20 de definiții pentru acru (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ACRU2, -Ă, acri, -e, adj., s. n. 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă. 2. S. n., adj. (Gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 3. Adj. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

acru2, ~ă a [At: HEM 215 / Pl: ~ri, -re / E: lat acrus (forma populară a lui acer)] 1 Care are gustul caracteristic oțetului, lămâii etc. 2 (Pop, d. fructe) Necopt. 3 (Îs) Lapte ~ Lapte nefiert, (ușor) fermentat. 4 (Pop; îs) Piatră acră Alaun. 5 (Trs; îs) Apă acră Apă minerală.

ACRU I. adj. 1 Cu gustul caracteristic lămîii, oțetului, etc. 2 🌿 Necopt, crud, verde (vorb. de poame): mere acre, poame acre 3 Înăcrit: varză acră; lapte ~ (👉 LAPTE) 4 Trans. Apă acră, borviz; piatră acră, sulfat dublu de aluminiu și de potasiu sau de amoniu, alaun 5 proverb: E sătul de... ca de mere acre, nu-i mai place, s’a desgustat 6 fig. Răutăcios, arțăgos: devine ~ și stifos de cîte ori s’o întîmpla să-i meargă rău la preferanță (BR.-VN.) II. adv. fig.: a se uita (cam) ~ la cineva, cam amărît, cu niște ochi nu tocmai prietenoși: se uită ~ și plin de ură la birja noastră (IRG.) ; a-i veni ~ de..., a i se face ~, a-i deveni nesuferit, a se sătura (de cineva sau de ceva): împăratului i se făcu ~ cu atîtea încurcături (ODOB.) [lat. acrus].

ACRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.

ACRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. (Despre substanțe, mai ales despre mîncări, băuturi etc.) Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii, al borșului etc.; care provoacă o reacție astringentă; (despre gust) ca al oțetului, lămîii, borșului. V. aci. ◊ Mere acre = mere pădurețe. De răbdări s-a săturat ca de mere acre. RETEGANUL, P, I 60. Piatră acră v. piatră. ◊ Acrit prin fermentare. Castraveți acri. Vin acru.Mai bine varză acră cu-nvoială Decît zahar dulce cu cîrteală. PANN, P. V. II 92. ◊ Lapte acru = derivat al laptelui rezultat printr-o fermentare naturală sau artificială. Logofete, brînză-n cui, Lapte acru-n călămări, chiu și vai prin buzunări! CREANGĂ, A. 11. ◊ Cu miros greu. Respirația grea, trezită, acră, caldă și deasă a mulțimii, dospită în fumul de țigări și havane, zarva fără căpătîi... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA, S. 131. 2. Fig. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Morocănos, arțăgos, răutăcios, ursuz. Să nu întrecem măsura!... îl va pune, cu voce acră, la locul său. PAS, L. I 131. Va să zică nu vrei să spui cu frumosul, ai? continuă șeful cu un zîmbet acru. REBREANU, R. I 112. ◊ (Adverbial) Filip... își trecu acru mîneca bluzei peste obrajii asudați. SAHIA, N. 30. ◊ Amărît, supărat. S-a întors cam acru din oraș.Expr. A-i fi (cuiva) acru sau a-i fi inima acră (sau sufletul acru) de ceva. (mai rar) a-i veni acru = a fi sătul, plictisit. Mi-i acru sufletul de atîta îmblet. SBIERA, P. 217. I se urîse și lui și-i venise acru tot auzind-o de dimineață pînă seara. ISPIRESCU, U. 97.

ACRU2, -Ă, acri, -e, adj. 1. Care are (sau a căpătat) gustul caracteristic al oțetului, al lămîii, al borșului etc.; care provoacă o reacție astringentă; (despre gust) ca al oțetului, al lămîii, al borșului etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mîhnit. – Lat. acrus.

ACRU1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre alimente, substanțe) Care are gustul caracteristic oțetului, borșului, lămâii, murăturilor. Lapte ~. 2) și adverbial fig. (despre persoane) Care vădește nemulțumire; cuprins de rea dispoziție; amărât; mâhnit; posomorât; ursuz; posac; morocănos. /<lat. acrus

acru a. 1. înțepător la gust; 2. fig. desgustător: îți vine acru de el. [Lat. ACRUS = clasic ACER].

ácru, -ă adj. (lat. pop. acrus îld. acer, acru; it. sp. pg. agro, fr. aigre). Care are gustu lămîiĭ, acid, înțepător: un vin acru de-ți sare căciula’n pod. Fig. Iron. Care pare că simte acreală, adică „nemulțămit”: o față acră. Vest. Murat: varză acri.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

acru1 (desp. a-cru) adj. m., pl. acri; f. acră, pl. acre

acru1 (a-cru) adj. m., pl. acri; f. acră, pl. acre

acru adj. m. (sil. -cru), pl. acri; f. sg. acră, pl. acre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ACRU adj. 1. acrit. 2. v. bătut. 3. v. murat. 4. v. alterat.

