16 definiții pentru firesc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

firesc, ~ească [At: BIBLIA (1688), 6/20 / Pl: ~ești / E: fire + -esc] 1 a Care este conform legilor naturii. 2 a Al naturii. 3 a Din natură. 4 a Care este conform așteptărilor Si: obișnuit, normal. 5 a Natural. 6 sn Situație obișnuită. 7 sn Naturalețe.

FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Care este conform legilor naturii; al naturii, din natură. 2. Care este conform așteptărilor, cum era normal să fie; obișnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat, n.) (Situație, împrejurare, comportare plină de) naturalețe. – Fire + suf. -esc.

FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Care este conform legilor naturii, din natură. 2. Care este conform așteptărilor, cum era normal să fie; obișnuit, normal; natural. ♦ (Substantivat, n.) (Situație, împrejurare, comportare plină de) naturalețe. – Fire + suf. -esc.

FIRÉSC, -EÁSCĂ, firești, adj. 1. Conform legilor naturii; al naturii, din natură. Căci stă în legea acea firească Că o zăpadă să se topească Cînd raza-asupră-i se va lăsa. BOLLIAC, O. 141. Apoi judeca fieșcare ce deosibită frumuseță poate fi de a vedea toate acestea firești podoabe. GOLESCU, Î. 81. 2. De la sine înțeles, natural, obișnuit, normal. Literatura noastră trebuie să-și găsească temelia firească în popor. SADOVEANU, E. 16. Convorbirea părea astfel că a ajuns la marginea ei firească. D. ZAMFIRESCU, R. 157. Se făcea vorbă multă; și era lucru firesc să se facă. CREANGĂ, A. 152. ◊ (Adverbial) Neologismul intră firesc acolo unde e nevoie de el. SADOVEANU, E. 34. ♦ (Substantivat, n.) Naturalețe. De aici acea putere, sănătate, liniște, seninătate; acel firesc și acea identitate între plăsmuirile artistului și ideile lui. GHEREA, ST. CR. II 130.

FIRÉSC ~eáscă (~éști) și substantival Care este în firea lucrurilor; care este în cadrul normei; natural; normal. /fire + suf. ~esc

firesc a. natural. ║ firește adv. negreșit, bine-înțeles.

firésc, -eáscă adj. Conform firiĭ, natural.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

firésc1 adj. m., f. fireáscă; pl. m. și f. firéști

firésc adj. m., f. fireáscă; pl. m. și f. firéști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FIRÉSC adj., s. 1. adj. natural, normal, obișnuit, (înv.) fireș, (fig.) curat. (Aici nu e lucru ~.) 2. s. naturalețe. (~ul unei situații.) 3. adj. normal, obișnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. v. natural. 5. s. v. naturalețe.

FIRESC adj., s. 1. adj. natural, normal, obișnuit, (înv.) fireș, (fig.) curat. (Aici nu e lucru ~.) 2. s. naturalețe. (~ul unei situații.) 3. adj. normal, obișnuit, regulat. (Puls ~.) 4. adj. degajat, dezinvolt, natural, neafectat, neartificial, necăutat, neprefăcut, nesilit, nestudiat, simplu, spontan, (livr.) nonșalant, (înv.) prostatic. (O atitudine ~; cu gesturi ~.) 5. s. degajare, dezinvoltură, naturalețe, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (Un mare ~ în comportarea cuiva.)

Firesc ≠ artificial, nefiresc, nenatural, silit, straniu


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MORS NATURAE FINIS EST, NON POENA (lat.) moartea este sfârșitul firesc, nu o pedeapsă – Cicero, „Pro Milone”, 37, 101.

NATURALIA NON SUNT TURPIA (lat.) lucrurile firești nu sunt rușinoase – Principiu al Școlii cinice.

Intrare: firesc
adjectiv (A81)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • firesc
  • firescul
  • firescu‑
  • firească
  • fireasca
plural
  • firești
  • fireștii
  • firești
  • fireștile
genitiv-dativ singular
  • firesc
  • firescului
  • firești
  • fireștii
plural
  • firești
  • fireștilor
  • firești
  • fireștilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)