker].

ÁCRU s. m. unitate de măsură a suprafețelor agricole (4046,86 m2), în țările anglo-saxone. (< fr., engl. acre)

ÁCRU2 ~i m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren (egală cu aproximativ 4047 m2). /<fr. acre

arată toate definițiile

Intrare: acri
  • silabație: a-cri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acri
  • acrire
  • acrit
  • acritu‑
  • acrind
  • acrindu‑
singular plural
  • acrește
  • acriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acresc
(să)
  • acresc
  • acream
  • acrii
  • acrisem
a II-a (tu)
  • acrești
(să)
  • acrești
  • acreai
  • acriși
  • acriseși
a III-a (el, ea)
  • acrește
(să)
  • acrească
  • acrea
  • acri
  • acrise
plural I (noi)
  • acrim
(să)
  • acrim
  • acream
  • acrirăm
  • acriserăm
  • acrisem
a II-a (voi)
  • acriți
(să)
  • acriți
  • acreați
  • acrirăți
  • acriserăți
  • acriseți
a III-a (ei, ele)
  • acresc
(să)
  • acrească
  • acreau
  • acri
  • acriseră
Intrare: acru (adj.)
acru1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-cru
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acru
  • acrul
  • acru‑
  • acră
  • acra
plural
  • acri
  • acrii
  • acre
  • acrele
genitiv-dativ singular
  • acru
  • acrului
  • acre
  • acrei
plural
  • acri
  • acrilor
  • acre
  • acrelor
vocativ singular
plural
Intrare: acru (u.m.)
acru2 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: a-cru
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acru
  • acrul
  • acru‑
plural
  • acri
  • acrii
genitiv-dativ singular
  • acru
  • acrului
plural
  • acri
  • acrilor
vocativ singular
plural
Intrare: burete-acru
burete-acru substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-acru
  • buretele-acru
plural
  • bureți-acri
  • bureții-acri
genitiv-dativ singular
  • burete-acru
  • buretelui-acru
plural
  • bureți-acri
  • bureților-acri
vocativ singular
plural
Intrare: piatră-acră
  • silabație: pia-tră-a-cră
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • piatră-acră
  • piatra-acră
plural
genitiv-dativ singular
  • pietre-acre
  • pietrei-acre
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

acri

  • 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: oțeti înăcri un exemplu
    exemple
    • Acresc ciorba.Castraveții s-au acrii. ◊ Expr. A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se sătura, a se plictisi de ceva. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure. ISPIRESCU, L. 336. ◊ A se altera, a se strica. Pîinea s-a acrit. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să fie ursuz, arțăgos, supărăcios. O acriseră suferințele bolii.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • O acriseră suferințele bolii.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie reflexiv A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: plictisi sătura un exemplu
      exemple
      • Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure. ISPIRESCU, L. 336.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98

acru (adj.)

  • 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă.
    surse: DEX '09 DLRLC antonime: dulce (adj.) diminutive: acrișor
    • 1.1. Mere acre = mere pădurețe.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • De răbdări s-a săturat ca de mere acre. RETEGANUL, P, I 60.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Piatră acră.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Acrit prin fermentare.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Castraveți acri. Vin acru.
        surse: DLRLC
      • Mai bine varză acră cu-nvoială Decît zahar dulce cu cîrteală. PANN, P. V. II 92.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. Lapte acru = derivat al laptelui rezultat printr-o fermentare naturală sau artificială.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Logofete, brînză-n cui, Lapte acru-n călămări, chiu și vai prin buzunări! CREANGĂ, A. 11.
          surse: DLRLC
    • 1.4. Cu miros greu.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Respirația grea, trezită, acră, caldă și deasă a mulțimii, dospită în fumul de țigări și havane, zarva fără căpătîi... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA, S. 131.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre gust) Ca al oțetului, al lămâii etc.
    surse: DEX '09 DLRLC
  • exemple
    • Să nu întrecem măsura!... îl va pune, cu voce acră, la locul său. PAS, L. I 131.
      surse: DLRLC
    • Va să zică nu vrei să spui cu frumosul, ai? continuă șeful cu un zîmbet acru. REBREANU, R. I 112.
      surse: DLRLC
    • S-a întors cam acru din oraș.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Filip... își trecu acru mîneca bluzei peste obrajii asudați. SAHIA, N. 30.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A-i fi (cuiva) acru sau a-i fi inima acră (sau sufletul acru) de ceva, (mai rar) a-i veni acru = a fi sătul, plictisit.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mi-i acru sufletul de atîta îmblet. SBIERA, P. 217.
        surse: DLRLC
      • I se urîse și lui și-i venise acru tot auzind-o de dimineață pînă seara. ISPIRESCU, U. 97.
        surse: DLRLC

etimologie:

acru (u.m.)

  • 1. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2).
    surse: DEX '09 DEX '98
  • diferențiere Unitate de măsură pentru suprafețe, echivalând cu 4047 de metri pătrați, folosită în unele țări (India, Anglia, America de nord etc.).
    surse: DLRLC DN

etimologie: