Definiția cu ID-ul 1257936:
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+mira2 (a se ~) (a fi surprins) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă mir, 3 se miră; conj. prez. 1 sg. să mă mir, 3 să se mire; imper. 2 sg. afirm. miră-te; ger. mirându-mă