2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aburire sf [At: LB / V: ~orire / Pl: ~iri / E: aburi] 1 Expunere la aburi Si: aburit1 (1), aburat1 (1). 2 Exalare. 3 Adiere. 4 (Dom; fig; rar) îmbujorare. 5 (Arg) Inducere în eroare prin cuvinte multe și abile Si: aburare (5) aburit1 (5), amețire, amețit1, vrăjire, vrăjit1. 6 (Pfm) Amețire ușoară Si: aburit1 (6). 7 Suflare. corectată

ABURÍRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc. sau produse finite la acțiunea aburilor (1) în vederea ameliorării unor însușiri, a ușurării prelucrării lor ulterioare etc. – V. aburi.

ABURÍRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc. sau produse finite la acțiunea aburilor (1) în vederea ameliorării unor însușiri, a ușurării prelucrării lor ulterioare etc. – V. aburi.

ABURÍRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei. 1. Abur; pîclă ușoară. Spre Moldova – totdeauna aburiri de ape.,.., Pare zarea aceasta așa de tainică! Parcă ascund ceva văile munților, după vălurile acestea ușoare SADOVEANU, O. IV 399. 2. Fig. Adiere. În singurătatea locului, într-un tîrziu, veni o aburire de vînt care trecu ca un geamăt dulce prin ramurile negre de deasupra mea. SADOVEANU, O. III 301. Vin zgomote domoale din sat, arare. O frîntură de cîntec a pornit undeva, departe, apoi a contenit. Trec aburiri de răcoare, ca mîngîieri, – ș-aduc miresme de flori sălbatice. SADOVEANU, O. V 692.

ABURÍRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei; abur; pâclă ușoară; adiere.

aburí [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie 38v/1 / Pzi: ~resc / V: abori / E: din abur] 1-2 vtr A(se) expune la aburi Si: abura (1-2). 3 vt (D. materiale, obiecte etc.) A exala. 4 vt (D. vânt) A adia. 5-6 vtr (Dom; fig; rar) A(se) îmbujora. 7 vt (Arg) A induce în eroare prin cuvinte multe și abile Si: a abura (7), a ameți, a vrăji. 8 vr (Pfm) A se ameți ușor Si: (pfm) a abura (8).

ABURÍ, aburesc, vb. IV 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. Refl. Fig. (Rar) A se aprinde, a se înroși, a se îmbujora (la față). 4. Tranz. Fig. A atinge ușor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Rar; despre vânt) A adia. – Din abur.

ABURÍ, aburesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. Refl. (Rar) A se aprinde, a se înroși, a se îmbujora (la față). 4. Tranz. Fig. A atinge ușor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Rar; despre vânt) A adia. – Din abur.

ABURÍ, aburesc, vb. IV. 1. Refl. A se acoperi cu aburi (condensați în picături foarte fine). Fereastra se aburise iar, dar se făcea acum cenușie. DUMITRIU, B. F. 78. ◊ Tranz. Își luă ochelarii... îi aburi, îi șterset și-i puse. VLAHUȚĂ, O. A. III 10. Fig. Pe cei mai mărunței [pești]... îi aburesc cu sare și-i usuc în cuptor. SADOVEANU, N. F. 30. ◊ Fig. (Despre ochi) A se umezi. Lui Mitrea i s-a aburit dintr-o dată negreața ochilor [de bucurie]. SADOVEANU, M. C. 66. 2. Intranz. A scoate aburi. E o zi de primăvară timpurie. Pămîntul aburește sub picioare... Curînd-curînd, pe dezmorțită glie or să roiască tinere tractoare. DEȘLIU, N. 79. Apele aburesc somnoroase, vilele încep a-și deschide ferestrele. VLAHUȚĂ, O. A. III 33. ◊ Tranz. De-o săptămînă... zăpada se topise; mușcelele, acoperite d-o pojghiță verzuie, abureau un fum ce se-nălța alene. DELAVRANCEA, S. 51. ◊ Tranz. fact. A venit... primăvara, curățind apele de sloi, aburind țarinile, înflorind pămîntul, întinerindu-l. SANDU-ALDEA, U. P. 178. 3. Refl. Fig. A se roși, a se aprinde la față din pricina căldurii sau a unei emoții. Parcă te-ai cam aburit la față, nu știu cum; ce zici, așa-i că-ți vine la socoteală? CREANGĂ, P. 163. 4. Tranz. Fig., A atinge ușor (ca o suflare). Se simți aburit de o senzație dulce, ca și cum o mină caldă și mîngîietoare îi netezea fruntea. VLAHUȚA, O. A. 106. ♦ Intranz. (Despre vînt) A adia ușor. Pe Moldova și pe codri stăteau grămezi mari, alburii de nouri și nici un vînt nu aburea. SADOVEANU, O. I 98. Luminile răsăritului se lămureau și vîntul obosit abia aburea. SADOVEANU, O. I 151.

ABURÍ, aburesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. și tranz. A scoate aburi (1). Codrii aburesc ca după ploaie (VLAHUȚĂ). 3. Refl. Fig. A se aprinde la față; a se înroși. 4. Tranz. Fig. A atinge ușor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Despre vânt) A adia ușor. – Din abur.

aburí vb. IV (lb. vorbită) A învălui cu vorbele ◊ „Emanoil l-a aburit pe Eduard.” (din abur + -i; comunicat Mihaela Macovei)

A SE ABURÍ mă ~ésc intranz. 1) A se acoperi cu aburi; a asuda. 2) fig. (despre față, obraji) A se înroși ușor; a se îmbujora; a se rumeni. /Din abur

