Definiția cu ID-ul 499174:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

iatác (iatácuri), s. n.1. (Înv.) Pat. – 2. Dormitor, budoar. – 3. (Înv.) Persoană care ascunde tîlhari. – Var. ietac.Mr. γiatache. Tc. yatak „pat” și „tăinuitor de tîlhari” (Roesler 592; Șeineanu, II, 220; Lokotsch 995; Ronzevalle 173), cf. ngr. γιατάϰι, bg. jatak.