14 definiții pentru amărât (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMĂRÂT, -Ă, amărâți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) mâhnit, necăjit, supărat; chinuit, trist. ♦ (Om) prăpădit, nenorocit; sărac. ♦ (Despre obiecte) Ponosit, uzat, sărăcăcios. – V. amărî.

amărât, ~ă [At: VARLAAM, C. 14 / Pl: ~âți, ~e / E: amărî] 1 a (Fig) Care a devenit amar (1). 2 a Cuprins de amărăciune (3) sufletească. 3 a (D. fapte, păcate, trai, zile) Nesuferit. 4-5 smf, a Sărman. 6 a (Îc) Om ~ Om uscat, de care nu se mai prinde carnea. 7 av (Înv) Cumplit. 8 sf (Bot) Coroniște (Coronulla varia). 9 a (D. obiecte) Ponosit.

AMĂRÂT, -Ă, amărâți, -te, adj. Mâhnit, necăjit, supărat; chinuit, trist. ♦ (Adesea substantivat) Prăpădit, nenorocit; sărac. ♦ (Despre obiecte) Ponosit, uzat, sărăcăcios. – V. amărî.

AMĂRÂT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A AMĂRÎ și A SE AMĂRÎ. 2) fig. Care este într-o stare sufletească apăsătoare; trist; mâhnit. /v. a amărî

AMĂRÎT, -Î I. adj. sm. f. 1 p. AMĂRÎ 2 fig. Adînc mîhnit, necăjit, supărat: viață ~ă; traiu ~; zile ~e; cînd gîndesc, ~ul de mine, că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez (CRG.) 3 Om ~ (ȘEZ.), om uscat, de care nu se mai prinde carnea. II. adv. Cu durere, amarnic: văitîndu-se în văpaie pînă ’n gît (PANN).

AMĂRÎT, -Ă, amărîți, -te, adj. 1. (Despre oameni și, p. ext., despre manifestările lor) Mîhnit, îndurerat, necăjit. Rămîn amărît și bătrîn. BENIUC, V. 141. Tata a privit în juru-i trudnic... păstrînd cîteva clipe o tăcere amărîtă. SADOVEANU, N. F. 43. Vai, săracele de noi, amărîtele de noi... se va fi mîniat împăratul pe noi. RETEGANUL, P. II 24. Cînd gîndesc, amărîtul de mine, că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez! CREANGĂ, P. 122. ♦ (Despre viață) Chinuit, trist. O să-mi împuținați amărîtele zile ce mai am de trăit. SADOVEANU, N. F. 33. Măi Iliuță... tare-i grea și amărîtă viața noastră! SADOVEANU, N. F. 69. 2. (Despre oameni și despre lucruri) Prăpădit, nenorocit. Drumul continua drept ca o ață, și în puține minute intrară în Babaroaga, un sat amărît. REBREANU, R. I 74. ◊ (Substantivat) Dimpreună cu ei venea un slujbaș... și un amărît cu toba după gît. PAS, L. I 138. 3. (Despre obiecte) învechit, uzat, ponosit. Erau între ei [între birjari] și bogați și săraci, cunoscîndu-i pe unii și pe alții după livrelele și șepcile lor, unele strălucitoare, altele amărîte. PAS, Z. I 224.

AMĂRÎT, -Ă, amărîți, -te, adj. Mîhnit, necăjit; chinuit, trist. ♦ (Adesea substantivat) Prăpădit, nenorocit; sărac. ♦ Învechit, ponosit, uzat. – V. amărî.

amărît a. 1. supărat la culme, întristat; 2. (în ocări) mișel, nevoiaș: amărîtule! 3. nenorocit: amărîtul de mine! CR.

amărît, -ă adj. (d. amărăsc). Foarte întristat, plin de amărăciune: un om amărît, o viață amărîtă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amărât adj. m., s. m., pl. amărâți; adj. f., s. f. amărâ, pl. amărâte

amărât adj. m., s. m., pl. amărâți; adj. f., s. f. amărâtă, pl. amărâte

amărât adj. m., s. m., pl. amărâți; f. sg. amărâtă, pl. amărâte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMĂRÂT adj. 1. v. supărat. 2. nenorocit, prăpădit, (fig.) pârlit. (Un funcționar ~.)

AMĂRÎT adj. 1. abătut, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, întristat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 2. nenorocit, prăpădit, (fig.) pîrlit. (Un funcționar ~.)

Intrare: amărât (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amărât
  • amărâtul
  • amărâtu‑
plural
  • amărâți
  • amărâții
genitiv-dativ singular
  • amărât
  • amărâtului
plural
  • amărâți
  • amărâților
vocativ singular
  • amărâtule
  • amărâte
plural
  • amărâților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amărât, amărâțisubstantiv masculin

  • 1. (Om) mâhnit, necăjit, supărat; chinuit, trist. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rămîn amărît și bătrîn. BENIUC, V. 141. DLRLC
    • format_quote Tata a privit în juru-i trudnic... păstrînd cîteva clipe o tăcere amărîtă. SADOVEANU, N. F. 43. DLRLC
    • format_quote Vai, săracele de noi, amărîtele de noi... se va fi mîniat împăratul pe noi. RETEGANUL, P. II 24. DLRLC
    • format_quote Cînd gîndesc, amărîtul de mine, că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez! CREANGĂ, P. 122. DLRLC
    • 1.1. Despre viață: chinuit, trist. DLRLC
      • format_quote O să-mi împuținați amărîtele zile ce mai am de trăit. SADOVEANU, N. F. 33. DLRLC
      • format_quote Măi Iliuță... tare-i grea și amărîtă viața noastră! SADOVEANU, N. F. 69. DLRLC
    • 1.2. (Om) prăpădit, nenorocit; sărac. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Drumul continua drept ca o ață, și în puține minute intrară în Babaroaga, un sat amărît. REBREANU, R. I 74. DLRLC
      • format_quote Dimpreună cu ei venea un slujbaș... și un amărît cu toba după gît. PAS, L. I 138. DLRLC
    • 1.3. Despre obiecte: ponosit, sărăcăcios, uzat, învechit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Erau între ei [între birjari] și bogați și săraci, cunoscîndu-i pe unii și pe alții după livrelele și șepcile lor, unele strălucitoare, altele amărîte. PAS, Z. I 224. DLRLC
etimologie:
  • vezi amărî DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.