ACRU adj. v. morocănos, posac, răutăcios, ursuz.

ACRU adj. 1. acrit, înăcrit, oțetit, (înv. și reg.) oțetos. (Vin ~.) 2. bătut, prins, (înv. și pop.) searbăd, (prin Ban.) saur. (A băut niște lapte ~.) 3. acrit, murat. (Varză ~.) 4. acrit, alterat, descompus, fermentat, împuțit, înăcrit, stricat, (înv. și pop.) searbăd, (reg.) mocnit, sărbezit, (prin Maram.) scopt. (Aliment ~.)

acru adj. v. MOROCĂNOS. POSAC. RĂUTĂCIOS. URSUZ.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

acru (ră), adj.1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oțet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < Lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Pușcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s. f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrișor); acrime, s. f. (acreală); acriș, s. n. (zer înăcrit); acritură, s. f. (murătură); acriu, adj. (acrișor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Strugurii sînt acri! (grec. Τα σταφύλια είναι ξινά) – Esop, fabula nr. 170 Vulpea și strugurii. Pe bolta unei podgorii atîrnau niște struguri mari și zemoși. O vulpe flămîndă, neputîndu-se cățăra pînă acolo, invocă pretextul că „strugurii sînt tari” (adică necopți). Tema a fost reluată aproape identic de poetul latin Fedru în Vulpes et uva (IV, 2) și de fabulistul francez La Fontaine în Le renard et les raisins (cartea III, fab. 11). Vorbele lui Esop cu vulpea și strugurii sînt servite ironic acelora care, neputînd atinge un obiectiv rîvnit, născocesc explicații puerile. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se sătura de ceva ca de mere acre / pădurețe expr. a fi plictisit / dezgustat (de ceva).

Intrare: acru (adj.)
acru1 (adj.) adjectiv
  • silabație: a-cru info
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • acru
  • acrul
  • acru‑
  • acră
  • acra
plural
  • acri
  • acrii
  • acre
  • acrele
genitiv-dativ singular
  • acru
  • acrului
  • acre
  • acrei
plural
  • acri
  • acrilor
  • acre
  • acrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

acru, acrăadjectiv

  • 1. Care are gustul caracteristic al oțetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacție gustativă astringentă. DEX '09 MDA2 DLRLC
    antonime: dulce diminutive: acrișor
    • 1.1. Despre fructe: necopt. MDA2
      sinonime: necopt
    • 1.2. Mere acre = mere pădurețe. DLRLC
      • format_quote De răbdări s-a săturat ca de mere acre. RETEGANUL, P, I 60. DLRLC
    • 1.3. Piatră acră = alaun. MDA2 DLRLC
      sinonime: alaun
    • 1.4. Acrit prin fermentare. DLRLC
      • format_quote Castraveți acri. Vin acru. DLRLC
      • format_quote Mai bine varză acră cu-nvoială Decît zahar dulce cu cîrteală. PANN, P. V. II 92. DLRLC
      • 1.4.1. Lapte acru = derivat al laptelui rezultat printr-o fermentare naturală sau artificială. MDA2 DLRLC
        • format_quote Logofete, brînză-n cui, Lapte acru-n călămări, chiu și vai prin buzunări! CREANGĂ, A. 11. DLRLC
    • 1.5. Cu miros greu. DLRLC
      • format_quote Respirația grea, trezită, acră, caldă și deasă a mulțimii, dospită în fumul de țigări și havane, zarva fără căpătîi... dau salonului o asemuire de cafenea. DELAVRANCEA, S. 131. DLRLC
  • 2. (Despre gust) Ca al oțetului, al lămâii etc. DEX '09 DLRLC
  • 3. figurat Amărât, arțăgos, morocănos, mâhnit, posac, răutăcios, supărat, supărăcios, ursuz. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Să nu întrecem măsura!... îl va pune, cu voce acră, la locul său. PAS, L. I 131. DLRLC
    • format_quote Va să zică nu vrei să spui cu frumosul, ai? continuă șeful cu un zîmbet acru. REBREANU, R. I 112. DLRLC
    • format_quote S-a întors cam acru din oraș. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Filip... își trecu acru mîneca bluzei peste obrajii asudați. SAHIA, N. 30. DLRLC
    • chat_bubble A-i fi (cuiva) acru sau a-i fi inima acră (sau sufletul acru) de ceva, (mai rar) a-i veni acru = a fi sătul, plictisit. DLRLC
      • format_quote Mi-i acru sufletul de atîta îmblet. SBIERA, P. 217. DLRLC
      • format_quote I se urîse și lui și-i venise acru tot auzind-o de dimineață pînă seara. ISPIRESCU, U. 97. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.