2 intrări
37 de definiții
din care- explicative (23)
- morfologice (6)
- relaționale (6)
- etimologice (1)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ACIUÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei. [Pr.: -ciu-a-] – V. aciua.
aciuare sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 192 / V: ~uiare / P: a-ciu-a~ / Pl: ~uări / E: aciua] (Îrg) 1 Adăpostire. 2 Odihnire. 3 (Pex) Liniștire. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACIUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei. [Pr.: -ciu-a-] – V. aciua.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACIUÁRE S. f. Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei; adăpostire, adăpost, refugiu. Vîntul stinge luminele, și ploaia, vărsîndu-se în șiroaie, silește pre toți a-și căuta aciuare prin chilii. NEGRUZZI, S. I 215. – Pronunțat: -ciu-a-. – Variantă: aciuíre s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACIUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei; adăpost, refugiu. [Pr.: -ciu-a-]
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. (Pop.) A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. ♦ Tranz. A da adăpost. [Pr.: -ciu-a. – Var.: aciuiá vb. I, aciuí vb. IV] – Lat. *accubiliare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
ACIUÍ vb. IV v. aciua.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACIUÍ vb. IV v. aciua.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACIUÍ vb. IV v. aciua.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACIUIÁ vb. I v. aciua.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACIUIÁ vb. I v. aciua.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACIUIÁ vb. I v. aciua.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
acioa[1] v vz aciua
- Acest cuvânt-titlu nu este menționat ca variantă la definiția principală. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
acioare[1] sf vz aciuare
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aciua vtr [At: CORESI, ap. HEM 192 / P: a-ciu-a / V: ~uia / Pzi: ~uez / E: lat accubiliare] (Îrg) 1-2 A (se) adăposti. 3-4 A (se) odihni. 5-6 (Pex) A (se) liniști.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aciui[1] vtr vz aciua
- Variantă neconsemnată la intrarea principală. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aciuia[1] vtr [At: VĂCĂRESCUL, IST. 284 / Pzi: ~iesc / E: aciua] (Pfm) 1-6 A (se) aciua (1-6).
- Menționat ca variantă la aciua. — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
aciuiare[1] sf [At: MDA ms / Pl: ~iări / E: aciuia] (Pfm) 1-6 Aciuiare (1-6).[2] corectată
- Menționată ca variantă la aciuare. — gall
- 6 sensuri comasate într-o explicație identică cu intrarea, probabilă preluare defectuoasă de la intrarea aciuiat1. — Ladislau Strifler
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. [Pr.: -ciu-a. – Var.: aciuiá vb. I, aciuí vb. IV] – Lat. *accubiliare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a căuta ocrotire, a se pripăși, a se oploși (undeva sau pe lîngă cineva); a se aciola. Fata se văicărea și ea, că nu știa... unde să se aciueze. ISPIRESCU, L. 335. Nici o lighioaie nu se poate aciua pe lîngă casă de răul vostru. CREANGĂ, A. 37. ◊ Tranz. (Rar) A adăposti. Căpătă învoire de la femeia lui să-i aciueze [pe copii] în casă. ȘEZ. I 66. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. Mănîncă și după aceea se aciuează. SBIERA, P. 58. – Pronunțat: -ciu-a. – Variante: aciuiá (STANCU, D. 120, NEGRUZZI, S. I 118) vb. I, aciuí, aciuiesc (POPESCU, B. II 84), vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACIUÍRE s. f. v. aciuare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost undeva sau pe lîngă cineva; a se pripăși, a se oploși. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. [Pr.: -ciu-a. – Var.: aciuiá vb. I] – Lat. *accubiliare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ACIUIÁ vb. I. v. aciua.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A ACIUÁ ~éz tranz. A face să se aciueze; a adăposti; a oploși. /<lat. accubiliare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ACIUÁ mă ~éz intranz. (despre ființe pribege) A-și găsi adăpost; a se pripăși; a se oploși. [Sil. -ciu-a] /<lat. accubiliare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aciuà v. 1. a se adăposti (termen ciobănesc): păstorii se aciuează cu a lor turme ’n munții învecinați NEGR.; 2. cu sensul generalizat: nici o lighioaie nu se poate aciua pe lângă casă de răul vostru CR. [Cf. lat. ACQUIERE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
acĭuĭéz, a acĭuĭá și aciŭá v. tr. (lat. accéllo, -áre adăpostesc în celulă, d. cella, célulă, cămăruță, poĭată. Din accello vin formele fără l, ca acĭŭĭez, ĭar din accellare vine acĭolez). Adăpostesc. Rar. Odihnesc, potolesc. V. refl. Un bordeĭ, în care se aciŭa cum putea (Sadov. VR. 2, 9, 309), se acĭŭase acolo (Rebr. 2, 61). În Vc. Arg. acĭolez și acĭurez. În Trans. și Olt. mă acĭuĭesc: rămas numaĭ cu căsuța, s’a acĭuit pe lîngă Paraschiva (Rebr. 2, 35). V. olejesc 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
