5 intrări

school Articole pe această temă:

89 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OM, oameni, s. m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ◊ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ◊ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin cinste și corectitudine. ◊ Expr. (A fi) un om (o dată) și jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însușiri (morale) deosebite. A face (pe cineva) om = a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltându-i însușirile umane caracteristice; a asigura învățătura cuiva calificându-l într-o profesie; b) a da, a oferi (cuiva) o situație materială sau socială bună. A se face om = a) a se înstări, a se căpătui, a se îmbogăți; b) a se îndrepta. 2. (Cu determinări care indică un raport de dependență) Persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere. ◊ Expr. (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă. (A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om rău, viclean. 3. Persoană de vază, de seamă. ♦ Persoană matură. 4. Bărbat. ♦ (Determinat de „meu”, „tău” etc.) Soț. ♦ (La vocativ) Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin). 5. (La sg.) Persoană oarecare, cineva, oricine. 6. (Art.) Numele popular al constelației boreale Hercule. [Gen.-dat.: omului; voc.: omule] – Din lat. homo.

OM-ORCHÉSTRĂ, oameni-orchestră, s. m. 1. Muzicant ambulant care cântă simultan la mai multe instrumente. 2. Fig. Persoană care are mai multe competențe. – Din fr. homme-orchestre.

OM-SÁNDVICI, oameni-sandvici, s. m. Om care plimbă două panouri publicitare, unul în spate, altul în față. [Scris și: om-senviș[1]] – Din fr. homme-sandwich. Cf. engl. sandwich-man.

  1. Deoarece forma senviș nu figurează ca atare în DEX’09, am înlocuit lexemul cu forma om-sendviș. gall

om1 sm [At: PSALT. HUR. 2v/2 / Pl: oameni și (înv) omeni, omene / G-D: omului / E: ml homo, -inis] 1 Ființă superioară, socială, caracterizată prin gândire, inteligență și limbaj articulat, prin poziție verticală și membre superioare apte de a efectua mișcări fine. 2 (Îrg; lpl; îs) Oameni (sau oamenii cei) noi Miri. 3 (Îas) Proaspăt căsătoriți Si: însurăței. 4 (Îs) ~ul de flori Personaj din basme alcătuit din flori, care sprijină acțiunile personajelor principale masculine. 5 (Mtp; lpl; îs) Oameni de apă Ființe imaginare, cărora li se atribuie însușiri fizice omenești, dar care sunt socotite lipsite de grai. 6 (Mtp; îs) Omul (cel) alb Ființă imaginară care păzește comorile. 7 (Îas) Înger. 8 (Mtp; lpl; îc) Oameni-lupi Vârcolaci. 9 (Îlav) Ca de la ~la ~ În mod sincer Si: deschis, prietenește. 10 (Fam; îe) ~ ca (toți) oamenii Om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. 11 (Fam; îlav) Ca ~ul (sau, rar, ca toți oamenii) Cum se poate întâmpla în mod obișnuit oricui. 12 (Fam; îlav) Ca oamenii Omenește. 13 (Îal) Cum trebuie. 14 (Reg; d. animale de tracțiune; pex d. părți ale uneltelor agricole; îlav) De către (sau dinspre, de-a) ~ Care se află în partea stângă a carului, căruței, plugului etc. 15 (Pfm; îe) ~ bun Răspuns dat de către cel care bate la ușă, pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. 16 (Îe) Oameni buni Formulă de adresare. 17 (Bis; mpl) Popor. 18 Persoană care se remarcă prin calități morale, mai ales prin cinste și corectitudine. 19 (Pfm; îe) A face (pe cineva) ~ A instrui pe cineva, dezvoltându-i însușirile Si: a educa. 20 (Pfm; îae) A crea cuiva o situație avantajoasă din punct de vedere material și social. 21 (Îvp; îe) A fi ~ pe sine A fi stăpân pe voința și pe acțiunile sale Si: curajos. 22 Persoană care se află în slujba cuiva Si: servitor, slujbaș. 23 Persoană de încredere a cuiva Si: cunoscut, prieten, rudă. 24 (Pfm; îe) (A fi) ~ul (sau ~ al) lui Dumnezeu A fi om bun, cinstit. 25 (Pfm; îe) ~ul (sau ~ al) dracului A fi om foarte rău. 26 Adept al unei idei, teorii, doctrine etc. 27 Persoană importantă. 28 (Pop; lpl; îe) A fi ~ (sau fecior) din (sau de) oameni A descinde din părinți bogați sau nobili. 29 (Pop; lpl; îe) A se face ~ (sau, rar) a ieși la oameni A se îmbogăți. 30 (Îoc copil) Persoană matură. 31 (Îoc femeie) Bărbat. 32 (Pfm; determinat prin „meu”, „tău” etc.) Soț. 33 (Vc) Apelativ familiar, explicativ, persuativ, dojenitor etc., adresat unei persoane de sex masculin Vz frate, nene. 34 (Înv; îe) Suflete ome Formulă de adresare utilizată în stilul retoric. 35 (Lsg) Persoană oarecare. 36 (Lsg) Cineva. 37 (Lsg) Oricine. 38 (Pop; art) Constelația boreală Hercule. 39 (Reg; art Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 40 Parte bombată a arșicelor. 41 (Reg; îs) ~ rău Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape. corectată

