opțiuni
  • info
16 definiții pentru ofusca

Explicative DEX

OFUSCA, ofuschez, vb. I. Refl. (Fam.) A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa. – Din fr. offusquer, it. offuscare.

OFUSCA, ofuschez, vb. I. Refl. (Fam.) A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa. – Din fr. offusquer, it. offuscare.

ofusca [At: GHICA, A. 565 / Pzi: ~chez și (rar) ofusc / E: fr offusquer, it offuscare] 1 vr A se simți jignit. 2 vr A se supăra. 3-4 vtr (Iuz) A (se) face întuneric Si: a (se) eclipsa, a (se) întuneca.

*OFUSCA (ofusc) l. vb. tr. 1 A împiedeca vederea, a ascunde lumina, a întuneca 2 Ⓕ A jigni. II. vb. refl. 1 A fi întunecat, ascuns vederii 2 Ⓕ A fi jignit, a se supăra [fr.].

OFUSCA, ofuschez, vb. I. Refl. (Franțuzism rar) A se simți jignit, a se supăra. Inga se ofuscă, tocmai fiindcă moșneagul îi citise în suflet. REBREANU, R. I 143. ◊ Fig. Adjectivele își întorceau spatele, ofuscate că s-au aflat în asemenea companie. C. PETRESCU, O. P. I 257. – Prez. ind. și: ofusc.

OFUSCA vb. I. refl. (Fam.) A se supăra, simțindu-se jignit, a se ofensa. [P.i. 3,6 -chează. / < fr. offusquer, it. offuscare].

OFUSCA vb. refl. a se simți jignit, a se ofensa. (< fr. offusquer, it. offuscare)

A SE OFUSCA mă ~chez intranz. fam. A se simți jignit; a se ofensa. /<fr. offusquer, it. offuscare

ofuscà v. a întuneca vederea sau lumina.

*ofúsc și -chéz, a -cá v. tr. (fr. offusquer, lat. of-fuscare, d. fuscus, întunecat). Rar. Întunec, fac să nu se vadă. Fig. Supăr, displac: pe acest om toate-l ofuscă. V. refl. Mă simt ofuscat, mă supăr.

Ortografice DOOM

ofusca (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă ofuschez, 3 se ofuschează; conj. prez. 1 sg. să mă ofuschez, 3 să se ofuscheze; imper. 2 sg. afirm. ofuschează-te; ger. ofuscându-mă

!ofusca (a se ~ ) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 se ofuschează

ofusca vb., ind. prez. 1 sg. ofuschez, 3 sg. și pl. ofuschează; conj. prez. 3 sg. și pl. ofuscheze

ofusca vb., ind. prez. pers. 1 ofuschez (rar ofusc)

Sinonime

OFUSCA vb. v. ofensa, supăra.

ofusca vb. v. OFENSA. SUPĂRA.

Tezaur

OFUSCA vb. I. 1. refl. A se simți jignit; a se supăra. O samă de oameni... se cam ofuscă de mine, temîndu-se de popularitatea mea. ghica, a. 565. Iuga se ofuscă, tocmai fiindcă moșneagul îi citise în suflet. rebreanu, R. i, 143. Nu te ofusca, mamă dragă! teodoreanu, m. ii, 494. Păi eu nu mă ofuschez cu una cu două. galan, z. r. 166. ◊ Tranz. Să mă ofuscheze pe mine, maică? id. ib. 166. 2. tranz. și refl. impers. A (se) face întuneric, a (se) întuneca, a (se) eclipsa. cf. ȘĂINEANU, ALEXI, W., SCRIBAN, D. ◊ Fig. Prințesa ofusca cu totul pe stareță, toate rnaicile se învîrteau în jurul ei. călinescu, s. 737. – prez. ind. : ofuschez și (rar) ofusc (scriban, ix, Dl). – Din fr. offusquer, it. offuscare.

Intrare: ofusca
verb (V204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofusca
  • ofuscare
  • ofuscat
  • ofuscatu‑
  • ofuscând
  • ofuscându‑
 singular plural
  • ofuschează
  • ofuscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofuschez
 (să)
  • ofuschez
  • ofuscam
  • ofuscai
  • ofuscasem
a II-a (tu)
  • ofuschezi
 (să)
  • ofuschezi
  • ofuscai
  • ofuscași
  • ofuscaseși
a III-a (el, ea)
  • ofuschează
 (să)
  • ofuscheze
  • ofusca
  • ofuscă
  • ofuscase
plural I (noi)
  • ofuscăm
 (să)
  • ofuscăm
  • ofuscam
  • ofuscarăm
  • ofuscaserăm
  • ofuscasem
a II-a (voi)
  • ofuscați
 (să)
  • ofuscați
  • ofuscați
  • ofuscarăți
  • ofuscaserăți
  • ofuscaseți
a III-a (ei, ele)
  • ofuschează
 (să)
  • ofuscheze
  • ofuscau
  • ofuscară
  • ofuscaseră
verb (V16)
Surse flexiune: DMLR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ofusca
  • ofuscare
  • ofuscat
  • ofuscatu‑
  • ofuscând
  • ofuscându‑
 singular plural
  • ofuscă
  • ofuscați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ofusc
 (să)
  • ofusc
  • ofuscam
  • ofuscai
  • ofuscasem
a II-a (tu)
  • ofuști
 (să)
  • ofuști
  • ofuscai
  • ofuscași
  • ofuscaseși
a III-a (el, ea)
  • ofuscă
 (să)
  • ofuște
  • ofusca
  • ofuscă
  • ofuscase
plural I (noi)
  • ofuscăm
 (să)
  • ofuscăm
  • ofuscam
  • ofuscarăm
  • ofuscaserăm
  • ofuscasem
a II-a (voi)
  • ofuscați
 (să)
  • ofuscați
  • ofuscați
  • ofuscarăți
  • ofuscaserăți
  • ofuscaseți
a III-a (ei, ele)
  • ofuscă
 (să)
  • ofuște
  • ofuscau
  • ofuscară
  • ofuscaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ofusca, ofuschezverb

  • 1. familiar A se simți jignit; a se supăra, a se ofensa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: ofensa supăra
    • format_quote Inga se ofuscă, tocmai fiindcă moșneagul îi citise în suflet. REBREANU, R. I 143. DLRLC
    • format_quote figurat Adjectivele își întorceau spatele, ofuscate că s-au aflat în asemenea companie. C. PETRESCU, O. P. I 257. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.