aciuare (-ciu-a-) s. f., g.-d. art. aciuării (-ciu-ă-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
aciuáre s. f. (sil. -ciu-a-), g.-d. art. aciuării (sil. -ciu-ă-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aciua (a se ~) (pop.) (-ciu-a) vb. refl., ind. prez. 3 se aciuează, 1 pl. ne aciuăm (-ciu-ăm); conj. prez. 3 să se aciueze (-ciu-e-); ger. aciuându-se (-ciu-ân-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de CristinaDianaN
- acțiuni
aciuá vb. (sil. -ciu-a), ind. prez. 1 sg. aciuéz, 3 sg. și pl. aciueáză, 1 pl. aciuăm (sil. -ciu-ăm); conj. prez. 3 sg. și pl. aciuéze (sil. -ciu-e-); ger. aciuând (sil. -ciu-ând)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
aciua (ind. prez. 1 sg. aciuez, 3 sg. și pl. aciuează, 1 pl. aciuăm)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
aciuez, -uiază 3, -uiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ACIUÁRE s. v. pripășire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACIUARE s. oploșire, pripășire. (~ cuiva într-un loc.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ACIUÁ vb. v. pripăși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACIUÁ vb. v. odihni, repauza.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ACIUA vb. a se cuibări, a se oploși, a se pripăși, (rar) a se rătăci, (înv. și reg.) a se lipi, (reg.) a se agesti, a se închiorchioșa, (înv.) a se sprijini. (S-a ~ acolo de nu se știe unde.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
aciua vb. v. ODIHNI. REPAUZA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
aciuá (aciuéz, aciuát), vb. – A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a se pripăși. – Var. aciuia, aciola. < Lat. ciere (lat. tîrzie cire) „a incita, a chema”, cf. accire „a chema la sine, a lăsa să vină”. Dacă este, cum presupunem, un cuvînt pastoral, s-a referit mai întîi la acțiunea de a strînge cu strigăte vitele, pentru a le pune la adăpost de vremea rea. Fonetismul îndreptățește presupunerea unei schimbări de conjug., care poate fi tîrzie, și evoluția lui i la iu, ca în bucium, cf. invers, reducerea lui u › i în adia și baier. Fenomenul este cunoscut și în it., cf. angelus, it. angiolo, calabr. anciulu. Celelalte explicații nu sînt satisfăcătoare. Cihac, II, se gîndea la sl. utečati „a fugi”. Lat. *accellare, din cella „ascunzătoare” (Philippide, ZRPh., XXXI, 287; Pușcariu, Conv. Lit., 1908, 602; REW 1802; DAR; Pascu, Beiträge, 14) prezintă dificultăți (cf. Graur, BL, V, 92). Candrea-Dens., 10 propun lat. *accubiliare, inacceptabil fonetic, ca și ipoteza lui Giuglea, Concordances, 20 (cf. REW 4564), bazată pe lat. *jacilia din *jacile. Var. aciola, cu der. acioală, s. f. (refugiu, adăpost, copertină), care circulă pe o arie redusă în Munt., este mai greu de explicat. Este probabil să fi intervenit vreo contaminare, de ex. cu poală „fustă”, de unde sensul de „copertină”, sau vreo analogie, de ex. cu forma dublă înșeua și înșela.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
aciuá, aciuez, vb. refl. – A-și găsi refugiul, a se adăposti: „Aciuă-te cu mama…” (Crâncău, 2013). – Lat. *accubiliare (CDDE; DEX); lat. *accellare, din cella „celulă, ascunzătoare, cămăruță” (Philippide, Scriban).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: a-ciu-a-re
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: a-ciu-a
verb (VT214) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT408) Surse flexiune: DEX '09, DEX '98 | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT213) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT214) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
aciuare, aciuărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: adăpost adăpostire oploșire pripășire refugiu
- Vîntul stinge luminele, și ploaia, vărsîndu-se în șiroaie, silește pre toți a-și căuta aciuare prin chilii. NEGRUZZI, S. I 215. DLRLC
-
- 2. Odihnire. MDA2sinonime: odihnire
- 2.1. Liniștire. MDA2sinonime: liniștire
-
etimologie:
- aciua DEX '09 MDA2 DEX '98
aciua, aciuezverb
- 1. A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
- Fata se văicărea și ea, că nu știa... unde să se aciueze. ISPIRESCU, L. 335. DLRLC
- Nici o lighioaie nu se poate aciua pe lîngă casă de răul vostru. CREANGĂ, A. 37. DLRLC
- 1.1. A da adăpost. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLCsinonime: adăposti
- Căpătă învoire de la femeia lui să-i aciueze [pe copii] în casă. ȘEZ. I 66. DLRLC
-
-
-
- Mănîncă și după aceea se aciuează. SBIERA, P. 58. DLRLC
- 2.1. A (se) liniști. MDA2sinonime: liniști
-
etimologie:
- *accubiliare DEX '09 MDA2 DEX '98