OM, oameni, s. m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. ◊ Loc. adv. Din om în om = de la unul la altul. Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește. ◊ Expr. (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar. (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni. Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții. Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui. Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine. Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune. ♦ Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin cinste și corectitudine. ◊ Expr. (A fi) un om (o dată) și jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însușiri (morale) deosebite. A face (pe cineva) om = a) a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltându-i însușirile umane caracteristice; a asigura învățătura cuiva calificându-l într-o profesiune; b) a da, a oferi (cuiva) o situație materială sau socială bună. A se face om = a) a se înstări, a se căpătui, a se îmbogăți; b) a se îndrepta. 2. (Cu determinări care indică un raport de dependență) Persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere. ◊ Expr. (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă. (A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om rău, viclean. 3. Persoană de vază, de seamă. ♦ Persoană matură. 4. Bărbat. ♦ (Determinat de „meu”, „tău” etc.) Soț. ♦ (La vocativ) Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin). 5. (La sg.) Persoană oarecare, cineva, oricine. 6. (Art.) Numele popular al constelației boreale Hercule. [Gen.-dat.: omului; voc.: omule] – Din lat. homo.

OM, oameni, s. m. 1. Ființă care posedă facultatea de a gîndi, de a vorbi și capacitatea de a crea unelte spre a se folosi de ele în procesul muncii. Într-o zi, dascălul, un om foarte serios, a venit supărat. CARAGIALE, P. 12. Numai iată ce aude glas de om. CREANGĂ, P. 198. Omul muncitor Ca un pom roditor.Oamenii muncii = cei care își cîștigă existența prin munca lor, fără a exploata pe alții. ◊ Expr. (Nu-i) nici picior de om = (nu-i) nimeni, v. țipenie. (De) către om = în partea stingă a căruței, plugului etc. Cotiuga are o roată mai mică către om și alta mai mare din brazdă PAMFILE, A. R. 40. La mintea omului = ușor de înțeles, evident, firesc. Ca omul = cum se întîmplă în mod obișnuit oricui. Vrun păcat, vro greșeală, ca omul. DELAVRANCEA, O. II 370. Ca oamenii = cu manifestări omenești, cum trebuie, cum se cuvine, bine. Dă și o farfurie de acolo, și niște furculițe, să mîncăm ca oamenii. VLAHUȚĂ, la TDRG. Om bun, răspuns pe care o persoană care bate la poartă îl dă stăpînului casei pentru a-l asigura că vine cu intenții bune. Bătu la poartă. Cine e acolo? îi zise dinăuntru...Om bun, răspunse fata. ISPIRESCU, L. 348. A-și găsi omul v. găsi. ♦ Persoană care întrunește calități morale deosebite. Acel Ion Creangă a trăit în Iași... a fost om mare, scriitor. SADOVEANU, E. 103. Ăla om, nu secătură. DELAVRANCEA, O. II 357. ◊ (Expr.) A face (pe cineva) om = a) a educa, a instrui pe cineva dezvoltîndu-i însușirile caracteristice omului ca ființă superioară. Școala... om îl face. PANN, P. V. I 174; b) a da, a crea o situație cuiva. Nenorocitule! ți-ai aruncat norocul în girlă: te făceam om! CARAGIALE, O. I 174. A se face om = a se îmbogăți, a se înstări, a se căpătui. ◊ (Cu determinări introduse prin prep. «de», indicind o însușire morală, o stare socială, materială etc.) Om de cuvînt. Om de încredere. Om de lume. Om de nădejde. Om de omenie. Om de onoare. Om de rînd. Om de litere v. c.Omul legii v. lege. 2. (Însoțit de obicei de determinări care indică un raport de dependență) Persoană care se află în slujba cuiva, persoană de încredere. Las’ că la noapte îl călcăm, mergem cu oamenii. DUMITRIU, N. 30. Oamenii Șoimăreștilor ajunseră la Iași chiar în ziua de sărbătoare, SADOVEANU, O. VII 107. Primarul era omul boierului. I. BOTEZ, ȘC. 73. ◊ Expr. (A fi) omul (sau om al) lui dumnezeu =(a fi) om bun, om de treabă. Ai dat peste niște oameni ai lui dumnezeu, dar să fi fost cu alții, hei, hei, mîncai păpara. CREANGĂ, P. 254. Sărac bărbățelul meu, Toți oamenii zic că-i rău, Da-i omul lui dumnezeu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 461. Omul (sau om al) dracului = om rău, viclean. De omul dracului să dai și să scapi. ISPIRESCU, L. 43. 3. Persoană cu vază, de seamă. Nu mă lăsa-n părăsire, duducă... și eu sînt ficior de oameni. ALECSANDRI, T. 1415. ◊ Expr. A fi (om) din (sau de) oameni = a descinde din părinți cu stare sau de neam nobil. Lasă că-s din oameni, lasă că-s cunoscută de toți boierii... dar apoi sînt și văduvă de trei bărbați. ALECSANDRI, T. I 382. Bărbat. Femeile de pe țărm se repezeau și întîmpinau oamenii care veneau clătinîndu-se prin apă pînă la brîu. DUMITRIU, P. F. 32. Mulțime de oameni și de femei sîrbi și turci veniseră pe malul Dunării să ne vadă. BOLINTINEANU, O. 267. ♦ (Determinat prin «meu», «tău» etc.) Soț. Am trăit pe lumea asta numai pentru omul acela al meu, ș-am fost mulțămită și înflorită cu dînsul. SADOVEANU, B. 265. 5. Cineva, oricine, oricare. Umblau tot felul de vești, de se încrețea carnea pe om. CAMIL PETRESCU, O. I 8. Nu mai poate omul de tine nici să-și zică ocinașele. REBREANU, I. 44. Spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. CREANGĂ, O. A. 108. Pînă nu te bagi cu omul în plug, nu-i cunoști năravul. 6. (La vocativ) Apelativ familiar conținînd o nuanță dojenitoare, persuasivă, explicativă etc. (cu care ne adresăm de obicei unui bărbat). V. frate, nene. Omule, te credeam la Izlaz... Ce e cu dumneata? CAMIL PETRESCU, O. II 22. Ia ascultă, omule, dracid cel împelițat de dihor o să ne mănînce toate rațele. BUJOR, S. 30. Da cată-ți de drum, omule! ALECSANDRI, T. I 263. ◊ Expr. Om bun (sau oameni buni) = persoană de treabă, cinstită. Oameni buni, eu de la om la om vă cunosc pe fiecare în parte. CAMIL PETRESCU, O. II 322. Oameni buni, eu sînt Petru Rareș. DELAVRANCEA, O. II 264. Așa ar trebui să urmez, om bun, zise fiul craiului. CREANGĂ, P. 202. – Formă gramaticală: voc. (numai cu determinări) om.

feméie-om de știínță s. f. Om de știință de sex feminin ◊ „Urma de obicei un interviu cu o femeie-om de știință. R.lit. 2 X 69 p. 28 (din femeie + om de știință; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 331)

om de bíne sint. s. (Pusă în circulație după 1989 pentru a-i desemna pe cei care s-au dat de partea puterii nou instaurate) ◊ „Dat fiind că mi-am îngăduit să le spun mai marilor zilei câteva lucruri neconvenabile, o mulțime de oameni de bine mi-au telefonat la toate orele din zi și din noapte să mă întrebe de ce nu-mi văd eu de treaba mea.” ◊ „22” 1117 II 93 p. 14. ◊ „Emanuel Valeriu ne-a delectat prin prezentarea numitului «om de bine» I.C. Drăgan.” R.lit. 1420 VII 93 p. 24; v. și R.l. 30 VI 93 p. 1; v. și implementa, mininomenclaturist (1990)

om-macará s. m. (sport) ◊ „Întrecerile halterofililor de la categoria semigrea au însemnat un veritabil triumf pentru N.C., «omul-macara», cum este denumit de specialiști, care și-a impus calitățile tehnice și de voință încă de la primul stil [...]” R.l. 7 VIII 84 p. 5. ◊ N. V., halterofilul care a stârnit senzație la Los Angeles [...] nu pare defel «omul-macara» despre care specialiștii au făcut să se vorbească atâta.” R.l. 15 VIII 84 p. 5 (din om + macara)

om-maimúță s. m.„Un om-maimuță în Spania zilelor noastre? Locuitorii satului Villen din regiunea Alicante au prins, la poalele munților Sierra del Aguila, o creatură dotată cu o putere musculară deosebită, înalt de 1,25 m. Nu vorbește, se hrănește cu ierburi și rădăcini de plante și doarme în pomi.” R.l. 11 IV 72 p. 6. ◊ „Graficianul B.H. a fost calificat de o revistă franceză ca «al doilea tată al lui Tarzan». H. este cunoscut pentru pasiunea cu care s-a dedicat ani de zile ilustrării aventurilor trăite de omul-maimuță. R.l. 4 VI 74 p. 6 (din om + maimuță)

om-orchéstră s. m.1. Om care cântă la mai multe instrumente ◊ „Un om-orchestră: maracasse, chitară, saxofon, muzicuță, voce – M. G. R.l. 30 I 75 p. 4; v. și Sc. 29 I 80 p. 5; v. și om-revistă2. Om complex, cu preocupări foarte diverse ◊ „X se și lansase ca profesor de filozofie, pianist, ziarist, dramaturg, eseist și romancier. De la un asemenea om-orchestră ne-am fi așteptat la o simfonie de idei.” Gaz. lit. 5 IV 61 p. 8 (din om + orchestră, după fr. homme orchestre; PR 1964)

om-pásăre s. m.1. Om care încearcă să zboare cu aripi improvizate ◊ „Clubul oamenilor-pasăre [...] Cu toate că numărul lor nu este mare, membrii acestui club sunt foarte activi și au luat parte la numeroase demonstrații de zboruri cu aripi improvizate.” R.l. 3 I 74 p. 6. ◊ Omul-pasăre. Francezul B.B. a creat ingeniosul dispozitiv din imagine, prevăzut cu un motor și cu pânze, care permite omului să zboare aidoma unei păsări, însă numai deasupra unei suprafațe plane, fără obstacole.” Sc. 15 X 78 p. 5; v. și R.l. 26 III 74 p. 6. ♦ 2. Zburător la circ ◊ „Vom pătrunde sub cupola circului, în lumea acelor «nebuni sublimi», cum le spunea cu drag Chaplin, a «oamenilor-păsări», cum i-a numit de-a lungul anilor circul – zburătorii.” I.B. 10 IV 74 p. 3 (din om + pasăre)

om-púnte s. m.„Artistul este, prin participarea sa la marile experiențe ale umanității, ca și prin mijloacele de comunicare și de expresie de care se slujește, omul-punte. Mijlocitor între trecut și prezent, între prezent și viitor, între trăirile individuale și experiența socială.” Sc. 5 XII 73 p. 4. ◊ „În viața popoarelor [...] poeții sunt cu adevărat oamenii-punte, purtători de cuvânt, marii mijlocitori ai gândirii și simțirii, cei care prezintă chipul însuși, multiplu, al națiunii lor, în fața altor națiuni.” R.l. 3 IV 77 p. 2 (din om + punte)

om-reclámă s. m. Om care poartă reclame atât pe spate, cât și pe piept ◊ „Om-sandviș. Strada aleargă înaintea omului-sandviș. Cu priviri obosite, el privește vitrinele înghețate [...] Omul-reclamă se grăbește.” Gaz. lit. 16 II 61 p. 5 //din om + reclamă//

om-revístă s. f. (rar) Persoană dedicată trup și suflet revistei pe care o scoate ◊ „Adevărat «om-revistă» (într-un sens înrudit cu acela al sintagmei «om-orchestră»), M. G. se identifică total cu acest «Adam» pe care-l editează cu atâta dăruire și cu atâta pricepere [...]” R.lit. 9 II 84 p. 21 (din om + revistă)

om-sándviș s. m. Om care poartă reclame atât pe spate cât și pe piept ◊ „Cariera nocturnă a câinilor ce dau târcoale omului-sandwich. R.l. 14 XII 78 p. 2. ◊ „[...] dacă vreau să-mi petrec o zi de vacanță liniștită și de odihnă, este suficient să mă plimb pe Strand, făcând pe omul-sandviș, între două pancarte de reclamă.” Săpt. 19 X 84 p. 2. ◊ Oamenii-sandwich ai unor sloganuri care vin totuși [...] dintr-o altă eră ideologică.” ◊ „22” 13/95 p. 8; v. și Sc. 19 I 61 p. 3; v. și om-reclamă (1961) [scris și om-sandwich] (din fr. homme-sandwich; cf. engl. sandwich-man; L; FC I 46)

omu’ și pomu’ loc. s. (pop.) Securitatea, puzderie de securiști v. Ap. 8/95 p. 15 (de la împrejurarea că securiștii stăteau în dreptul câte unui arbore, pe traseul lui Ceaușescu)

OM oámeni m. 1) Ființă socială înzestrată cu rațiune și cu vorbire articulată, capabilă să-și confecționeze unelte de muncă, cu ajutorul cărora poate transforma realitatea în care trăiește. ~ onest. ~ în vârstă.Ca oamenii cum trebuie, cum se cuvine; omenește. ~ ca toți oamenii om normal, care nu se deosebește de alții. ~ bun (sau de omenie) om cumsecade, blajin, cinstit, ospitalier. ~ de lege jurist. ~ de stat persoană care reprezintă puterea de stat. ~ de știință savant. A face (pe cineva) ~ a) a da (cuiva) o educație bună; a contribui la instruirea cuiva; b) a face (cuiva) o situație; a aranja (pe cineva) în viață. A se face ~ a) a prinde la minte; a se cuminți; b) a deveni bogat; a îmbogăți; a se înstări. 2) Persoană ca întruchipare a unor calități morale și intelectuale. ◊ ~ mare a) om ilustru; personalitate marcantă; b) persoană matură. (A fi) un ~ și jumătate (a fi) înzestrat cu calități (morale) excepționale. A fi din oameni a-și trage originea din oameni gospodari, cumsecade. ~ de paie om fără principii de care profită cineva, pentru a-și atinge anumite scopuri; marionetă. 3) pop. Persoană de sex masculin; bărbat. 4) Persoană de sex masculin căsătorită, luată în raport cu femeia ce i-a devenit soție; soț; bărbat. 5) Persoană de încredere. ◊ A avea ~ul său (undeva) a avea o persoană (undeva) care poate acorda un ajutor la nevoie. 6) ist. Persoană aflată într-o slujbă oficială. ◊ ~ domnesc slujbaș însărcinat cu executarea hotărârilor domnitorului. 7) Constelația boreală Hercule. [G.-D. omului] /<lat. homo

jumătate-de-om m. monstru antropofag în basme: om care are numai o mână, un picior și un ochiu, moare și învie mereu.

om m. 1. ființă organizată, înzestrată cu rațiune și graiu; 2. specie umană: omul se naște spre a muri; 3. individ de sex bărbătesc; ce vrea acest om? 4. (absolut) om de inimă, de caracter: e un om; 5. partea cocoșată a arșicului în opozițiune cu gaura sau partea-i găunoasă. [Lat. HOMO].

arată toate definițiile

Intrare: Omu
Omu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: jumătate-de-om
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • jumătate-de-om
  • jumătatea-de-om
plural
genitiv-dativ singular
  • jumătăți-de-om
  • jumătății-de-om
plural
vocativ singular
plural
Intrare: om (ființă)
substantiv masculin (M44)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • om
  • omul
  • omu‑
plural
  • oameni
  • oamenii
genitiv-dativ singular
  • om
  • omului
plural
  • oameni
  • oamenilor
vocativ singular
  • omule
plural
  • oamenilor
Intrare: om-orchestră
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • om-orchestră
  • omul-orchestră
plural
  • oameni-orchestră
  • oamenii-orchestră
genitiv-dativ singular
  • om-orchestră
  • omului-orchestră
plural
  • oameni-orchestră
  • oamenilor-orchestră
vocativ singular
  • omule-orchestră
plural
  • oamenilor-orchestră
Intrare: om-sendviș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • om-sendviș
  • omul-sendviș
plural
  • oameni-sendviș
  • oamenii-sendviș
genitiv-dativ singular
  • om-sendviș
  • omului-sendviș
plural
  • oameni-sendviș
  • oamenilor-sendviș
vocativ singular
  • omule-sendviș
plural
  • oamenilor-sendviș
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • om-sandvici
  • omul-sandvici
plural
  • oameni-sandvici
  • oamenii-sandvici
genitiv-dativ singular
  • om-sandvici
  • omului-sandvici
plural
  • oameni-sandvici
  • oamenilor-sandvici
vocativ singular
  • omule-sandvici
plural
  • oamenilor-sandvici
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • om-sandviș
  • omul-sandviș
plural
  • oameni-sandviș
  • oamenii-sandviș
genitiv-dativ singular
  • om-sandviș
  • omului-sandviș
plural
  • oameni-sandviș
  • oamenilor-sandviș
vocativ singular
  • omule-sandviș
plural
  • oamenilor-sandviș
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

om (ființă)

  • 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: neom diminutive: omuleț augmentative: omoi, omoaie attach_file 3 exemple
    exemple
    • Într-o zi, dascălul, un om foarte serios, a venit supărat. CARAGIALE, P. 12.
      surse: DLRLC
    • Numai iată ce aude glas de om. CREANGĂ, P. 198.
      surse: DLRLC
    • Omul muncitor Ca un pom roditor.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Oamenii muncii = cei care își câștigă existența prin munca lor, fără a exploata pe alții.
      surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială Din om în om = de la unul la altul.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.3. locuțiune adverbială Ca de la om la om = în mod sincer, deschis, prietenește.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: deschis prietenește sincer
    • 1.4. expresie (A fi) la mintea omului = (a fi) evident, clar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: clar evident firesc
    • 1.5. expresie (Nu-i) nici picior de om sau nu-i (nici) picior de om = (nu-i) nimeni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: nimeni
    • 1.6. expresie (De) către om = în partea stângă a căruței, plugului etc.
      exemple
      • Cotiuga are o roată mai mică către om și alta mai mare din brazdă. PAMFILE, A. R. 40.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie Om ca (toți) oamenii = om obișnuit, care nu se deosebește prin nimic esențial de alții.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.8. expresie Ca omul = cum se întâmplă sau s-ar putea întâmpla oricui.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Vrun păcat, vro greșeală, ca omul. DELAVRANCEA, O. II 370.
        surse: DLRLC
    • 1.9. expresie Ca oamenii = cu manifestări obișnuite oamenilor; cum trebuie, cum se cuvine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bine (adv.) attach_file un exemplu
      exemple
      • Dă și o farfurie de acolo, și niște furculițe, să mîncăm ca oamenii. VLAHUȚĂ, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.10. expresie Om bun! = răspuns pe care îl dă o persoană care bate la ușă pentru a-l asigura pe stăpânul casei că vine cu intenții bune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Bătu la poartă. Cine e acolo? îi zise dinăuntru... – Om bun, răspunse fata. ISPIRESCU, L. 348.
        surse: DLRLC
    • 1.11. expresie A-și găsi omul.
      surse: DLRLC
    • 1.12. Persoană integră, care întrunește calități morale deosebite, care se remarcă prin cinste și corectitudine.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Acel Ion Creangă a trăit în Iași... a fost om mare, scriitor. SADOVEANU, E. 103.
        surse: DLRLC
      • Ăla om, nu secătură. DELAVRANCEA, O. II 357.
        surse: DLRLC
      • 1.12.1. expresie (A fi) un om (o dată) și jumătate = (a fi) persoană de încredere înzestrată cu însușiri (morale) deosebite.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.12.2. expresie A face (pe cineva) om = a educa, a instrui (pe cineva) dezvoltându-i însușirile umane caracteristice; a asigura învățătura cuiva calificându-l într-o profesie.
        surse: DEX '09 DLRLC sinonime: educa instrui attach_file un exemplu
        exemple
        • Școala... om îl face. PANN, P. V. I 174.
          surse: DLRLC
      • 1.12.3. expresie A face (pe cineva) om = a da, a oferi (cuiva) o situație materială sau socială bună.
        surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Nenorocitule! ți-ai aruncat norocul în gîrlă: te făceam om! CARAGIALE, O. I 174.
          surse: DLRLC
      • 1.12.4. expresie A se face om = a se înstări, a se căpătui, a se îmbogăți.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: căpătui îmbogăți înstări
      • 1.12.5. expresie A se face om = a se îndrepta.
        surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: îndrepta
      • 1.12.6. Cu determinări introduse prin prepoziția «de», indică o însușire morală, o stare socială, materială etc.
        surse: DLRLC
  • 2. (Cu determinări care indică un raport de dependență) Persoană care se află în slujba cuiva; persoană de încredere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Las’ că la noapte îl călcăm, mergem cu oamenii. DUMITRIU, N. 30.
      surse: DLRLC
    • Oamenii Șoimăreștilor ajunseră la Iași chiar în ziua de sărbătoare, SADOVEANU, O. VII 107.
      surse: DLRLC
    • Primarul era omul boierului. I. BOTEZ, ȘC. 73.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie (A fi) omul (sau om al) lui Dumnezeu = (a fi) om bun, cinstit, de treabă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Ai dat peste niște oameni ai lui dumnezeu, dar să fi fost cu alții, hei, hei, mîncai păpara. CREANGĂ, P. 254.
        surse: DLRLC
      • Sărac bărbățelul meu, Toți oamenii zic că-i rău, Da-i omul lui dumnezeu. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 461.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie (A fi) omul (sau om al) dracului = (a fi) om rău, viclean.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • De omul dracului să dai și să scapi. ISPIRESCU, L. 43.
        surse: DLRLC
  • 3. Persoană de vază, de seamă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Nu mă lăsa-n părăsire, duducă... și eu sînt ficior de oameni. ALECSANDRI, T. 1415.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A fi (om) din (sau de) oameni = a descinde din părinți cu stare sau de neam nobil.
      exemple
      • Lasă că-s din oameni, lasă că-s cunoscută de toți boierii... dar apoi sînt și văduvă de trei bărbați. ALECSANDRI, T. I 382.
        surse: DLRLC
    • 3.2. Persoană matură.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Femeile de pe țărm se repezeau și întîmpinau oamenii care veneau clătinîndu-se prin apă pînă la brîu. DUMITRIU, P. F. 32.
      surse: DLRLC
    • Mulțime de oameni și de femei sîrbi și turci veniseră pe malul Dunării să ne vadă. BOLINTINEANU, O. 267.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Determinat de „meu”, „tău” etc.:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: soț attach_file un exemplu
      exemple
      • Am trăit pe lumea asta numai pentru omul acela al meu, ș-am fost mulțămită și înflorită cu dînsul. SADOVEANU, B. 265.
        surse: DLRLC
    • 4.2. la vocativ Apelativ familiar (explicativ, dojenitor etc.) cu care ne adresăm unei persoane (de sex masculin).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Omule, te credeam la Izlaz... Ce e cu dumneata? CAMIL PETRESCU, O. II 22.
        surse: DLRLC
      • Ia ascultă, omule, dracul cel împelițat de dihor o să ne mănînce toate rațele. BUJOR, S. 30.
        surse: DLRLC
      • Da cată-ți de drum, omule! ALECSANDRI, T. I 263.
        surse: DLRLC
      • 4.2.1. expresie Om bun (sau oameni buni) = persoană de treabă, cinstită.
        exemple
        • Oameni buni, eu de la om la om vă cunosc pe fiecare în parte. CAMIL PETRESCU, O. II 322.
          surse: DLRLC
        • Oameni buni, eu sînt Petru Rareș. DELAVRANCEA, O. II 264.
          surse: DLRLC
        • Așa ar trebui să urmez, om bun, zise fiul craiului. CREANGĂ, P. 202.
          surse: DLRLC
  • 5. (la) singular Persoană oarecare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cineva oricare oricine attach_file 4 exemple
    exemple
    • Umblau tot felul de vești, de se încrețea carnea pe om. CAMIL PETRESCU, O. I 8.
      surse: DLRLC
    • Nu mai poate omul de tine nici să-și zică ocinașele. REBREANU, I. 44.
      surse: DLRLC
    • Spunea omului verde în ochi, fie cine-a fi, cînd îl scormolea ceva la inimă. CREANGĂ, O. A. 108.
      surse: DLRLC
    • Până nu te bagi cu omul în plug, nu-i cunoști năravul.
      surse: DLRLC

etimologie:

om-orchestră

  • 1. Muzicant ambulant care cântă simultan la mai multe instrumente.
    surse: DEX '09
  • 2. figurat Persoană care are mai multe competențe.
    surse: DEX '09

etimologie:

om-sendviș om-sandvici om-sandviș

  • 1. Om care plimbă două panouri publicitare, unul în spate, altul în față.
    surse: DEX '09

etimologie: