9 definiții pentru aciuare

aciuáre sf [At: CANTEMIR, ap. HEM 192 / V: -uiare/ P: a-ciu-a / Pl: ~uări / E: aciua] (Îrg) 1 Adăpostire. 2 Odihnire. 3 (Pex) Liniștire.

ACIUÁRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei. [Pr.: -ciu-a-] – V. aciua.

ACIUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei. [Pr.: -ciu-a-] – V. aciua.

ACIUÁRE S. f. Acțiunea de a (s e) a c i u a și rezultatul ei; adăpostire, adăpost, refugiu. Vîntul stinge luminele, și ploaia, vărsîndu-se în șiroaie, silește pre toți a-și căuta aciuare prin chilii. NEGRUZZI, S. I 215. – Pronunțat: -ciu-a-. – Variantă: aciuíre s. f.

ACIUÁRE s. f. Acțiunea de a (se) aciua și rezultatul ei; adăpost, refugiu. [Pr.: -ciu-a-]

aciuáre (-ciu-a-) s. f., g.-d. art. aciuắrii (-ciu-ă-)

aciuáre s. f. (sil. -ciu-a-), g.-d. art. aciuării (sil. -ciu-ă-)

ACIUÁRE s. v. pripășire.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

ACIUÁRE s. oploșire, pripășire. (~ cuiva într-un loc.)

Intrare: aciuare

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aciuare aciuarea
plural aciuări aciuările
genitiv-dativ singular aciuări aciuării
plural aciuări aciuărilor
vocativ singular
plural