4 intrări

school Articole pe această temă:

45 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUREÁ, curele, s. f. 1. Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc. cu numeroase întrebuințări; spec. o astfel de fâșie folosită pentru a lega, a strânge, a fixa ceva (în jurul mijlocului); cingătoare. ◊ Expr. A-l ține (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...). 2. (În sintagma) Curea de transmisie = a) bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de mașină la altul; b) fig. ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (Înv. și pop.) Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare; p. ext. fâșie lungă și îngustă de pământ. – Lat. corrigia.

curea sf [At: ANON. CAR. / V: ~ra / Pl: ~ele, (reg) ~răli / E: ml corrigia] 1 Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc. 2 Curea (1) folosită ca cingătoare. 3 Nojiță. 4 Unealtă a cizmarului cu care acesta ține fixată încălțămintea pe genunchi. 5 (Bot; reg) Broscăriță (Potamogeton natans). 6 (Bot; reg; îc) ~elele-de-opinci-ale-Domnului-Hristos Iarba șerpilor (Triglochin palustris). 7-8 (Pfm; îe) A (nu)-l ține pe cineva ~ua (sau -elele) A (nu) avea curajul de a face ceva. 9-10 (Îae) A (nu) fi capabil de o acțiune. 11 (Îs) ~ de transmisie Bandă de piele (sau de pânză) continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de mașină la altul. 12 (Îas) Ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva. 13 (Îs) ~ de transport Bandă de transport. 14 (Îvp) Unitate de măsură a lungimii egală cu aproximativ 16 picioare. 15 (Îvp) Fâșie lungă și îngustă de pământ (sau pădure). 16 (Mol; maa) Dans popular nedefinit mai îndeaproape Cf curelușă (3). 17 (Ban) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape.

CUREÁ, curele, s. f. 1. Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc.; spec. o astfel de fâșie folosită ca cingătoare. ◊ Expr. A-l ține (pe cineva) cureaua (sau curelele) = a avea curaj; a cuteza; a fi în stare (să...). 2. (În sintagma) Curea de transmisie = a) bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de mașină la altul; b) fig. ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva. 3. (Înv. și pop.) Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare; p. ext. fâșie lungă și îngustă de pământ. – Lat. corrigia.

CUREÁ ~éle f. 1) Fâșie lungă de piele sau din alte materiale având diferite întrebuințări. 2) Fâșie din piele sau din alt material, care servește la încins sau la ajustat îmbrăcămintea; cingătoare; brâu; cordon; centură. ◊ A (nu)-l ține ~eaua a (nu) se simți în stare să... 3): ~ de transmisie bandă continuă de piele sau de pânză rezistentă, care servește pentru transmiterea mișcării de rotație de la un ax la altul. [Art. cureaua; G.-D. curelei; Sil. cu-rea] /<lat. corrigia

cureà f. 1. fășie de piele lungă și îngustă: a-l ținea cureaua, a-i da mâna, a îndrăzni; 2. teren lung și îngust (termen de hotărnicie); 3. măsură de lungime de 16 picioare. [Lat. CORRIGIA].

cureá f., pl. ele (d. lat. corrĭgia, curea de la încălțăminte; it. coreggia, fr. courroie, sp. correa, pg. correia. Guturala între vocale a dispărut ca și în eŭ, graur și urez). Fășie lungă și îngustă de pele. Moșioară lungă și îngustă, sfoară. O veche măsură de lungime de 16 picĭoare. Nu mă țin (lasă) curelele saŭ nu mă ține (lasă) cureaŭa, nu-mĭ dă mîna, nu pot, nu îndrăznesc să fac un lucru.

CÚRE vb. III v. curge.

CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mișca necontenit în direcția pantei. ◊ Expr. A curge gârlă = a veni din belșug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula. 4. (Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea. ♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată. 6. A cădea, a atârna. Părul lung curgea în vițe până pe spate.Expr. A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 7. (Despre grupuri de ființe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi. II. Fig. 1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înșira cu ușurință. 2. (Despre timp, viață, zile etc.) A trece, a se desfășura. 3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la... 4. (Înv.; despre apariția unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. s. curse, part. curs.Var.: (înv. și reg.) cúre vb. III] – Lat. currere (după merge).

curge vi [At: COD. VOR. 34/4 / V: (reg) cura, (îrg) cure (Pzi: cur, curi, cură) / Pzi: 3 curg, curgi, curge Ps: cursei Pt: curs / E: ml curro, -rere] 1 (Înv) A alerga. 2 (Ent; reg; îc) Cură-în-foc Fluture-de-lumină. 3 (Pop) A o lua la fugă. 4 (D. lichide, mai ales despre apă) A se mișca în direcția pantei. 5 (D. ploaie) A cădea din abundență. 6 (Pop; îe) A ~ gârlă A veni din belșug. 7 (Fam; îe) Va ~ multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) Va trece mult timp. 8 (Fam; îe) Dacă nu ~, pică Chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. 9 A fi dus de apă Si: a pluti. 10 (Pan; fig) A se desfășura. 11 (Pfm) A se decolora. 12 A face să curgă (4). 13 (D. ape curgătoare) A se vărsa în... 14 (D. secreții ale corpului) A se scurge (în afară). 15 (D. sânge) A circula. 16 (D. materii nelichide) A se scurge. 17-18 (D. vase) A lăsa să se scurgă lichidul sau materia pe care le conține (datorită unui orificiu). 19-20 (D. alte obiecte) A se desfășura, a se desprinde de pe ceva (căzând). 21 (Pfm; îe) A-i ~ peticele A fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 22 (Fig; d. păr) A atârna. 23-24 A năvăli, a se îngrămădi de peste tot. 25 (D. sunete, vorbe, discursuri etc.) A ieși cu ușurință, fără efort. 26 (D. evenimente) A se desfășura repede, unul după altul. 27 (D. vreme, viață etc.) A trece. 28 (D. prețuri, bani etc.) A circula. 29 (D. termene, dobânzi etc.) A se socoti de la... 30 A rezulta. 31 (D. corpurile cerești) A evolua pe bolta cerului. 32 A-și avea originea Si: a izvorî, a începe, a proveni, (înv) a obârși. corectată

CÚRGE, pers. 3 cúrge, vb. III. Intranz. I. 1. (Despre ape) A se mișca necontenit în direcția pantei. ◊ Expr. A curge gârlă = a veni din belșug. Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp. Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva. ♦ (Despre ploaie) A cădea din abundență, întruna. 2. A pluti. Curgeau pe râu scânduri rupte. 3. (Despre sânge) A circula. 4. (Despre lacrimi, sudoare; p. ext. despre sânge) A se scurge, a picura. ♦ A supura. ♦ (Despre unele materii trecute în stare lichidă) A se prelinge. A curs lumânarea. ♦ A lăsa să se scurgă lichidul dinăuntru. Curge butoiul. 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată. 6. A atârna, a spânzura. Părul lung curgea în vițe până pe spate.Expr. A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 7. (Despre grupuri de ființe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu; a năpădi. II. Fig. 1. (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înșira cu ușurință. 2. (Despre timp, viață, zile etc.) A trece, a se desfășura. 3. (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la... 4. (Înv.; despre apariția unui fenomen) A rezulta, a proveni, a decurge. [Perf. s. curse, part. curs.Var.: (înv. și reg.) cúre vb. III] – Lat. currere (după merge).

A CÚRGE pers. 3 cúrge intranz. 1) (despre ape) A se mișca necontenit la vale. ◊ ~ gârlă a veni cu prisosință. 2) fig. (despre ființe sau vehicule) A se deplasa în lanț; a veni într-un șuvoi permanent. 3) fig. (despre viață, unități de timp) A se consuma treptat; a se scurge; a trece. ◊ Va curge încă multă apă pe râu (sau pe gârlă, pe Dunăre etc.) va trece încă multă vreme. 4) (despre ploaie) A cădea din belșug. 5) (despre învelitori, acoperișuri, poduri) A lăsa să pătrundă apa (sau alte lichide). 6) (despre lacrimi, sudoare etc.) A ieși prelingându-se. 7) (despre sânge) A se mișca continuu într-un anumit sens și într-un anumit spațiu. 8) (despre recipiente) A lăsa să iasă lichidul dinăuntru. 9) pop. (despre bube, răni) A elimina puroi; a supura; a puroia. 10) A se desprinde din ceva, căzând câte puțin și succesiv. Grâul curge din sac.A-i ~ peticele a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase. 11) A atârna liber în jos. Părul curge pe spate. 12) fig. (despre cuvinte, expresii etc.) A se înșira cu ușurință. /<lat. currere

curge v. 1. a se pune în mișcare de pe o clină sau de pe un povârniș (vorbind de lichide): râul curge lin; fig. norocul îi curge gârlă; 2. a circula liber: sângele curge în vine; 3. a trece (vorbind de timp); 4. a veni grămadă din toate părțile: curg mușterii; 5. a pica, a picura din ochi. [Lat. CURRERE (influențat de merge)].

3) cur, curs, a cúre v. intr. (ca și curg). Vechĭ. Alerg, mă duc. Azĭ. Hațeg. Alerg. Curg (GrS. 1937, 146 și 186).

curg, curs, a cúrge v. intr. (lat. cúrrere, cŭrsum, a alerga, de unde s’a făcut cur 3 [V. cur 3 și 2], apoĭ curg, după merg, șterg. V. curînd scurg). Mă mișc atras de gravitațiunea pămîntuluĭ și sprijinindu-mă de ceva (vorbind de lichide orĭ de grăunțe și praf): rîu, apa curge; făina curge din coș în postavă. Circul, merg: sîngele curge pin vine. Trec, mă scurg: zilele curg încet. Vin mult, mă adun în mare cantitate: curgea norocu pe capu luĭ, curg mușteriiĭ. A-țĭ curge (orĭ a ți se scurge) ochiĭ după cineva (orĭ ceva), a-țĭ plăcea foarte mult, a sorbi din ochĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cureá s. f., art. cureáua, g.-d. art. curélei; pl. curéle, art. curélele

cureá s. f., art. cureáua, g.-d. art. curélei; pl. curéle

cúrge (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. cúrge, perf. s. 3 sg. cúrse; ger. curgấnd; part. curs

arată toate definițiile

Intrare: curea
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curea
  • cureaua
plural
  • curele
  • curelele
genitiv-dativ singular
  • curele
  • curelei
plural
  • curele
  • curelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F149)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cura
  • curaua
plural
  • curale
  • curalele
genitiv-dativ singular
  • curale
  • curalei
plural
  • curale
  • curalelor
vocativ singular
plural
Intrare: Curea
Curea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Curea
Intrare: Curea
Curea nume propriu
nume propriu (I3)
  • Curea
Intrare: curge
verb (V622)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • curge
  • curgere
  • curs
  • cursu‑
  • curgând
  • curgându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • curge
(să)
  • curgă
  • curgea
  • curse
  • cursese
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • curg
(să)
  • curgă
  • curgeau
  • curseră
  • curseseră
verb (V639)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cure
  • curere
  • curs
  • cursu‑
  • curând
  • curându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • cure
(să)
  • cure
  • curea
  • curse
  • cursese
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • cur
(să)
  • cure
  • cureau
  • curseră
  • curseseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

curea cura

  • 1. Fâșie lungă din piele, cânepă, material plastic etc. cu numeroase întrebuințări.
    surse: DEX '09 diminutive: curelușă
  • 2. (în) sintagmă Curea de transmisie = bandă de piele sau de pânză continuă, flexibilă și rezistentă, cu ajutorul căreia se poate transmite mișcarea de rotație și puterea corespunzătoare de la un scripete (sau un arbore) de mașină la altul.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. (în) sintagmă figurat Curea de transmisie = ceea ce servește ca intermediar pentru a transmite ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 4. învechit popular Măsură de lungime egală cu circa 16 picioare.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 4.1. prin extensiune Fâșie lungă și îngustă de pământ.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

curge cure

  • 1. (Despre ape) A se mișca necontenit în direcția pantei.
    surse: DEX '09
    • 1.1. expresie A curge gârlă = a veni din belșug.
      surse: DEX '09
    • 1.2. expresie Va curge multă apă pe gârlă (sau pe Dunăre) = va trece mult timp.
      surse: DEX '09
    • 1.3. expresie Dacă (sau de) nu curge, pică = chiar dacă câștigul nu este mare, tot te alegi cu ceva.
      surse: DEX '09
    • 1.4. (Despre ploaie) A cădea din abundență, întruna.
      surse: DEX '09
  • surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Curgeau pe râu scânduri rupte.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • 2.1. expresie Ce pe apă nu curge = nimica toată.
      surse: DLRLC
  • 3. Despre sânge:
    surse: DEX '09 sinonime: circula
  • 4. (Despre lacrimi, sudoare, prin extensiune despre sânge) A se scurge.
    surse: DEX '09 sinonime: picura scurge
  • 5. A se desprinde din ceva, căzând succesiv, bucată după bucată.
    surse: DEX '09
  • exemple
    • Părul lung curgea în vițe până pe spate.
      surse: DEX '09
    • 6.1. expresie A-i curge (cuiva) peticele = a fi îmbrăcat în haine zdrențăroase.
      surse: DEX '09
  • 7. (Despre grupuri de ființe sau de vehicule) A se succeda necontenit, a veni mereu.
    surse: DEX '09 sinonime: năpădi
  • 8. figurat (Despre vorbe, discursuri, stil etc.) A se înșira cu ușurință.
    surse: DEX '09
  • 9. figurat (Despre timp, viață, zile etc.) A se desfășura.
    surse: DEX '09 sinonime: desfășura trece
  • 10. figurat (Despre termene, dobânzi) A se socoti, a începe de la...
    surse: DEX '09 sinonime: socoti
  • 11. figurat învechit Despre apariția unui fenomen:
    surse: DEX '09 sinonime: decurge proveni rezulta

etimologie: