30 de definiții pentru pat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pat1 sn [At: PSALT. HUR. 4r/24 / Pl: ~uri, (înv) ~ure / E: ngr πάτος „drum bătut”] 1 Mobilă de lemn sau de metal, prevăzută, de obicei, cu saltea sau cu somieră, pe care se culcă oamenii Si: (reg) pătul1 (27). 2 (Pex) Așternut. 3 (Îe) A cădea la ~ A se îmbolnăvi grav. 4 (Îe) A sta în ~ A nu se putea deplasa. 5 (Îe) A părăsi ~ul A se însănătoși. 6 (A fi) pe ~ul de moarte sau pe ~ul morții A fi gata să moară. 7 (Rar; îe) A da ~ A adăposti peste noapte. 8 (Îvr; îe) Vremea ~ului Timp de culcare. 9 (Bot; îc) ~ul-vântului Ciupercă parazită care trăiește pe ramurile unor specii de arbori (Melampsorella cerastii). 10 (Reg; îe) A avea ~ (cu cineva) A avea relații sexuale cu cineva. 11 (Înv; îls) Despărțire de ~ Divorț. 12 (Înv; îls) Muiere de ~ Amantă. 13 (Fig; îal) Femeie. 14 (Fig; îal) Nevastă. 15 (Pex) Culcuș. 16 (Reg) Așternut pentru vite Si: (reg) pătul1. 17 (Pop; șîs ~mortuar) Năsălie. 18 (Teh) Parte a unei instalații sau a unui sistem tehnic, cu fața superioară plană și aproximativ orizontală, pe care se reazemă, alunecă sau se rostogolesc materiale sau anumite părți ale instalației ori ale sistemului tehnic. 19 (Reg) Pătul1 (6). 20 (Înv) Instalație rudimentară pe care se creșteau viermii de mătase. 21 (Înv) Raft pe care se fabricau lumânările. 22 Parte de lemn a unei arme pe care se fixează țeava și mecanismele și care servește la imobilizarea lor în poziția dorită în timpul tragerii, prin sprijinire de umărul trăgătorului Si: (reg) maiul2 puștii. 23 (Rar; îe) A împușca cu ~ de pușcă grecesc A bate cu bățul. 24 (Rar) Mâner al revolverului. 25 Parte de jos, mai masivă, a vârtelniței sau a sucalei, pe care se sprijină întreaga unealtă Si: butuc, scaun, talpă, (reg) pitrucă. 26 Parte a războiului de țesut alcătuită din mai multe lemne groase, care susține celelalte părți ale uneltei Si: (reg) reazem, strat, trup. 27 (Trs) Căpătâi la joagăr. 28 (Trs; Ban) Parte superioară a jugului. 29 (Ban; Mol) Pod al osiei la căruță. 30 (Mol) Grindei la plug. 31 (Reg) Parte a mesei de tras doage. 32 (Reg) Parte a ragilei de pieptănat fuioarele, formată dintr-o placă de lemn pe care este fixat pieptenele Si: (reg) coadă, scândură. 33 (Trs) Față la gealău. 34 (Mol; Trs) Scaun al coșului la moară. 35 (Olt) Podeț pe care stă cel ce prinde pește. 36 (Reg) Schelă. 37 (Mol; Mun) Temelie a casei. 38 (Reg) Scândură de jos a ferestrei. 39-40 (Pop) Pătul1 (3, 18). 41 (Teh) Strat de material, orizontal sau înclinat, cu fața superioară aproximativ plană pe care se așează de obicei alte materiale. 42 (Glg) Strat care se află dedesubtul unui anumit strat sau al unei falii. 43 (Pex) Strat. 44 (Reg; cdp mg melegágy; șîs ~ cald) Pătul1 (28). 45 Albie a râului. 46 (Reg; art) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 47 (Reg; art[1]) Melodie după care se dansează patul1 (46). corectată

  1. Am corectat la sensurile 46 și 47 abrevierea art. în art LauraGellner

pat2 sn [At: DM / Pl: ~uri / E: fr pat] Situație ivită în cursul unei partide de șah atunci când toate piesele rămase ale unui jucător sunt blocate, iar regele, neatacat, nu poate fi mutat, deoarece toate câmpurile din jur sunt atacate, partida încheindu-se remiză.

PAT1, paturi, s. n. 1. Piesă de mobilier, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea; p. ext. mobila împreună cu lenjeria, cu așternutul respectiv; așternut, culcuș; crivat. ◊ Expr. A face patul = a) a pune așternutul pe pat pentru dormit; b) a strânge așternutul de pe pat. A strânge patul = a strânge, a aduna așternutul în care s-a dormit. A cădea bolnav la pat = a se îmbolnăvi (grav). A fi pe patul de moarte (sau pe patul morții) = a fi pe punctul de a muri, a fi în agonie, în comă. A muri în patul său = a muri în casa sa, a nu muri între străini. A boli în pat = a zăcea greu bolnav. A părăsi patul = a se face sănătos după o boală grea; a se restabili. 2. (Pop.) Targă, năsălie. 3. (Pop.) Răsadniță. 4. Parte a unei instalații sau a unui sistem tehnic cu fața superioară plană și aproximativ orizontală, pe care se reazemă (și alunecă) materiale sau anumite părți ale instalației sau ale sistemului tehnic. 5. Partea de lemn a puștii (sau a pistolului), pe care sunt fixate mecanismul și țeava și care servește la imobilizarea armei în poziția dorită în timpul tragerii. ♦ (Sport) Planșetă de pe care se execută trageri la tir. 6. Strat de material, orizontal sau înclinat, cu fața superioară aproximativ plană, pe care se reazemă de obicei alte materiale; strat din ceva. ◊ Pat de cale ferată = strat de balast pe care se așază traversele de cale ferată. ♦ Partea mai joasă a unui teren, a unei depresiuni. 7. Albie, matcă. – Din ngr. pátos „drum bătut”.

PAT2, paturi, s. n. (La jocul de șah) Situație în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nicio mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. – Din fr. pat.

PAT1, paturi, s. n. 1. Mobilă de lemn sau de metal, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea; p. ext. mobila împreună cu lenjeria, cu așternutul respectiv; așternut, culcuș: crivat. ◊ Expr. A face patul = a) a pune așternutul pe pat pentru dormit; b) a strânge așternutul de pe pat. A strânge patul = a strânge, a aduna așternutul în care s-a dormit. A cădea bolnav la pat = a se îmbolnăvi (grav). A fi pe patul de moarte (sau pe patul morții) = a fi pe punctul de a muri, a fi în agonie, în comă. A muri în patul său = a muri în casa sa, a nu muri între străini. A boli în pat = a zăcea greu bolnav. A părăsi patul = a se face sănătos după o boală grea; a se restabili. 2. (Pop.) Targă, năsălie. 3. (Pop.) Răsadniță. 4. Parte a unei instalații sau a unui sistem tehnic cu fața superioară plană și aproximativ orizontală, pe care se reazemă (și alunecă) materiale sau anumite părți ale instalației sau ale sistemului tehnic. 5. Partea de lemn a puștii (sau a pistolului), pe care sunt fixate mecanismul și țeava și care servește la imobilizarea armei în poziția dorită în timpul tragerii. ♦ (Sport) Planșetă de pe care se execută trageri la tir. 6. Strat de material, orizontal sau înclinat, cu fața superioară aproximativ plană, pe care se reazemă de obicei alte materiale. ◊ Pat de cale ferată = strat de balast pe care se așază traversele de cale ferată. ♦ Partea mai joasă a unui teren. a unei depresiuni. 7. Strat din ceva. 8. Albie, matcă. – Din ngr. pátos „drum bătut”.

PAT2, paturi, s. n. (La jocul de șah) Situație în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nici o mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. – Din fr. pat.

PAT2, paturi, s. n. 1. Mobilă de lemn sau de metal, de obicei prevăzută cu somieră sau cu saltea și în care se culcă omul. începu a scoate și a clădi pe colțul patului poclăzi și scorțuri. SADOVEANU, B. 94. Cînd înseră, baba se culcă pe pat cu fața la părete, ca să n-o supere lumina de la opaiț. CREANGĂ, O. A. 132. Hai, murgule cu picioare, C-am o mîndră ca o floare, îți dă grajdul măturat, Mic pat împerinat. HODOȘ, P. P. 47. ◊ Pat de campanie v. campanie. ◊ Expr. A face (sau a așterne) patul = a pregăti patul cu cele trebuitoare pentru dormit. Vine bărbățelul meu Din sat, de la făgădău... Eu fac patul să se culce. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 462. A strînge patul = a strînge (sau a îndepărta de pe pat) cele necesare pentru dormit. A fi pe patul de moarte (sau pe patul morții) = a fi în agonie, în comă. A muri în patul său = a muri de moarte bună. A cădea bolnav la pat = a se îmbolnăvi greu. A căzut la pat ș-a murit după trei zile. SADOVEANU, O. VI 353. Slabă și stîlcită cum era, căzu la pat bolnavă de moarte. CREANGĂ, P. 13. A boli la pat = a zăcea greu bolnav. Să știi tu, vecină, bine, C-așa-i povestea cu mine: Să bolesc la pat o lună. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278. A părăsi patul = a se face sănătos după boală, a se restabili. Părăsi patul. Din acea zi fuse mai bine, medicul nu mai veni. BOLINTINEANU, O. 459. ◊ Fig. Dochia se zvîrcolea pe patul de durere. SADOVEANU, O. I 269. Pe patul durerii oșteanul căzînd, Muri cu-o zîmbire. ALECSANDRI, O. 156. ♦ Așternut, culcuș. Pat de fîn.Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. EMINESCU, O. I, 221. Pe cînd... paturile se gătesc... limbile se dezmorțesc. ODOBESCU, S. III 18. 2. Targă, năsălie. 3. (Rar) Răsadniță. 4. Parte a unei instalații sau a unui sistem tehnic, cu fața superioară plană și aproximativ orizontală, pe care se reazemă și eventual alunecă materiale sau anumite părți ale instalației sau ale sistemului tehnic. Patul strungului. ♦ Partea de lemn de care sînt fixate mecanismul și țeava puștii (sau a pistolului). Paturile de pușcă plesnesc în plin pe muncitorii care n-au nici măcar pietre. SAHIA, N. 45. O sentinelă veni în fugă. Cu patul puștii risipi mulțimea. BART, E. 301. Să-ntorc pușca cu patul Și să-i zdrobesc lui capul. BIBICESCU, P. P. 154. 5. Strat de material, orizontal sau înclinat, cu fața superioară aproximativ plană, pe care se reazemă de obicei alte materiale. Pat de beton. 6. (Rar) Albie, matcă (a unei ape). Aceste rîuri, deși nu sînt adînci, dar sînt repezi, și patul lor este plin cu pietre mari. BOLINTINEANU, O. 427. ♦ Partea mai joasă a unui teren, a unei depresiuni. Iți lua ochii aci sus întinderea de aur a cîmpiei netede... cu lanurile de grîu care dăduseră în copt, iar jos, în patul luncii, verdele gras al pășunilor. CAMIL PETRESCU, O. II 193.

PAT1 s. n. (La jocul de șah) Situația jucătorului care, rămînînd cu regele (sau și cu alte piese care nu pot fi mișcate), nu-l poate deplasa fără a fi pus în șah, ceea ce duce la un rezultat nul.

PAT s.n. Situație la jocul de șah, în care un jucător, nemaiputând să deplaseze regele fără a intra în șah, este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. / < fr. pat, it. patta].

PAT1 s. n. (șah) situație în care un jucător, nemaiputând să deplaseze regele fără a intra în șah, este obligat să înceteze, partida declarându-se remiză. (< fr. pat)

PAT1 ~uri n. 1) Mobilă formată dintr-o suprafață orizontală fixată pe patru picioare, având, de obicei, două rezemătoare laterale, care servește omului pentru dormit sau pentru a sta culcat. ~ cu somieră. ~ cu saltea.~ pliant pat ușor și pliabil din pânză (de cort), montată pe un schelet metalic. Fotoliu ~ fotoliu care se poate întinde pentru a fi folosit ca pat. A sta la ~ a fi (grav) bolnav. A fi pe ~ul de moarte (sau morții) v. MOARTE. ~ul lui Procust măsură în care cineva încearcă să potrivească ceva cu forța. 2) Așternut sau tot ce se așterne pentru culcat; culcuș. ~ din paie. ~ moale.A face (sau a așterne) ~ul a pregăti așternutul pentru culcare. A strânge ~ul a aduna așternutul. 3) rar Targă pe care sunt purtate sicriile; năsălie. 4) Strat de material pe care se așază alte materiale. ~ de beton.~ de cale ferată strat de balast pe care se așază traversele unei căi ferate. 5) Element al unui dispozitiv, al unei mașini sau al unui sistem tehnic pe care se reazemă, alunecă sau se rostogolesc alte elemente ale acestora. ~ de strung. 6) Partea de lemn a armei pe care sunt fixate țeava și mecanismul; stratul puștii. /<ngr. pátos

PAT2 n. (la jocul de șah) Situație când unul dintre jucători, având celelalte piese blocate, nu-și poate deplasa regele fără a-l pune în poziție de șah. /<fr. pat

pat n. 1. mobilă ce servă de culcare sau de odihnă: un pat de fier; 2. prin analogie: pat de verdeață; 3. suportul unei arme de foc: patul puștii, tunului, răsboiului de țesut. [Gr. bizantin PÀTOS, podeală (cf. crivat)].

1) pat n., pl. urĭ (mgr. pátos, paviment, d. pató, calc. V. patos 1, peripatetic, punte). Culcuș, așternut pe care te culcĭ ca să dormĭ: pat de fîn. Mobilă de lemn saŭ de fer (crivat) pe care puĭ așternutu și te culcĭ. Targă (Vest). Patu puștiĭ, lemnu pe care se sprijină țeava. Patu războĭuluĭ (de țesut), cadru pe care e așezat el. Patu rîuluĭ, albia rîuluĭ. A cădea bolnav la pat, a te culca în pat din cauza boaleĭ: a căzut la pat, e bolban la pat. A dormi în pat, a dormi de-a binele, (învălit). A dormi pe pat, a dormi numaĭ culcat pe așternut, neînvălit și pe puțin timp. – Dim. păteac n., pl. ece (ca drumeac, rădeac, sfredeleac), pătișór, pl. oare; pătuc, -él, pătuț, pătuleț, pl. e; pătucean, păticean, pătcean, pl. ene.

ceat-pat av vz ceac-pac

Procuste m. 1. Mit. faimos tâlhar grec care întindea oaspeții săi pe un pat și le ciuntea picioarele dacă erau prea lungi, sau le lungia cu scripeți dacă erau prea scurte; el fu ucis de Thezeu; 2. fig. patul lui Procuste, lege îngustă, jignitoare, tiranică.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pat (mobilă, strat, răsadniță, instalație, albie a unei ape) s. n., pl. páturi

pat (șah) s. n., pl. páturi

fotóliu-pát [liu pron. lĭu] s. n., art. fotóliul-pát; pl. fotólii-pát

fotóliu-pat s. n. [-liu pron. -liu], pl. fotólii-pat


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PAT s. 1. (înv. și reg.) strat, (Mold.) crivat, (înv.) iatac. (S-a întins în ~.) 2. așternut, culcuș, (înv. și reg.) sălaș. (Se frământa în ~.) 3. v. strat. 4. (TEHN.) (reg.) reazem, strat, trup. (~ la războiul de țesut.) 5. v. butuc. 6. (înv. și reg.) strat, (reg.) condac, mai. (~ al puștii.)

PAT s. v. albie, curs, eșafodaj, grindei, matcă, năsălie, schelă, scândură, talpă, vad.

PAT s. 1. (înv. și reg.) strat, (Mold.) crivat, (înv.) iatac. (S-a întins în ~.) 2. așternut, culcuș, (înv. și reg.) sălaș. (Se frămînta în ~.) 3. strat. (~ de frunze, de nisip.) 4. (TEHN.) (reg.) reazem, strat, trup. (~ la războiul de țesut.) 5. (TEHN.) butuc, picior, scaun, strat, talpă, (reg.) pitrucă, stîrciog. (~ la sucală, la vîrtelniță.) 6. (înv. și reg.) strat, (reg.) condac, mai. (~ al puștii.)

pat s. v. ALBIE. CURS. EȘAFODAJ. GRINDEI. MATCĂ. NĂSĂLIE. SCHELĂ. SCÎNDURĂ. TALPĂ. VAD.

PAT CÁLD s. v. pătul, răsadniță.

pat cald s. v. PĂTUL. RĂSADNIȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pat (páturi), s. n.1. Strat, bază, sol. – 2. Mobilă de dormit; așternut. – 3. Partea de lemn a puștii sau a tunului. – Mr., megl. pat. Lat. pactum, din pangĕre „a stabili”, cf. it. patto „așternut de paie”, pattume „pat”, impatto „așternut pentru vite”, impattare „a așterne la vite” (H. Meyer, Vox Rom., X, 73-86; cf. REW 6138a). Rezultatul normal, *papt, trebuie să fi pierdut un p, prin disimilare, ca în botez, sau prin încrucișare cu gr. πάτος „fund”, „strat de adîncime”, cf. gr. πάτος „drum pietruit” (Meyer, Alb. St., IV, 73; Candrea-Dens., 1356; Tiktin; Philippide, II, 726; Capidan, 217; Graur, BL, V, 73; Rohlfs, ZRPh., LXVII, 300), cf. sb. pàtos „laviță” și de asemeni sb., cr. pät „sul de căpătîi”, ven. pato, pe care Vasmer, Gr., 112, îl reduce totuși la gr. πατερόν „căpătîi la pat”(pentru relația semantică a lui „căpătîi” cu „pat”, cf. fr. sommier, traversin). În realitate, atît etimonul lat., cît și cel gr. par să constituie în sine explicații suficiente pentru rom. Pentru ideea de „pat” derivată din cea de „a întinde”, cf. plapumă, plocat. Următoarele ipoteze nu par să aibă rezultat: din mag. pad „bancă” (Cihac, II, 723); din dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 112); din lat. pătu(u)m, în loc de pătŭlum (Tagliavini, Studi rum., III, 86); din lat. *păvatum în loc de pavitum (Candrea, Éléments, 10; Pascu, Beiträge, 19; Pascu, Lat. Elem., 276). Der. supat, adv. (dedesubtul patului), în loc de sub pat; pătui, vb. (a tortura); pătuc (var. pătulean, pătucel, pătuiac), s. n. (pătuț); pătuiag, s. n. (pătul), dim. al lui pătui; pătul, s. n. (construcție rudimentară fixată pe pari; un fel de placă de lemn așezată într-un copac pentru paznici sau pentru păsări de curte; un fel de podeț așezat în mijlocul apei pe care stă pescarul; grînar, hambar), din pătui (Byck-Graur, BL, I, 23; cf. Tiktin) sau mai probabil formație regresivă de la pătuleț (pat mic); pătuli, vb. (a depozita bucatele în hambar), pe care Scriban îl pune în legătură în mod echivoc cu sl. potuliti „a rîndui”; pătulaș, s. n. (porumbar așezat între crengile unui copac); patașcă, s. f. (targă, năsălie), cu suf. sl. -așcă (relație propusă de Cihac, II, 248, cu rus. tačka, sau de Tiktin cu fr. patache, este dubioasă). – Cf. pătură. – Din rom. provine bg. pat (Capidan, Raporturile, 224).


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

PAT futelniță, ilău, țambal.

a fi cheală la pat expr. (er.) a fi frigidă.

Intrare: pat
pat1 (subst.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pat
  • patul
  • patu‑
plural
  • paturi
  • paturile
genitiv-dativ singular
  • pat
  • patului
plural
  • paturi
  • paturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

pat (obiect, strat)

  • 1. Piesă de mobilier, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • Începu a scoate și a clădi pe colțul patului poclăzi și scorțuri. SADOVEANU, B. 94.
      surse: DLRLC
    • Cînd înseră, baba se culcă pe pat cu fața la părete, ca să n-o supere lumina de la opaiț. CREANGĂ, O. A. 132.
      surse: DLRLC
    • Hai, murgule cu picioare, C-am o mîndră ca o floare, îți dă grajdul măturat, Mic pat împerinat. HODOȘ, P. P. 47.
      surse: DLRLC
    • figurat Dochia se zvîrcolea pe patul de durere. SADOVEANU, O. I 269.
      surse: DLRLC
    • figurat Pe patul durerii oșteanul căzînd, Muri cu-o zîmbire. ALECSANDRI, O. 156.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.2. Pat pliant = pat ușor și pliabil din pânză (de cort), montată pe un schelet metalic.
      surse: NODEX
    • surse: NODEX
    • 1.4. expresie A face (sau a așterne) patul = a pune așternutul pe pat pentru dormit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Vine bărbățelul meu Din sat, de la făgădău... Eu fac patul să se culce. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 462.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A face patul = a strânge așternutul de pe pat.
      surse: DEX '09
    • 1.6. expresie A strânge patul = a strânge, a aduna așternutul în care s-a dormit.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.7. expresie A cădea bolnav la pat = a se îmbolnăvi (grav).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • A căzut la pat ș-a murit după trei zile. SADOVEANU, O. VI 353.
        surse: DLRLC
      • Slabă și stîlcită cum era, căzu la pat bolnavă de moarte. CREANGĂ, P. 13.
        surse: DLRLC
    • 1.8. expresie A sta la pat = a fi (grav) bolnav.
      surse: NODEX
    • 1.9. expresie A fi pe patul de moarte (sau pe patul morții) = a fi pe punctul de a muri, a fi în agonie, în comă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.10. expresie A muri în patul său = a muri în casa sa, a nu muri între străini.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.11. expresie A boli în (sau la) pat = a zăcea greu bolnav.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Să știi tu, vecină, bine, C-așa-i povestea cu mine: Să bolesc la pat o lună. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 278.
        surse: DLRLC
    • 1.12. expresie A părăsi patul = a se face sănătos după o boală grea; a se restabili.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Părăsi patul. Din acea zi fuse mai bine, medicul nu mai veni. BOLINTINEANU, O. 459.
        surse: DLRLC
    • 1.13. Patul lui Procust = măsură în care cineva încearcă să potrivească ceva cu forța.
      surse: NODEX
    • 1.14. prin extensiune Mobila împreună cu lenjeria, cu așternutul respectiv.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: așternut (s.n.) crivat culcuș 3 exemple
      exemple
      • Pat de fân. Pat moale.
        surse: DLRLC NODEX
      • Ci-mi împletiți un pat Din tinere ramuri. EMINESCU, O. I, 221.
        surse: DLRLC
      • Pe cînd... paturile se gătesc... limbile se dezmorțesc. ODOBESCU, S. III 18.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. Parte a unei instalații sau a unui sistem tehnic cu fața superioară plană și aproximativ orizontală, pe care se reazemă (și alunecă) materiale sau anumite părți ale instalației sau ale sistemului tehnic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Patul strungului.
      surse: DLRLC NODEX
  • 5. Partea de lemn a puștii (sau a pistolului), pe care sunt fixate mecanismul și țeava și care servește la imobilizarea armei în poziția dorită în timpul tragerii; stratul puștii.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • Paturile de pușcă plesnesc în plin pe muncitorii care n-au nici măcar pietre. SAHIA, N. 45.
      surse: DLRLC
    • O sentinelă veni în fugă. Cu patul puștii risipi mulțimea. BART, E. 301.
      surse: DLRLC
    • Să-ntorc pușca cu patul Și să-i zdrobesc lui capul. BIBICESCU, P. P. 154.
      surse: DLRLC
    • 5.1. sport Planșetă de pe care se execută trageri la tir.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 6. Strat de material, orizontal sau înclinat, cu fața superioară aproximativ plană, pe care se reazemă de obicei alte materiale; strat din ceva.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Pat de beton.
      surse: DLRLC NODEX
    • 6.1. Pat de cale ferată = strat de balast pe care se așază traversele de cale ferată.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
    • 6.2. Partea mai joasă a unui teren. a unei depresiuni.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Îți lua ochii aci sus întinderea de aur a cîmpiei netede... cu lanurile de grîu care dăduseră în copt, iar jos, în patul luncii, verdele gras al pășunilor. CAMIL PETRESCU, O. II 193.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Aceste rîuri, deși nu sînt adînci, dar sînt repezi, și patul lor este plin cu pietre mari. BOLINTINEANU, O. 427.
      surse: DLRLC

etimologie:

pat (șah)

  • 1. (La jocul de șah) Situație în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nicio mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: