16 definiții pentru instrui instrua


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

instrui [At: ODOBESCU, S. III, 11 / V: (înv) ~ua, (reg) inștrua / Pzi: ~iesc / E: fr instruire] 1-2 vtr A (se) pregăti într-un domeniu Si: a învăța. 3 vr A-și dezvolta cultura generală. 4 vt A pregăti ostașii în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 5 vt (Jur) A ancheta, culegând probe, mărturii etc.

INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti într-un domeniu; a învăța, a se cultiva. 2. Tranz. A pregăti ostașii pentru însușirea teoriei și practicii militare. 3. Tranz. (Jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). – Din fr. instruire, lat. instruere.

INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) pregăti într-un domeniu; a învăța, a se cultiva. 2. Tranz. A pregăti ostașii în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. Tranz. (Jur.) A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii). – Din fr. instruire, lat. instruere.

INSTRUÍ, instruiesc, vb. IV. Tranz. 1. A învăța (pe cineva), a da (cuiva) învățătură; a transmite (cuiva) cunoștințe, a pregăti (pe cineva) într-un domeniu oarecare. V. iniția, lumina. Fiecare scriitor are în grija lui patru-cinci tineri scriitori, fiecare îi instruiește și răspunde de ei. SAHIA, U.R.S.S. 195. ♦ Refl. A căpăta cunoștințe, a învăța. El pierde cea mai bună ocaziune de a se instrui. ODOBESCU, S. III 11. 2. (Cu privire la soldați) A pregăti în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3. (Cu privire la afaceri judiciare, penale sau la persoanele implicate) A cerceta, a ancheta, confruntînd, culegînd probe, examinînd.

INSTRUÍ vb. IV. tr. 1. A învăța, a furniza cunoștințe (cuiva) într-un anumit domeniu. ♦ refl. A-și îmbogăți cunoștințele, a învăța. 2. A face instrucția unui proces. [Pron. -stru-i, p.i. -iesc, conj. -iască. / < fr. instruire].

INSTRUÍ vb. I. tr., refl. a (se) pregăti într-un anumit domeniu, a(-și) îmbogăți cunoștințele, a învăța. II. tr. 1. a transmite ostașilor cunoștințele de teorie și practică militară. 2. (jur.) a face instrucția unui proces. (< fr. instruire, lat. instruere)

A INSTRUÍ ~iésc tranz. 1) (persoane) A pune în posesia unor cunoștințe noi; a face să capete cunoștințe și/sau deprinderi într-un domeniu oarecare; a învăța; a cultiva; a pregăti; a prepara. 2) (militari) A pregăti după un program special în vederea însușirii teoriei și practicii militare. 3) (cazuri, persoane) A supune unei anchete; a cerceta în prealabil. [Sil. in-stru-] /<fr. instruire, lat. instruere

A SE INSTRUÍ mă ~iésc intranz. A-și îmbogăți cunoștințele și/sau experiența; a se cultiva. [Sil. in-stru-] /<fr. instruire, lat. instruere

instruì v. 1. a da lecțiuni, a învăța pe altul: instruiți tinerimea; 2. a înștiința, a informa: e instruit de ceea ce se petrece; 3. Jur. a culege probe, a interoga pe cei preveniți, a pune o cauză în stare de a fi judecată; 4. a dobândi instrucțiune.

*instruĭésc, a v. tr. (lat. in-struo, -strúere; it. instruisco, -íre. V. con-struĭésc, distrug, industrie, ob-struĭez, structură). Învăț, daŭ lecțiunĭ: a instrui niște elevĭ. Învăț, dresez: a instrui un cal. Informez: instruește-mă de ceĭa ce se petrece. Jur. A instrui o cauză, o afacere, a o examina, a o cerceta în ainte de a fi judecată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

instruí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. instruiésc, imperf. 3 sg. instruiá; conj. prez. 3 să instruiáscă

instruí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. instruiésc, imperf. 3 sg. instruiá; conj. prez. 3 sg. și pl. instruiáscă

instrui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. instruiesc, conj. instruiască)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INSTRUÍ vb. 1. a învăța, (rar) a școli, (înv.) a certa, a mustrui, a muștrului, a pedepsi. (A ~ elevii.) 2. v. culturaliza. 3. v. studia. 4. a citi, a se cultiva. (Se ~ sistematic.) 5. a (se) iniția, a (se) învăța. (A ~ pe cineva într-o disciplină.) 6. v. pregăti. 7. (MIL.) (înv.) a șmotri. (A ~ ostașii.) 8. v. ancheta.

INSTRUI vb. 1. a învăța, (rar) a școli, (înv.) a certa, a mustrui, a muștrului, a pedepsi. (A ~ elevii.) 2. a culturaliza. (A ~ masele.) 3. a învăța, a studia, (înv. și reg.) a se pricopsi. (Se ~ mult.) 4. a citi, a se cultiva. (Se ~ sistematic.) 5. a (se) iniția, a (se) învăța. (A ~ pe cineva într-o disciplină.) 6. a îndruma, a pregăti. (O ~ pentru viața de gospodină.) 7. (MIL.) (înv.) a șmotri. (A ~ ostașii.) 8. (JUR.) a ancheta, a cerceta. (A ~ un caz penal.)

Intrare: instrui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • instrui
  • instruire
  • instruit
  • instruitu‑
  • instruind
  • instruindu‑
singular plural
  • instruiește
  • instruiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • instruiesc
(să)
  • instruiesc
  • instruiam
  • instruii
  • instruisem
a II-a (tu)
  • instruiești
(să)
  • instruiești
  • instruiai
  • instruiși
  • instruiseși
a III-a (el, ea)
  • instruiește
(să)
  • instruiască
  • instruia
  • instrui
  • instruise
plural I (noi)
  • instruim
(să)
  • instruim
  • instruiam
  • instruirăm
  • instruiserăm
  • instruisem
a II-a (voi)
  • instruiți
(să)
  • instruiți
  • instruiați
  • instruirăți
  • instruiserăți
  • instruiseți
a III-a (ei, ele)
  • instruiesc
(să)
  • instruiască
  • instruiau
  • instrui
  • instruiseră
instrua
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

instrui instrua

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) pregăti într-un domeniu; a se cultiva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: pregăti prepara învăța 2 exemple
    exemple
    • Fiecare scriitor are în grija lui patru-cinci tineri scriitori, fiecare îi instruiește și răspunde de ei. SAHIA, U.R.S.S. 195.
      surse: DLRLC
    • El pierde cea mai bună ocaziune de a se instrui. ODOBESCU, S. III 11.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A pregăti ostașii pentru însușirea teoriei și practicii militare.
    surse: DEX '09 DLRLC MDN '00
  • 3. tranzitiv științe juridice A cerceta, a ancheta, a analiza (culegând probe, mărturii).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: analiza ancheta cerceta

etimologie: