2 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aciuare sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 192 / V: ~uiare / P: a-ciu-a~ / Pl: ~uări / E: aciua] (Îrg) 1 Adăpostire. 2 Odihnire. 3 (Pex) Liniștire. corectată

ACIUÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei. [Pr.: -ciu-a-] – V. aciua.

ACIUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei. [Pr.: -ciu-a-] – V. aciua.

ACIUÁRE S. f. Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei; adăpostire, adăpost, refugiu. Vîntul stinge luminele, și ploaia, vărsîndu-se în șiroaie, silește pre toți a-și căuta aciuare prin chilii. NEGRUZZI, S. I 215. – Pronunțat: -ciu-a-. – Variantă: aciuíre s. f.

ACIUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei; adăpost, refugiu. [Pr.: -ciu-a-]

acioa[1] v vz aciua

  1. Acest cuvânt-titlu nu este menționat ca variantă la definiția principală. — Ladislau Strifler

aciua vtr [At: CORESI, ap. HEM 192 / P: a-ciu-a / V: ~uia / Pzi: ~uez / E: lat accubiliare] (Îrg) 1-2 A (se) adăposti. 3-4 A (se) odihni. 5-6 (Pex) A (se) liniști.

aciuia vtr [At: VĂCĂRESCUL, IST. 284 / Pzi: ~iesc / E: aciua] (Pfm) 1-6 A (se) aciua (1-6).

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. (Pop.) A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. ♦ Tranz. A da adăpost. [Pr.: -ciu-a.Var.: aciuiá vb. I, aciuí vb. IV] – Lat. *accubiliare.

ACIUÍ vb. IV v. aciua.

ACIUIÁ vb. I v. aciua.

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. [Pr.: -ciu-a.Var.: aciuiá vb. I, aciuí vb. IV] – Lat. *accubiliare.

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost, a căuta ocrotire, a se pripăși, a se oploși (undeva sau pe lîngă cineva); a se aciola. Fata se văicărea și ea, că nu știa... unde să se aciueze. ISPIRESCU, L. 335. Nici o lighioaie nu se poate aciua pe lîngă casă de răul vostru. CREANGĂ, A. 37. ◊ Tranz. (Rar) A adăposti. Căpătă învoire de la femeia lui să-i aciueze [pe copii] în casă. ȘEZ. I 66. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. Mănîncă și după aceea se aciuează. SBIERA, P. 58. – Pronunțat: -ciu-a. – Variante: aciuiá (STANCU, D. 120, NEGRUZZI, S. I 118) vb. I, aciuí, aciuiesc (POPESCU, B. II 84), vb. IV.

ACIUÁ, aciuez, vb. I. Refl. 1. A-și găsi refugiu, a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși. ♦ Tranz. (Rar) A da adăpost. 2. (Rar) A se odihni, a se culca. [Pr.: -ciu-a.Var.: aciuiá vb. I] – Lat. *accubiliare.

ACIUIÁ vb. I. v. aciua.

A ACIUÁ ~éz tranz. A face să se aciueze; a adăposti; a oploși. /<lat. accubiliare

A SE ACIUÁ mă ~éz intranz. (despre ființe pribege) A-și găsi adăpost; a se pripăși; a se oploși. [Sil. -ciu-a] /<lat. accubiliare

aciuà v. 1. a se adăposti (termen ciobănesc): păstorii se aciuează cu a lor turme ’n munții învecinați NEGR.; 2. cu sensul generalizat: nici o lighioaie nu se poate aciua pe lângă casă de răul vostru CR. [Cf. lat. ACQUIERE].

arată toate definițiile

Intrare: aciuare
  • silabație: a-ciu-a-re
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aciuare
  • aciuarea
plural
genitiv-dativ singular
  • aciuări
  • aciuării
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aciuire
  • aciuirea
plural
genitiv-dativ singular
  • aciuiri
  • aciuirii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: aciua
  • silabație: a-ciu-a
verb (VT214)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciua
  • aciuare
  • aciuat
  • aciuatu‑
  • aciuând
  • aciuându‑
singular plural
  • aciuea
  • aciuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aciuez
(să)
  • aciuez
  • aciuam
  • aciuai
  • aciuasem
a II-a (tu)
  • aciuezi
(să)
  • aciuezi
  • aciuai
  • aciuași
  • aciuaseși
a III-a (el, ea)
  • aciuea
(să)
  • aciueze
  • aciua
  • aciuă
  • aciuase
plural I (noi)
  • aciuăm
(să)
  • aciuăm
  • aciuam
  • aciuarăm
  • aciuaserăm
  • aciuasem
a II-a (voi)
  • aciuați
(să)
  • aciuați
  • aciuați
  • aciuarăți
  • aciuaserăți
  • aciuaseți
a III-a (ei, ele)
  • aciuea
(să)
  • aciueze
  • aciuau
  • aciua
  • aciuaseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciui
  • aciuire
  • aciuit
  • aciuitu‑
  • aciuind
  • aciuindu‑
singular plural
  • aciuiește
  • aciuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aciuiesc
(să)
  • aciuiesc
  • aciuiam
  • aciuii
  • aciuisem
a II-a (tu)
  • aciuiești
(să)
  • aciuiești
  • aciuiai
  • aciuiși
  • aciuiseși
a III-a (el, ea)
  • aciuiește
(să)
  • aciuiască
  • aciuia
  • aciui
  • aciuise
plural I (noi)
  • aciuim
(să)
  • aciuim
  • aciuiam
  • aciuirăm
  • aciuiserăm
  • aciuisem
a II-a (voi)
  • aciuiți
(să)
  • aciuiți
  • aciuiați
  • aciuirăți
  • aciuiserăți
  • aciuiseți
a III-a (ei, ele)
  • aciuiesc
(să)
  • aciuiască
  • aciuiau
  • aciui
  • aciuiseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aciuia
  • aciuiere
  • aciuiat
  • aciuiatu‑
  • aciuind
  • aciuindu‑
singular plural
  • aciuia
  • aciuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aciuiez
(să)
  • aciuiez
  • aciuiam
  • aciuiai
  • aciuiasem
a II-a (tu)
  • aciuiezi
(să)
  • aciuiezi
  • aciuiai
  • aciuiași
  • aciuiaseși
a III-a (el, ea)
  • aciuia
(să)
  • aciuieze
  • aciuia
  • aciuie
  • aciuiase
plural I (noi)
  • aciuiem
(să)
  • aciuiem
  • aciuiam
  • aciuiarăm
  • aciuiaserăm
  • aciuiasem
a II-a (voi)
  • aciuiați
(să)
  • aciuiați
  • aciuiați
  • aciuiarăți
  • aciuiaserăți
  • aciuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • aciuia
(să)
  • aciuieze
  • aciuiau
  • aciuia
  • aciuiaseră
acioa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aciuare aciuire

etimologie:

  • vezi aciua
    surse: DEX '98 DEX '09

aciua aciui aciuia acioa

  • 1. popular A-și găsi refugiu, a se stabili (vremelnic), a se pune la adăpost undeva sau pe lângă cineva; a se pripăși, a se oploși, a se aciola, a se agesti.
    exemple
    • Fata se văicărea și ea, că nu știa... unde să se aciueze. ISPIRESCU, L. 335.
      surse: DLRLC
    • Nici o lighioaie nu se poate aciua pe lîngă casă de răul vostru. CREANGĂ, A. 37.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A da adăpost.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adăposti un exemplu
      exemple
      • Căpătă învoire de la femeia lui să-i aciueze [pe copii] în casă. ȘEZ. I 66.
        surse: DLRLC
  • 2. rar A se odihni, a se culca.
    exemple
    • Mănîncă și după aceea se aciuează. SBIERA, P. 58.
      surse: DLRLC

etimologie: