5 intrări
Articole pe această temă:
49 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACRÍ, acresc, vb. IV Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.
acri [At: ISPIRESCU, L. 336 / Pzi: ~resc /E: acru2] 1-2 vtr A face să devină sau a deveni (mai) acru2. 3 vr A se altera prin acrire. 4-5 vr (Îe) A i se ~ cuiva de (sau cu) ceva A (se sătura sau a) se plictisi de (ori cu) cineva sau ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACRÍ, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. a se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACRÍ, acresc, vb. IV. 1. Tranz. A face să fie (mai) acru. Acresc ciorba. 2. Refl. (Despre alimente) A se face, a deveni (mai) acru (în special ca efect al fermentării); a se înăcri. Castraveții s-au acrii. ◊ Expr. A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se sătura, a se plictisi de ceva. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure. ISPIRESCU, L. 336. ◊ A se altera, a se strica. Pîinea s-a acrit. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să fie ursuz, arțăgos, supărăcios. O acriseră suferințele bolii.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACRÍ, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se plictisi, a se sătura de ceva. – Din acru2.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ACRÍ ~ésc tranz. A face să se acrească. / Din acru
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ACRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni acru. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietățile pozitive sub influența agenților exteriori; a se strica; a se descompune; a se altera. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. [Sil. a-cri] /Din acru
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
acrì v. 1. a (se) face acru: 2. fig. a i se urî cuiva: mi s’a acrit cu viața asta.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÁCRU1, acri, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2). – Din fr. acre.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÁCRU1, acri, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2). – Din fr. acre.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj., s. n. 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă. 2. S. n., adj. (Gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 3. Adj. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
ácru2, ~ă a [At: HEM 215 / Pl: ~ri, -re / E: lat acrus (forma populară a lui acer)] 1 Care are gustul caracteristic oțetului, lămâii etc. 2 (Pop, d. fructe) Necopt. 3 (Îs) Lapte ~ Lapte nefiert, (ușor) fermentat. 4 (Pop; îs) Piatră acră Alaun. 5 (Trs; îs) Apă acră Apă minerală.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ácru1 sm [At: CONTEMP., Seria II, 1948, nr 113, 3/3 / Pl: ~ri / E: lat acru, fr, eng acre] Unitate de măsură pentru suprafețe de teren egală cu aproximativ 4047 m2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ÁCRU1, acri, s. m. Unitate de măsură pentru suprafețe, echivalînd cu 4047 de metri pătrați, folosită în unele țări (Anglia, America de nord etc.).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre mîncări, băuturi etc.) Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii, al borșului etc.; care provoacă o reacție astringentă; (despre gust) ca al oțetului, lămîii, borșului. V. aci. ◊ Mere acre = mere pădurețe. De răbdări s-a săturat ca de mere acre. RETEGANUL, P, I 60. Piatră acră v. piatră. ◊ Acrit prin fermentare. Castraveți acri. Vin acru. ◊ Mai bine varză acră cu-nvoială Decît zahar dulce cu cîrteală. PANN, P. V. II 92. ◊ Lapte acru = derivat al laptelui rezultat printr-o fermentare naturală sau artificială. Logofete, brînză-n cui, Lapte acru-n călămări, chiu și vai prin buzunări! CREANGĂ, A. 11. ◊ Cu miros greu. Respirația grea, trezită, acră, caldă și deasă a mulțimii, dospită în fumul de țigări și havane, zarva fără căpătîi... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA, S. 131. 2. Fig. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Morocănos, arțăgos, răutăcios, ursuz. Să nu întrecem măsura!... îl va pune, cu voce acră, la locul său. PAS, L. I 131. Va să zică nu vrei să spui cu frumosul, ai? continuă șeful cu un zîmbet acru. REBREANU, R. I 112. ◊ (Adverbial) Filip... își trecu acru mîneca bluzei peste obrajii asudați. SAHIA, N. 30. ◊ Amărît, supărat. S-a întors cam acru din oraș. ◊ Expr. A-i fi (cuiva) acru sau a-i fi inima acră (sau sufletul acru) de ceva. (mai rar) a-i veni acru = a fi sătul, plictisit. Mi-i acru sufletul de atîta îmblet. SBIERA, P. 217. I se urîse și lui și-i venise acru tot auzind-o de dimineață pînă seara. ISPIRESCU, U. 97.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. Care are (sau a căpătat) gustul caracteristic al oțetului, al lămâii, al borșului etc.; care provoacă o reacție astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii, al borșului etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ÁCRU1, acri, s. m. Unitate de măsură de suprafață egală cu 4047 de metri pătrați (sau, în anumite țări, cu valori variabile). – Fr. acre.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ÁCRU s.m. Unitate de măsură egală cu 4046,856 m2, folosită în India, Anglia, America de Nord etc. [Pl. -ri. / cf. fr. acre, it. acro, lat. t. acrum < germ. Acker].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÁCRU s. m. unitate de măsură a suprafețelor agricole (4046,86 m2), în țările anglo-saxone. (< fr., engl. acre)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ÁCRU2 ~i m. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren (egală cu aproximativ 4047 m2). /<fr. acre
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: a-cri
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: a-cru
adjectiv (A96) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: a-cru
substantiv masculin (M62) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: pia-tră-a-cră
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
acri
- 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri.exemple
- Acresc ciorba.Castraveții s-au acrii. ◊ Expr. A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se sătura, a se plictisi de ceva. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure. ISPIRESCU, L. 336. ◊ A se altera, a se strica. Pîinea s-a acrit. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să fie ursuz, arțăgos, supărăcios. O acriseră suferințele bolii.surse: DLRLC
- exemple
- Castraveții s-au acrit.surse: DLRLC
-
- exemple
- Pâinea s-a acrit.surse: DLRLC
-
-
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- O acriseră suferințele bolii.surse: DLRLC
-
etimologie:
- surse: DEX '09 DEX '98
acru (adj.)
- 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă.
- 1.1. Mere acre = mere pădurețe.surse: DLRLC un exempluexemple
- De răbdări s-a săturat ca de mere acre. RETEGANUL, P, I 60.surse: DLRLC
-
- 1.2. Piatră acră.surse: DLRLC
- 1.3. Acrit prin fermentare.surse: DLRLC 2 exempleexemple
- Castraveți acri. Vin acru.surse: DLRLC
- Mai bine varză acră cu-nvoială Decît zahar dulce cu cîrteală. PANN, P. V. II 92.surse: DLRLC
- 1.3.1. Lapte acru = derivat al laptelui rezultat printr-o fermentare naturală sau artificială.surse: DLRLC un exempluexemple
- Logofete, brînză-n cui, Lapte acru-n călămări, chiu și vai prin buzunări! CREANGĂ, A. 11.surse: DLRLC
-
-
- 1.4. Cu miros greu.surse: DLRLC un exempluexemple
- Respirația grea, trezită, acră, caldă și deasă a mulțimii, dospită în fumul de țigări și havane, zarva fără căpătîi... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA, S. 131.surse: DLRLC
-
-
- 2. (Despre gust) Ca al oțetului, al lămâii etc.surse: DEX '09 DLRLC
- surse: DEX '09 DLRLC 4 exempleexemple
- Să nu întrecem măsura!... îl va pune, cu voce acră, la locul său. PAS, L. I 131.surse: DLRLC
- Va să zică nu vrei să spui cu frumosul, ai? continuă șeful cu un zîmbet acru. REBREANU, R. I 112.surse: DLRLC
- S-a întors cam acru din oraș.surse: DLRLC
- (și) adverbial Filip... își trecu acru mîneca bluzei peste obrajii asudați. SAHIA, N. 30.surse: DLRLC
- 3.1. expresie A-i fi (cuiva) acru sau a-i fi inima acră (sau sufletul acru) de ceva, (mai rar) a-i veni acru = a fi sătul, plictisit.surse: DLRLC 2 exempleexemple
- Mi-i acru sufletul de atîta îmblet. SBIERA, P. 217.surse: DLRLC
- I se urîse și lui și-i venise acru tot auzind-o de dimineață pînă seara. ISPIRESCU, U. 97.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- limba latină acrussurse: DEX '09
acru (u.m.)
- 1. Unitate de măsură pentru suprafețe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2).surse: DEX '09 DEX '98
- diferențiere Unitate de măsură pentru suprafețe, echivalând cu 4047 de metri pătrați, folosită în unele țări (India, Anglia, America de nord etc.).surse: DLRLC DN
etimologie:
- limba franceză acresurse: DEX '09 DEX '98 DLRM DN
- limba italiană acrosurse: DN
- limba latină acrumsurse: DN
- limba germană Ackersurse: DN
-