A ABURÍ ~ésc 1. tranz. A face să se aburească. 2. intranz. 1) A scoate aburi. Câmpia ~ește. 2) rar (despre vânt) A sufla lin; a adia. /Din abur

aburì v. 1. a expune la aburi: bolnavul se aburește; 2. a scoate aburi: râurile aburesc; 3. a sufla încetișor: un vânt dulce aburește; 4. a se acoperi cu aburi: geamurile se aburesc.

aburésc v. (d. abur). Scot abur: cîmpu aburește. Se zice despre vînt cînd adie: vîntu aburește (cp. și cu boare). V. tr. Expun aburului, acoper c’o ceață provenită din abur, ca atunci cînd sufli pe sticla ochelarilor ca să-i ștergĭ apoĭ. Fig. Amețesc, îmbăt puțin. V. refl. Mă acoper c’o ceață provenită din abur (ca geamurile). Fig. Mă înfierbînt, mă aprind la față. – Vechi și aburez, de unde și aburat, amețit, beat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aburíre s. f., g.-d. art. aburírii; pl. aburíri

aburíre s. f., g.-d. art. aburírii; pl. aburíri

aburí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aburésc, imperf. 3 sg. abureá; conj. prez. 3 să abureáscă

aburí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aburésc, imperf. 3 sg. abureá; conj. prez. 3 sg. și pl. abureáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ABURÍ vb. a asuda. (Pereții se ~.)

arată toate definițiile

Intrare: aburire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aburire
  • aburirea
plural
  • aburiri
  • aburirile
genitiv-dativ singular
  • aburiri
  • aburirii
plural
  • aburiri
  • aburirilor
vocativ singular
plural
Intrare: aburi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aburi
  • aburire
  • aburit
  • aburitu‑
  • aburind
  • aburindu‑
singular plural
  • aburește
  • aburiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aburesc
(să)
  • aburesc
  • abuream
  • aburii
  • aburisem
a II-a (tu)
  • aburești
(să)
  • aburești
  • abureai
  • aburiși
  • aburiseși
a III-a (el, ea)
  • aburește
(să)
  • aburească
  • aburea
  • aburi
  • aburise
plural I (noi)
  • aburim
(să)
  • aburim
  • abuream
  • aburirăm
  • aburiserăm
  • aburisem
a II-a (voi)
  • aburiți
(să)
  • aburiți
  • abureați
  • aburirăți
  • aburiserăți
  • aburiseți
a III-a (ei, ele)
  • aburesc
(să)
  • aburească
  • abureau
  • aburi
  • aburiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aburire

  • 1. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Pâclă ușoară.
      surse: DLRLC sinonime: abur pâclă un exemplu
      exemple
      • Spre Moldova – totdeauna aburiri de ape.,.., Pare zarea aceasta așa de tainică! Parcă ascund ceva văile munților, după vălurile acestea ușoare. SADOVEANU, O. IV 399.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • În singurătatea locului, într-un tîrziu, veni o aburire de vînt care trecu ca un geamăt dulce prin ramurile negre de deasupra mea. SADOVEANU, O. III 301.
        surse: DLRLC
      • Vin zgomote domoale din sat, arare. O frîntură de cîntec a pornit undeva, departe, apoi a contenit. Trec aburiri de răcoare, ca mîngîieri, – ș-aduc miresme de flori sălbatice. SADOVEANU, O. V 692.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc. sau produse finite la acțiunea aburilor în vederea ameliorării unor însușiri, a ușurării prelucrării lor ulterioare etc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi aburi
    surse: DEX '98 DEX '09

aburi

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asuda 3 exemple
    exemple
    • Fereastra se aburise iar, dar se făcea acum cenușie. DUMITRIU, B. F. 78.
      surse: DLRLC
    • Își luă ochelarii... îi aburi, îi șterse și-i puse. VLAHUȚĂ, O. A. III 10.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe cei mai mărunței [pești]... îi aburesc cu sare și-i usuc în cuptor. SADOVEANU, N. F. 30.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre ochi) A se umzi.
      surse: DLRLC sinonime: umezi un exemplu
      exemple
      • Lui Mitrea i s-a aburit dintr-o dată negreața ochilor [de bucurie]. SADOVEANU, M. C. 66.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv A scoate, a produce aburi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • E o zi de primăvară timpurie. Pămîntul aburește sub picioare... Curînd-curînd, pe dezmorțită glie or să roiască tinere tractoare. DEȘLIU, N. 79.
    • Apele aburesc somnoroase, vilele încep a-și deschide ferestrele. VLAHUȚĂ, O. A. III 33.
    • tranzitiv De-o săptămînă... zăpada se topise; mușcelele, acoperite d-o pojghiță verzuie, abureau un fum ce se-nălța alene. DELAVRANCEA, S. 51.
    • tranzitiv factitiv A venit... primăvara, curățind apele de sloi, aburind țarinile, înflorind pămîntul, întinerindu-l. SANDU-ALDEA, U. P. 178.
  • 3. reflexiv figurat rar A se aprinde, a se înroși, a se îmbujora (la față).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprinde rumeni îmbujora înroși un exemplu
    exemple
    • Parcă te-ai cam aburit la față, nu știu cum; ce zici, așa-i că-ți vine la socoteală? CREANGĂ, P. 163.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv figurat A atinge ușor (ca o suflare).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Se simți aburit de o senzație dulce, ca și cum o mînă caldă și mîngîietoare îi netezea fruntea. VLAHUȚA, O. A. 106.
      surse: DLRLC
    • 4.1. intranzitiv rar Despre vânt:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: adia 2 exemple
      exemple
      • Pe Moldova și pe codri stăteau grămezi mari, alburii de nouri și nici un vînt nu aburea. SADOVEANU, O. I 98.
        surse: DLRLC
      • Luminile răsăritului se lămureau și vîntul obosit abia aburea. SADOVEANU, O. I 151.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • abur
    surse: DEX '09 DEX '98