3 intrări

44 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile

atác2 sn [At: CARAGIALE, T. II, 6 / Pl: ~uri / E: fr attaque] 1 (Mil) Mișcare ofensivă împotriva unui inamic, cu scopul de a-l face să se retragă și a-l distruge Si: ofensivă, asalt. 2 (Spc) Moment culminant al atacului (1). 3 (Spc) Semnal de trompetă care anunță începerea atacului (2). 4 Invazie împotriva unui stat. 5 Agresiune împotriva unei persoane. 6 (Spt) Mișcare de începere a unei partide sau reprize. 7 (Spt) Inițiativă în joc. 8 (Spt; spc) Linia de înaintași a unei echipe de fotbal, de handbal etc. 9 (Fig) Atitudine hotărâtă, combativă față de cineva sau ceva. 10 (Jur; șîs) Cale de - Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotărâri judecătorești care nu satisface una dintre părți. 11 (Rar) Ofensă. 12 (Med; pop) Criză. 13 (Med; pop) Congestie cerebrală. 14 (Med; pop) Infarct. 15 (Med; pop) Hemoptizie. 16 (Teh) Gen de transmisie între mașina motoare și mașina de acționat sau între mașina generatoare și motorul acționat de ea Si: antrenare. 17 (Fon) Mișcare articulatorie a coardelor vocale care marchează începutul pronunțării unei vocale. 18 (Muz) Emisiune mai accentuată a unui sunet.

ATÁC, atacuri, s. n. 1. Ofensivă a unor forțe armate care urmărește nimicirea sau prinderea inamicului și distrugerea unor obiective ale acestuia; (în special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompetă care anunță începerea atacului (1). 2. Agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Inițiativă într-un joc sportiv. ♦ Linia de înaintași a unei echipe de fotbal, handbal etc. 4. Acțiune violentă și susținută (prin manifestații, prin scris etc.) împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotărâri judecătorești care nu satisface una dintre părți. 5. Apariție bruscă și puternică a unei boli. ◊ Atac de panică = criză acută de angoasă. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoză pulmonară. 6. (Fon.) Mișcare articulatorie a coardelor vocale, care marchează începutul pronunțării unei vocale. – Din fr. attaque.

ATÁC, atacuri, s. n. 1. Ofensivă a unor forțe armate care urmărește nimicirea sau prinderea inamicului și distrugerea unor obiective ale acestuia; (în special) moment culminant al acestei ofensive. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompetă care anunță începerea atacului (1). 2. Agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Inițiativă într-un joc sportiv. ♦ Linia de înaintași a unei echipe de fotbal, handbal etc. 4. Acțiune violentă și susținută (prin manifestații, prin scris etc.) împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ Mijloc prin care se cere reexaminarea unei hotărâri judecătorești care nu satisface una dintre părți. 5. Apariție bruscă și puternică a unei boli. ♦ (Pop.) Apoplexie. ♦ (Pop.) Tuberculoză pulmonară. 6. (Fon.) Mișcare articulatorie a coardelor vocale, care marchează începutul pronunțării unei vocale. – Din fr. attaque.

ATÁC, atacuri, s. n. 1. Mișcare ofensivă a unor forțe armate, îndreptată împotriva unui obiectiv inamic. V. ofensivă, asalt, șarjă. A porni la atac. A da un atac. Atac la baionetă. Atac_aerian. Atac cu gaze.Locotenent-colonel Sergiu Voinescu, în fruntea dorobanților de Iași și Vaslui, dusese trupele de atac cu un avînt eroic. D. ZAMFIRESCU, R. 235. ◊ (La sg. art.) Semnal de trompetă, de corn etc. care cheamă soldații la luptă. Deodată izbucni strigarea vijelioasă a cornurilor: atacul! Și, ca izbite de suflarea unui orcan, tresăriră companiile, se plecară și porniră într-o rostogolire uriașă. SADOVEANU, O. VI 34. ♦ Agresiune împotriva cuiva (cu ajutorul unei arme sau al unui instrument). Puterea și mai ales iuțeala atacului neașteptat îi oprește în loc; loviturile, care curg ca grindina, le iau văzul. VLAHUȚĂ, O. A. II 119. 2. Acțiune violentă și susținută (folosind diverse mijloace combative) Împotriva unor teorii, unor concepții, unor drepturi cîștigate sau împotriva apărătorilor acestora. În 1924 Partidul comunist este scos în afara legilor țării de către guvernul liberal, care dezlănțuie în același timp un atac direct împotriva libertăților cetățenești și mai cu seamă împotriva cuceririlor clasei muncitoare. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 11. ◊ Cale de atac v. cale. 3. Apariție bruscă și puternică a unei boli. V. criză, șoc, acces. Atac de cord. ♦ Congestie cerebrală, apoplexie. Fugi să nu te mai vadă Eftimița, că o dai în atac. GALACTION, O. I 77. ♦ (învechit și popular) Ftizie.

ATÁC, atacuri, s. n. 1. Mișcare ofensivă a unor forțe armate, îndreptată împotriva unui obiectiv inamic. ♦ (La sg. art.) Semnal de trompetă etc. care cheamă ostașii la luptă. ♦ Agresiune împotriva cuiva. ♦ Inițiativă într-un joc sportiv. 2. Fig. Acțiune violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii, unor drepturi etc. sau împotriva celor care le susțin. 3. Apariție bruscă și puternică a unei boli. ♦ Congestie cerebrală, apoplexie. 4. Tratarea cu un reactiv a suprafeței de examinat a unui metal, pentru a-i pune în evidență structura. 5. Mod de legare, prin acuplaje, angrenaje etc., între o mașină și o altă mașină sau un mecanism. – Fr. attaque.

ATÁC s. 1. v. asalt. 2. (SPORT) înaintare. (~ul a fost la înălțime.) 3. v. agresiune. 4. v. criză.

ATÁC s. v. apoplexie, ftizie, ictus apoplectic, tebece, tuberculoză.

Atac ≠ apărare, ripostă

ATÁC s.n. 1. Faptul de a ataca; asalt, ofensivă, năvală, iureș. ♦ Agresiune împotriva cuiva. ♦ Inițiativă într-un joc sportiv. ♦ Formație a unei echipe sportive; (p. ext.) jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe. 2. Acțiune violentă și susținută împotriva unor teorii, unor concepții etc. 3. (Med.) Apariție bruscă și violentă a unei boli. V. acces, criză, șoc. 4. (Muz.) Moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet. [Pl. -curi. / < fr. attaque, it. attaco].

ATÁC s. n. 1. faptul de a ataca; acțiune de luptă ofensivă. ◊ agresiune împotriva cuiva. 2. inițiativă într-un joc sportiv. ◊ jucătorii care formează linia atacantă a unei echipe. 3. acțiune violentă și susținută împotriva unor teorii, concepții etc. 4. (med.) acces (2), criză, șoc. 5. (muz.) moment în care o voce sau un instrument începe să cânte; emisiune mai accentuată a unui sunet. (< fr. attaque)

atác (atácuri), s. n. – Ofensivă, asalt. Fr. attaque.Der. (din fr.) ataca, vb.; atacabil, adj.; atacabilitate, s. f. (vulnerabilitate la asalt); inatacabil, adj.; inatacabilitate (var. neatacabilitate), s. f. (vulnerabilitate); contraatac, s. n.

ATÁC ~uri n. 1) Acțiune de luptă ofensivă. ~ aerian. ~ chimic. 2) Agresiune împotriva cuiva. 3) art. Semnal de trompetă, care se dă la începutul luptei. 4) fig. Acțiune hotărâtă împotriva unei păreri, teorii, concepții. ~ vehement. 5) Inițiativă într-un joc sportiv. 6) Jucătorii care formează linia ofensivă a unei echipe. 7) Apariție bruscă și puternică a unei boli. ~ de cord. 8): Cale de ~ mijloc prin care o hotărâre judecătorească este revizuită de o instanță superioară sau de instanța care a pronunțat-o. /<fr. attaque

atac n. 1. năvală (prin surprindere); 2. izbucnire neașteptată a unei boale: atac de nervi; 3. pop. oftică: a murit de atac; 4. fam. insultă, afront: n’am vrut să-ți fac un atac.

*1) atac n., pl. urĭ (fr. attaque). Acțiunea de a ataca cu arma: un atac de front. Fig. Izbucnire a boaleĭ, acces: atac de nervĭ. Lovire, calomnie, insultă: atacurile ziarelor. Fam. Oftică: a murit de atac.

*2) atác, a v. tr. (fr. attaquer). Încep lupta: a ataca víțiu. Lovesc: oftica l-a atacat. Ating, vatăm: acidele atacă metalele. Rănesc, micșorez: a ataca reputațiunea cuĭva. Strict: testamentu se poate ataca. V. refl. Fam. Mă oftigesc.

ataca [At: NEGRUZZI, S. I, 334 / V: atăca / Pzi: atac / E: fr attaquer] 1 vt A porni ofensiva împotriva unui inamic Si: a asalta. 2 vt A comite o agresiune împotriva unui stat sau unei persoane. 3 vt (Fig) A lua atitudine hotărâtă și a trece la acțiune pentru schimbarea unei situații existente. 4 vt (Fam) A cere cuiva o sumă de bani sau un obiect fără intenția restituirii. 5 vt (Fig) A se repezi să mănânce. 6 vt A distruge. 7 vp (Pop) A se contamina cu un microb. 8 vrp (Pop; îe) A se ~ Ia plămâni A fi atins de tuberculoză. 9 vt (Jur; șîe) A ~ în justiție A cere în justiție anularea sau modificarea unui act sau unei hotărâri. 10 vt (Jur; îe) A ~ (prin înscriere) în fals A reclama (în justiție) că actul e fals și a cere să se tragă consecințele legale Cf a se înscrie în fals. 11 vt (Fam) A contrazice o opinie. 12 vt A nega. 13 vt (Frm) A provoca o discuție despre ceva. 14 vt (Frm) A se apuca de ceva. 15 vt (Muz) A începe execuția unei piese. 16 (Teh; d. mașini) A acționa. 17 vr (Fam) A se enerva.

ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

ATACÁ, atác, vb. I. 1. Tranz. (Mil.) A începe sau a duce un atac (1). 2. A comite o agresiune împotriva unei persoane, unui stat etc. 3. Intranz. A avea sau a lua inițiativa într-un joc sportiv. 4. Tranz. Fig. A duce o campanie violentă și susținută împotriva unei situații, unei teorii etc. sau împotriva celor care le susțin. ♦ A cere justiției să reexamineze o hotărâre care nu satisface una dintre părți. 5. Tranz. A vătăma; a roade; a arde; a distruge. ♦ Refl. (Pop.) A se îmbolnăvi de tuberculoză pulmonară. ♦ Refl. (Arg.) A se enerva, a se irita, a se înfuria. 6. Tranz. Fig. A începe să studieze o problemă. ♦ A începe executarea unei bucăți muzicale. – Din fr. attaquer.

ATACÁ, atác, vb.I. 1. Tranz. A lua o ofensivă violentă împotriva inamicului, a da un atac. Împăratul Teodosic cel Mare... cufunda în apă un număr însemnat din micile luntri în care goții veneau noaptea... ca să-i atace flota de pe malul stîng al Dunării. ODOBESCU, S. III 636. ◊ (Cu privire la o persoană sau la un obiectiv) A comite o agresiune (servindu-se de o armă); a lovi, pentru a ucide sau a distruge. L-a atacat în plină stradă. 2. Tranz. Fig. A lua atitudine combativă și a trece la acțiune față de o situație existentă, față de o teorie, o concepție sau față de susținătorii acestora. Se întreprinse publicarea unei foi literare... [Guvernul] luînd drept pretext o nevinovată poveste, sub cuvînt că atacăm religiunea, suprimă foaia. NEGRUZZI, S. I 334. Cantacuzino îndrăzni a prezenta împăratului Iosif al II-lea un plan prin care povățuia cum trebuie a ataca pe Mavrogheni. BĂLCESCU, O. I 87. ◊ Expr. A ataca în justiție = a cere justiției să anuleze sau să schimbe o hotărîre sau un act anterior. Dar dacă a făcut un testament pe care eu nu-l cunosc? îl vom ataca în justiție. DUMITRIU, B. F. 151. A ataca cu recurs = a introduce recurs la instanța competentă. 3. Tranz. A vătăma, a roade, a mina, a distruge. Filoxera atacă vița de vie. Rugina atacă fierul.Mustrarea cugetului... i-au atacat sănătatea. NEGRUZZI, S. I 54. 4. Tranz. A se apropia cu îndrăzneală de o problemă, a încerca s-o pătrundă, să-i găsească rezolvarea. Cartea a fost foarte apreciată prin originalitatea temei pe care o atacă. ♦ A începe sau a provoca o discuție. Am încetat să mai atac cu ea problema. IBRĂILEANU, A. 101. ♦ A cînta primele note ale unei bucăți muzicale, a începe executarea ei. 5. Intranz. A lua inițiativa unui joc sportiv, a face prima mișcare. Înaintașii echipei «Dinamo» atacă din primele minute de joc.

arată toate definițiile

Intrare: atac
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atac
  • atacul
  • atacu‑
plural
  • atacuri
  • atacurile
genitiv-dativ singular
  • atac
  • atacului
plural
  • atacuri
  • atacurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ataca
verb (VT10)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ataca
  • atacare
  • atacat
  • atacatu‑
  • atacând
  • atacându‑
singular plural
  • ata
  • atacați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • atac
(să)
  • atac
  • atacam
  • atacai
  • atacasem
a II-a (tu)
  • ataci
(să)
  • ataci
  • atacai
  • atacași
  • atacaseși
a III-a (el, ea)
  • ata
(să)
  • atace
  • ataca
  • atacă
  • atacase
plural I (noi)
  • atacăm
(să)
  • atacăm
  • atacam
  • atacarăm
  • atacaserăm
  • atacasem
a II-a (voi)
  • atacați
(să)
  • atacați
  • atacați
  • atacarăți
  • atacaserăți
  • atacaseți
a III-a (ei, ele)
  • ata
(să)
  • atace
  • atacau
  • ataca
  • atacaseră
Intrare: buruiană-de-atac
buruiană-de-atac substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buruiană-de-atac
  • buruiana-de-atac
plural
  • buruieni-de-atac
  • buruienile-de-atac
genitiv-dativ singular
  • buruieni-de-atac
  • buruienii-de-atac
plural
  • buruieni-de-atac
  • buruienilor-de-atac
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)