5 intrări

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MIR2, miruri, s. n. Untdelemn aromat și sfințit, folosit la săvârșirea unor ritualuri în Biserica creștină. ◊ Expr. A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) în frunte (mortal); b) a distruge, a nimici. A-i lua (cuiva) mirul = a omorî. – Din sl. miro.

MIR1 s. n. (În loc. adj.) De mir = care nu aparține clerului; mirean. – Din sl. mirŭ „lume”.

MIR1 s. n. (În loc. adj.) De mir = care nu aparține clerului; mirean. – Din sl. mirŭ „lume”.

mir3 sn [At: I. BRĂESCU, M. 14 / Pl: ~uri / E: rs мир] Formă de proprietate comună a pământului în Rusia țaristă Si: obște sătească.

mir1 sn [At: PSALT. 280 / Pl: ~uri / E: slv миро] 1 Substanță uleioasă, parfumată, utilizată odinioară la unsul trupului sau la îmbălsămarea cadavrelor Vz balsam. 2 Untdelemn sfințit, folosit la săvârșirea unor ritualuri creștine 3-4 (Fam, ca aluzie la locul din frunte unde se miruiesc credincioșii; îe) A lovi (sau a trăsni etc. pe cineva) la ~ A izbi pe cineva în frunte (mortal). 5 (Îae; fig) A distruge. 6 (Îe) A-i lua (cuiva) ~ul A omorî pe cineva. 7 A doua dintre cele șapte taine ale bisericii creștine, care constă în ungere cu untdelemn sfințit pentru a obține revărsarea harului divin asupra cuiva Si: miruire, miruit1. 8 (Pex) Sfințire pentru consacrarea într-o înaltă demnitate. 9 (Îe) A scălda de ~ A scălda un copil în ziua următoare botezului.

mir5 s [At: ALR II, 4381/76 / E: nct] (Reg; îcs) De-a ~u Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

mir4 sns [At: ȘEZ. IV, 191 / E: pvb mira1] (Reg) 1 Mirare (1). 2 Admirație. 3 (Îe) A fi (sau a rămâne) de ~ (sau de ~ul cuiva) A se face de râs.

mir2 sn [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 51/25 / E: slv миръ] 1 (D. clerici, îoc mănăstiresc, călugăresc; îla) De ~ Care nu face parte din tagma călugărească. 2 (D. biserici, îal) Care nu depinde de o mănăstire.

MIR2, miruri, s. n. Untdelemn parfumat și sfințit, întrebuințat la săvârșirea unor ritualuri în biserica creștină. ◊ Expr. A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a) a lovi (pe cineva) în frunte (mortal); b) a distruge, a nimici. A-i lua (cuiva) mirul = a omorî. – Din sl. miro.

MIR2, miruri, s. n. 1. Untdelemn sfințit folosit în biserica creștină la săvîrșirea unor ritualuri. Cu miru ne miruim, Cu vinu ne veselim. ȘEZ. II 22. Îs trei rîuri, trei părîuri, Un’ de vin, Altul de mir, Ș-altul d-apă limpejoară. TEODORESCU, P. P. 27. 2. (În expr.) A lovi, a izbi, a trăsni (pe cineva) la mir = a lovi pe cineva drept în mijlocul frunții. A lua (cuiva) mirul = a omorî. Un pumn, și le-a luat mirul. DELAVRANCEA, S. 39. Cum aduse buzduganul său și lovi pe zmeu, îi luă mirul, apoi îi tăie capul. ISPIRESCU, L. 317.

MIR1 s. n. (Numai în loc. adj.) De mir = care nu face parte din tagma călugărească; lumesc. Slujește preotul țăran Radu Șapcă și alți patru preoți de mir. CAMIL PETRESCU, O. IX 180. Popilor de mir... le cînta antifoanele următoare. CREANGĂ, A. 140.

MIR2 n.: De ~ care nu face parte din tagma clericală. /<sl. miru

MIR1 ~uri n. Untdelemn sfințit și aromat folosit de către slujitorii bisericii pentru anumite ritualuri. * A lovi (sau a trăsni) pe cineva la ~ a lovi pe cineva (mortal) drept în mijlocul frunții. /<sl. miro

mir n. lume profană, în opozițiune cu cea bisericească: preot de mir, care nu e călugăr. [Slav. MIRŬ, lume].

mir n. 1. uleiu sfințit cu care se ung copiii la botez și oamenii la moarte; 2. locul unde se unge, fruntea: l’a lovit drept la mir POP.; 3. a lua mirul cuiva, a-l omorî: se năpusti asupra ei cu toroipanul și-i luă mirul din frunte ISP. [Gr. mod. MYRON, unsoare].

1) mir n., pl. inuzitat urĭ (d. a se mira). Ban. Faĭmă, veste: nu te face de miru lumiĭ (ArhO, Ĭan. 1924, 28).

3) mir n. fără pl. (vsl. rus. mir, lume. V. mirean). Lumea profană, în opoz. cu cea bisericească (Rar). Preut de mir, preut de lume, secular (nu călugăr).

4) mir (mă), a v. refl. (lat. mirari și mirare, a se mira [devenit reflexiv după vsl. čuditi sen]; it. mirare, pv. cat. sp. pg. mirar, fr. mirer, a privi. V. ad-mir, minune). Îs surprins, nu pricep cauza, simt mirare: mă mir că vine, mă mir de averea luĭ. Admir, îs uimit: toțĭ s’aŭ uimit de vitejia luĭ. Îs nedumerit, nu’nțeleg: se mira ce să facă (Vechĭ). Mă miram eŭ! exclamațiune ironică egală cu „m’aș fi mirat și eŭ dacă”: Cutare n’a reușit. Mă miram eŭ (adică: m’aș fi mirat dac’ar fi reușit)! Te mirĭ cine, un om oare-care, orĭ-cine, cine știe ce om neînsemnat. Te mirĭ ce, nimica, maĭ nimica, puțin: aceștĭ oamenĭ trăĭesc cu te mirĭ ce. Se zice, ironic și te mirĭ ce și maĭ nimica, de ex.: știe și el carte te mirĭ ce și maĭ nimica (= e un ignorant). – Ferește-te de a zice: asta mă miră (după fr. cela m’étonne) îld. mă mir de asta. – În est mă mĭer, se mĭară.

2) mir n. fără pl. (ngr. mýron, unsoare parfumată, mir; vsl. miro. V. miros, mirodeniĭ). Unt-de-lemn sfințit cu care preutu unge fruntea credincĭoșilor. Fig. Iron. A lovi, a trage la mir, a lovi în frunte. V. maslu.

MIRÁ1, mir, vb. I. 1. Refl. și tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată. Te miri unde = cine știe unde, undeva. Te miri cum = nu se știe cum, fără voie. Mă miram eu să nu... = eram sigur că... Mă miram eu să... = eram sigur că nu... Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să... ♦ Refl. A-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația. 2. Refl. A nu-și da seama, a se întreba. – Lat. mirari.

MIRÁ1, mir, vb. I. 1. Refl. și tranz. A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna. ◊ Expr. (Refl.) Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent). Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată. Te miri unde = cine știe unde, undeva. Te miri cum = nu se știe cum, fără voie. Mă miram eu să nu... = eram sigur că... Mă miram eu să... = eram sigur că nu... Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să... ♦ Refl. A-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația. 2. Refl. A nu-și da seama, a se întreba. – Lat. mirari.

arată toate definițiile

Intrare: mir
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mir
  • mirul
  • miru‑
plural
  • miruri
  • mirurile
genitiv-dativ singular
  • mir
  • mirului
plural
  • miruri
  • mirurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Mir
Mir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: mir (mirean)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mir
  • mirul
  • miru‑
plural
  • miruri
  • mirurile
genitiv-dativ singular
  • mir
  • mirului
plural
  • miruri
  • mirurilor
vocativ singular
plural
Intrare: mir (ulei)
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mir
  • mirul
  • miru‑
plural
  • miruri
  • mirurile
genitiv-dativ singular
  • mir
  • mirului
plural
  • miruri
  • mirurilor
vocativ singular
plural
Intrare: mira (uimi)
mira1 (1 -r) verb grupa I conjugarea I
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mira
  • mirare
  • mirat
  • miratu‑
  • mirând
  • mirându‑
singular plural
  • mi
  • mirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mir
(să)
  • mir
  • miram
  • mirai
  • mirasem
a II-a (tu)
  • miri
(să)
  • miri
  • mirai
  • mirași
  • miraseși
a III-a (el, ea)
  • mi
(să)
  • mire
  • mira
  • miră
  • mirase
plural I (noi)
  • mirăm
(să)
  • mirăm
  • miram
  • mirarăm
  • miraserăm
  • mirasem
a II-a (voi)
  • mirați
(să)
  • mirați
  • mirați
  • mirarăți
  • miraserăți
  • miraseți
a III-a (ei, ele)
  • mi
(să)
  • mire
  • mirau
  • mira
  • miraseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • miera
  • mierare
  • mierat
  • mieratu‑
  • mierând
  • mierându‑
singular plural
  • mie
  • mierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mier
(să)
  • mier
  • mieram
  • mierai
  • mierasem
a II-a (tu)
  • mieri
(să)
  • mieri
  • mierai
  • mierași
  • mieraseși
a III-a (el, ea)
  • mie
(să)
  • miere
  • miera
  • mieră
  • mierase
plural I (noi)
  • mierăm
(să)
  • mierăm
  • mieram
  • mierarăm
  • mieraserăm
  • mierasem
a II-a (voi)
  • mierați
(să)
  • mierați
  • mierați
  • mierarăți
  • mieraserăți
  • mieraseți
a III-a (ei, ele)
  • mie
(să)
  • miere
  • mierau
  • miera
  • mieraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mira (uimi) miera

  • 1. reflexiv tranzitiv A fi surprins ori nedumerit sau a surprinde ori a nedumeri; a (se) minuna.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: minuna uimi attach_file 5 exemple
    exemple
    • Ce te miri?... Sînt bătrîn. M-au obosit Căile-alergate. COȘBUC, P. I 260.
      surse: DLRLC
    • Vă mirați, cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? EMINESCU, O. I 151.
      surse: DLRLC
    • Ați auzit negreșit vorbind de mine? – Ba... niciodată! – Mă mir. ALECSANDRI, T. I 284.
      surse: DLRLC
    • Trandafir ș-un fir subțire, Rău m-ai scos, dragă, din fire; Trandafir ș-un fir mai gros, Mult mă mir, cum de m-ai scos. JARNÍK-BÎRSEANU, 29.
      surse: DLRLC
    • Rochia ei de mireasă mira, în ziua nunței, pe toți. MACEDONSKI, O. III 17.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie reflexiv Te miri cine = un oarecare (nechemat, incompetent).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: oricine attach_file un exemplu
      exemple
      • Nu e Mirteanu omul de care își bate joc te miri cine. La TDRG.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie reflexiv Te miri ce = un lucru neînsemnat, mărunt, o nimica toată.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • Inimă slabă, așa ca să se clatine și să se-nduioșeze de te miri ce, n-avea cuvioasa. VLAHUȚĂ, O. A. 138.
        surse: DLRLC
      • Lui îi da, te miri ce. ISPIRESCU, L. 338.
        surse: DLRLC
      • Nu te mai pune și d-ta atîta pentru te mieri ce și mai nemica, că doar n-are să fie un cap de țară. CREANGĂ, P. 152.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie reflexiv Te miri unde = cine știe unde.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: undeva attach_file un exemplu
      exemple
      • Mai aveau și alte marafeturi, adunate de pe te miri unde. PAS, L. I 79.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie reflexiv Te miri cum = nu se știe cum, fără voie.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.5. expresie reflexiv Mă miram eu să nu... = eram sigur că...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Mă miram eu, să nu-ți dai în petec. HOGAȘ, DR. II 1.
        surse: DLRLC
      • Mă mieram eu să nu se îngrijească biata babă de mine. CREANGĂ, P. 133.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie reflexiv Mă miram eu să... = eram sigur că nu...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.7. expresie reflexiv Să nu te miri dacă... = să nu ți se pară curios că..., e normal să...
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.8. reflexiv A-și manifesta surprinderea, nedumerirea, admirația.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mă miram ce-mi place mie... Badea-nalt cu pălărie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 41.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A nu-și da seama, a se întreba.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întreba attach_file 2 exemple
    exemple
    • O întreb și nu-mi răspunde! Și mă mir – ce i-am făcut! COȘBUC, P. I 49.
      surse: DLRLC
    • Se mira cu ce cuvinte Să-i mai bage în cap minte. PANN, P. V. III 45.
      surse: DLRLC

etimologie:

mir (mirean)

  • 1. locuțiune adjectivală invariabil De mir = care nu aparține clerului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: lumesc mirean, -ă
    • 1.1. Slujește preotul țăran Radu Șapcă și alți patru preoți de mir. CAMIL PETRESCU, O. IX 180.
      surse: DLRLC
    • 1.2. Popilor de mir... le cînta antifoanele următoare. CREANGĂ, A. 140.
      surse: DLRLC

etimologie:

mir (ulei)

  • 1. Untdelemn aromat și sfințit, folosit la săvârșirea unor ritualuri în Biserica creștină.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cu miru ne miruim, Cu vinu ne veselim. ȘEZ. II 22.
      surse: DLRLC
    • Îs trei rîuri, trei părîuri, Un’ de vin, Altul de mir, Ș-altul d-apă limpejoară. TEODORESCU, P. P. 27.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = a lovi (pe cineva) în frunte (mortal).
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.2. expresie A lovi (sau a izbi, a trăsni pe cineva) la mir = distruge nimici
      surse: DEX '09
    • 1.3. expresie A-i lua (cuiva) mirul = omorî
      surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Un pumn, și le-a luat mirul. DELAVRANCEA, S. 39.
        surse: DLRLC
      • Cum aduse buzduganul său și lovi pe zmeu, îi luă mirul, apoi îi tăie capul. ISPIRESCU, L. 317.
        surse: DLRLC

etimologie: