16 definiții pentru asuda


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asuda [At: URECHE, ap. LET. I, 98/93 / Pzi: asud și (rar) ~dez / E: ml assudare] 1 vi (D. oameni și animale) A secreta sudoarea prin porii pielii Si: a transpira, (pop) a înăduși. 2 vi (Îe; ir) A ~ sub limbă A-i fi frig. 3 vi (Îae; ir) A se lăuda că a muncit mult, fără să fi făcut mare lucru. 4 vi (Îe; ir) A nu-i ~ nici limba A acuza de lene un om foarte muncitor. 5 vi (Îe) A nu ~ de vorba cuiva A nu-i păsa de vorba cuiva. 6 vi (Îe) A-i ~ cuiva urechea pentru ceva A aștepta cu nerăbdare o veste. 7 vi (Fig; d. obiecte) A se aburi. 8 vi (Fig; d. oameni) A-și da silința. 9 vtf (Rar) A face pe cineva să asude. 10 vtf (Fig) A-i da cuiva mult de lucru.

ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare.

ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A munci depunând mari eforturi; a osteni, a trudi. – Lat. assudare.

ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. (Despre oameni și animale) A secreta sudoare prin porii pielii; a transpira, a năduși. Asuda cumplit; și noaptea storcea prosoape ude. BART, E. 380. Cîteodată asuda noaptea, și dimineața se scula obosit, indispus, buimac și cu gura rea. VLAHUȚĂ, O. A. I 90. Deodată dinții crîșcau, Din ochișori lăcrămau, Pe trupușor asudau... Și nimic nu mai ziceau. TEODORESCU, P. P. 264. ◊ Expr. A asuda sub limbă, se zice în bătaie de joc despre cei care se plîng că le e cald pentru că ar fi muncit din greu, cînd, în realitate, nu au făcut nimic. ◊ Tranz. Fig. Trecutul meu asudă lacrimi. BENIUC, V. 149. ♦ Fig. (Despre obiecte) A se aburi. Ferestrele asudă. Pereții asudă.Fig. A scoate aburi. Aburii se ridică molatici în tavan de pe mămăliga ce asudă pe fund. VLAHUȚĂ, O. A. 97. 2. Fig. A se osteni, a se obosi, a se trudi, a se nevoi. Voi, carii sînteți îmboldiți Spre-a artelor cultură Și asudați și vă trudiți Muncind literatură. VĂCĂRESCU, P. 351. ♦ A munci. Știința își va pune toate bunurile în slujba celor ce asudă. CAMILAR, TEM. 78. Cînd a venit vremea secerișului, Obăienii asudau pe lanurile Mîndreștilor. SANDU-ALDEA, U. P. 99. – Prez. ind. și: (neobișnuit) asudez (DELAVRANCEA, H. T. 36).

ASUDÁ, asúd, vb. I. Intranz. 1. A secreta sudoare; a transpira, a năduși. ◊ Expr. (Ir.) A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut, în realitate, (mai) nimic. ♦ A se aburi. Pereții asudă. 2. Fig. A se obosi, a se osteni, a se trudi; p. ext. a munci. – Lat. assudare.

A ASUDÁ asúd intranz. 1) A elimina sudoare; a transpira. 2) (despre obiecte de sticlă, pereți etc.) A se acoperi cu aburi; a se aburi. 3) fig. A obosi muncind; a se trudi. /<lat. assudare

ASUDA vb. (Mold., Ban., Trans. N) A transpira. A: Că cine nu ari pîră de nebun pre acela drumățu mărgînd în cale, asudînd și merge cîntînd și obîrșind calea, îndată ari lăcrăma? NCCD, 257. C: Asud. Sudo. AC, 329. Trupu-mi de gînduri mi-asudă, Din ochi lacrime mă udă. CÎNTECE, 2v; cf. LEX. MARS., 200, 247. ♦︎ A face pe cineva să nădușească dîndu-i mult de lucru; a chinui, a asupri. A: Mai apoi, de i-au și supus supt giugul lor [turcii pe moldoveni], de cîteva ori i-au asudat, rocoșindu-se. URECHE. Etimologie: lat. assudare.

asudà v. 1. a scoate prin porii pielii o umoare apoasă; 2. a face să asude; 3. fig. a obosi, a se trudi. [Lat. ASSUDARE]. ║ n. sudoare; asudul calului, plantă numită și dârmotin.

