11 definiții pentru adiere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adiére sf [At: NEGRUZZI, S. I, 99 / P: ~di-e~ / Pl: ~ri / E: adia] 1 Suflare lină de vânt Si: abur, abureala, vănticel. 2 Curent de aer.

ADIÉRE, adieri, s. f. Suflare lină (de vânt); abur, abureală. [Pr.: -di-e-] – V. adia.

ADIÉRE, adieri, s. f. Suflare lină (de vânt); abur, abureală. [Pr.: -di-e-] – V. adia.

ADIÉRE, adieri, s. f. (Adesea determinat prin «de vînt») Suflare lină; boare. O adiere trecu printre trandafiri și prin zvonul cișmelei. SADOVEANU, Z. C. 287. În dulcele suspin al adierii se legănau salcîmii primăverii. CERNA. P. 149. Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vînt nu se simte. VLAHUȚĂ, O. A. II 125. Chiar pe această zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic. ODOBESCU, S. III 41. ◊ Fig. Un tablou șters, o adiere de bucium, o lacrimă și un gest al mamei... toate se trezesc la mișcarea melodică a acestui prietin [vîntul]. SADOVEANU, N. F. 25. ◊ Fig. Undă ușoară. Spre seară veneau miresmele grădinii în adieri ușoare. SADOVEANU, O. IV 31. – Pronunțat: -di-e-.

ADIÉRE, adieri, s. f. Suflare lină (de vânt). – V. adia.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

adiére (-di-e-) s. f., g.-d. art. adiérii; pl. adiéri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ADIÉRE s. 1. boare, pală, suflare, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simțea nici o ~ de vânt.) 2. boare, zefir, (rar) aură. (~ mișcă ușor frunzele.)

ADIÉRE f. Suflare ușoară de vânt; boare. ~ea primăverii. /v. a adia

adiere f. suflare lină, vântișor: nici o mișcare ’n frunze și nici o adiere AL.

adiére f. Vînticel, vînt care adie.

adiére s. f. (sil. -di-e-), g.-d. art. adiérii; pl. adiéri

ADIERE s. 1. boare, pală, suflare, suflu, undă, (rar) scutur, (Olt.) reveneală. (Nu se simțea nici o ~ de vînt.) 2. boare, zefir, (rar) aură. (~ mișcă ușor frunzele.)

Intrare: adiere
  • silabație: a-di-e-re
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adiere
  • adierea
plural
  • adieri
  • adierile
genitiv-dativ singular
  • adieri
  • adierii
plural
  • adieri
  • adierilor
vocativ singular
plural

adiere

  • 1. Suflare lină (de vânt).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: abur abureală boare 5 exemple
    exemple
    • O adiere trecu printre trandafiri și prin zvonul cișmelei. SADOVEANU, Z. C. 287.
      surse: DLRLC
    • În dulcele suspin al adierii se legănau salcîmii primăverii. CERNA. P. 149.
      surse: DLRLC
    • Nici un zgomot, nici o mișcare, nici o adiere de vînt nu se simte. VLAHUȚĂ, O. A. II 125.
      surse: DLRLC
    • Chiar pe această zăpadă ce se topește acum subt adierea încropită a zefirului primăvăratic. ODOBESCU, S. III 41.
      surse: DLRLC
    • figurat Un tablou șters, o adiere de bucium, o lacrimă și un gest al mamei... toate se trezesc la mișcarea melodică a acestui prietin [vântul]. SADOVEANU, N. F. 25.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Undă ușoară.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Spre seară veneau miresmele grădinii în adieri ușoare. SADOVEANU, O. IV 31.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi adia
    surse: DEX '98 DEX '09