7 definiții pentru aburire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aburire sf [At: LB / V: ~orire / Pl: ~iri / E: aburi] 1 Expunere la aburi Si: aburit1 (1), aburat1 (1). 2 Exalare. 3 Adiere. 4 (Dom; fig; rar) îmbujorare. 5 (Arg) Inducere în eroare prin cuvinte multe și abile Si: aburare (5) aburit1 (5), amețire, amețit1, vrăjire, vrăjit1. 6 (Pfm) Amețire ușoară Si: aburit1 (6). 7 Suflare. corectată

ABURÍRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc. sau produse finite la acțiunea aburilor (1) în vederea ameliorării unor însușiri, a ușurării prelucrării lor ulterioare etc. – V. aburi.

ABURÍRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc. sau produse finite la acțiunea aburilor (1) în vederea ameliorării unor însușiri, a ușurării prelucrării lor ulterioare etc. – V. aburi.

ABURÍRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei. 1. Abur; pîclă ușoară. Spre Moldova – totdeauna aburiri de ape.,.., Pare zarea aceasta așa de tainică! Parcă ascund ceva văile munților, după vălurile acestea ușoare SADOVEANU, O. IV 399. 2. Fig. Adiere. În singurătatea locului, într-un tîrziu, veni o aburire de vînt care trecu ca un geamăt dulce prin ramurile negre de deasupra mea. SADOVEANU, O. III 301. Vin zgomote domoale din sat, arare. O frîntură de cîntec a pornit undeva, departe, apoi a contenit. Trec aburiri de răcoare, ca mîngîieri, – ș-aduc miresme de flori sălbatice. SADOVEANU, O. V 692.

ABURÍRE, aburiri, s. f. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei; abur; pâclă ușoară; adiere.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aburíre s. f., g.-d. art. aburírii; pl. aburíri

aburíre s. f., g.-d. art. aburírii; pl. aburíri

Intrare: aburire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aburire
  • aburirea
plural
  • aburiri
  • aburirile
genitiv-dativ singular
  • aburiri
  • aburirii
plural
  • aburiri
  • aburirilor
vocativ singular
plural

aburire

  • 1. Acțiunea de a (se) aburi și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Pâclă ușoară.
      surse: DLRLC sinonime: abur pâclă un exemplu
      exemple
      • Spre Moldova – totdeauna aburiri de ape.,.., Pare zarea aceasta așa de tainică! Parcă ascund ceva văile munților, după vălurile acestea ușoare. SADOVEANU, O. IV 399.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • În singurătatea locului, într-un tîrziu, veni o aburire de vînt care trecu ca un geamăt dulce prin ramurile negre de deasupra mea. SADOVEANU, O. III 301.
        surse: DLRLC
      • Vin zgomote domoale din sat, arare. O frîntură de cîntec a pornit undeva, departe, apoi a contenit. Trec aburiri de răcoare, ca mîngîieri, – ș-aduc miresme de flori sălbatice. SADOVEANU, O. V 692.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Expunere a unor materiale textile, lemnoase etc. sau produse finite la acțiunea aburilor în vederea ameliorării unor însușiri, a ușurării prelucrării lor ulterioare etc.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi aburi
    surse: DEX '98 DEX '09