2) asúd, a -á, v. intr. (lat. ex-súdo, -sudáre, it. sudare, pv. cat. pg. suar, fr. suer, sp. sudar. V. sud 4). Scot pin poriĭ peliĭ, din pricina călduriĭ, o umoare ca apa. Mă aburesc: geamurile aŭ asudat. Fig. Mă trudesc: mult am asudat pîn’am reușit. V. tr. Fac să asude: mĭ-aĭ asudat calu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asudá (a ~) vb., ind. prez. 3 asúdă

asudá vb., ind. prez. 1 sg. asúd, 3 sg. și pl. asúdă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASUDÁ vb. 1. v. transpira. 2. a se aburi. (Pereții ~.)

ASUDÁ vb. v. munci, obosi, osteni, trudi.

ASUDA vb. 1. a (se) înnăduși, a năduși, a transpira. 2. a se aburi. (Pereții ~.)

asuda vb. v. MUNCI. OBOSI. OSTENI. TRUDI.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

asudá (asúd, asudát), vb. – A năduși, a transpira. – Mr. asud, megl. sud. Lat. assūdāre (Pușcariu 155; Candrea-Dens., 107; REW 3076; DAR; cf. Rosetti, I, 163); reprezentanții romanici derivă de la lat. sudare.Der. asud, s. n. (transpirație; pisică, Ononis hircina); asudător, adj. (sudorific); asudătură, s. f. (sudoare); asudoare, s. f. (Trans., sudoare).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

asudá, asud, vb. intranz. – A transpira, a năduși. – Lat. assudare „a asuda” (Șăineanu, Pușcariu, CDDE, MDA).

Intrare: asuda
verb (V4)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • asuda
  • asudare
  • asudat
  • asudatu‑
  • asudând
  • asudându‑
singular plural
  • asu
  • asudați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • asud
(să)
  • asud
  • asudam
  • asudai
  • asudasem
a II-a (tu)
  • asuzi
(să)
  • asuzi
  • asudai
  • asudași
  • asudaseși
a III-a (el, ea)
  • asu
(să)
  • asude
  • asuda
  • asudă
  • asudase
plural I (noi)
  • asudăm
(să)
  • asudăm
  • asudam
  • asudarăm
  • asudaserăm
  • asudasem
a II-a (voi)
  • asudați
(să)
  • asudați
  • asudați
  • asudarăți
  • asudaserăți
  • asudaseți
a III-a (ei, ele)
  • asu
(să)
  • asude
  • asudau
  • asuda
  • asudaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

asuda

  • 1. A secreta sudoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: năduși transpira înnăduși 4 exemple
    exemple
    • Asuda cumplit; și noaptea storcea prosoape ude. BART, E. 380.
      surse: DLRLC
    • Cîteodată asuda noaptea, și dimineața se scula obosit, indispus, buimac și cu gura rea. VLAHUȚĂ, O. A. I 90.
      surse: DLRLC
    • Deodată dinții crîșcau, Din ochișori lăcrămau, Pe trupușor asudau... Și nimic nu mai ziceau. TEODORESCU, P. P. 264.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv figurat Trecutul meu asudă lacrimi. BENIUC, V. 149.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie ironic A asuda sub limbă, se zice despre cei care se plâng că au muncit din greu, fără să fi făcut în realitate (mai) nimic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. A se aburi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aburi un exemplu
      exemple
      • Pereții asudă. Ferestrele asudă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. figurat A scoate aburi.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Aburii se ridică molatici în tavan de pe mămăliga ce asudă pe fund. VLAHUȚĂ, O. A. 97.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat A munci depunând mari eforturi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nevoi obosi osteni trudi un exemplu
    exemple
    • Voi, carii sînteți îmboldiți Spre-a artelor cultură Și asudați și vă trudiți Muncind literatură. VĂCĂRESCU, P. 351.
      surse: DLRLC
    • 2.1. munci
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Știința își va pune toate bunurile în slujba celor ce asudă. CAMILAR, TEM. 78.
        surse: DLRLC
      • Cînd a venit vremea secerișului, Obăienii asudau pe lanurile Mîndreștilor. SANDU-ALDEA, U. P. 99.
        surse: DLRLC
  • comentariu neobișnuit Prezent indicativ și: asudez.
    surse: DLRLC

etimologie: