ASALT, asalturi, s. n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a năvăli. ◊ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotărâtor ♦ Fig. Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – Din it. assalto.

asalt sn [At: E. VĂCĂRESCU, ap. HEM 1795 / Pl: ~uri / E: it assalto] 1 Atac decisiv pentru cucerirea unui loc întărit și pentru a sparge rezistența inamicului Si: (pop) iureș, năvală. 2 Asediu (1). 3 (Îe) A da ~ A ataca cu forțe militare. 4 (Îe) A lua cu ~ A cuceri printr-un asalt (1). 5 (Îs) Batalion de ~ Batalion de șoc. 6 (Pan) Luptă asiduă în politică, ideologie etc. 7 (Pan) Insistență amoroasă. 8 Formă de atac la scrimă.

*ASALT (pl. -turi) sn. 1 🎖️ Năvală ce se dă pentru a lua un loc întărit, o pozițiune strategică: a da ~ul; a lua cu ~ ¶ 2 🎖️ Luptă simulată cu floreta ¶ ❍ Fig. Îngrămădire de mai mulți cari vin să ceară ceva, stăruință pe care o pune cineva să capete un lucru: dau ~ la bugetul statului [it. assalto].

ASALT, asalturi, s. n. 1. Atac (militar) decisiv pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Loc. vb. A da asalt = a ataca; a năvăli. ◊ Expr. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac hotărâtor. ♦ (Fig.) Acțiune sau luptă hotărâtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – Din it. assalto.

ASALT, asalturi, s. n. 1. Atac violent, hotărîtor, pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. V. năvală, iureș. [Secretarii] se aplecară asupra hărților gînditori, ca niște comandanți de oaste peste hărțile pe care hotărau ultimul asalt. MIHALE, O. 476. Voi lansa un strigăt de luptă Și de asalt împotriva cetății de fier, împotriva întunecatei cetăți Cu ziduri adinei și înalte, Făurite din case de bani. BANUȘ, B. 108. Asalturi vijelioase se zdrobiseră ia parapete și mulți flăcăi mînioși căzuseră fulgerați. SADOVEANU, O. VI 105. ◊ Batalion de asalt = batalion care are misiunea de a asalta o poziție inamică sau de a începe atacul. ◊ Expr. A da asalt = a asalta; a năvăli. În cinci zile, patru asalturi a dat cetății. ALECSANDRI, T. II 19. A lua cu asalt = a cuceri (o poziție întărită etc.) printr-un atac violent, hotărîtor. ◊ Fig. [Torentul] s-azvirle printre pietre cu asalt... mugitor. MACEDONSKI, O. I 105. ♦ (Atributul este un abstract) Acțiune sau luptă hotărîtă, plină de avînt în octombrie 1917 partidul a condus masele celor ce muncesc la asaltul împotriva capitalismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 224, 3/2. ♦ Întrecere la scrimă pentru stabilirea învingătorului. 2. Fig. Ritm grăbit de muncă, dăunător producției, practicat uneori la sfîrșitul unei perioade de activitate pentru a compensa rămînerea în urmă față de planul de producție. La congres s-a subliniat în mod deosebit necesitatea organizării ritmice a producției fără «asalturi» la sfîrșit de lună. GHEORGHIU-DEJ, C. XIX 28.

ASALT, asalturi, s. n. 1. Atac violent, hotărîtor, pentru cucerirea unui loc întărit, a unui obiectiv sau pentru a sparge rezistența inamicului. ◊ Expr. A da asalt = a ataca; a năvăli. A lua cu asalt = a cuceri printr-un atac violent, hotărîtor. ♦ Fig. Acțiune sau luptă hotărîtă. Asaltul împotriva analfabetismului. 2. Luptă, exercițiu, întrecere de floretă. – It. assalto.

ASALT s.n. 1. Atac violent dat cu toată puterea, cu avînt; năvală, iureș. ◊ A da asalt = a ataca; a năvăli; a lua cu asalt = a cuceri printr-un atac violent. ♦ (Fig.) Acțiune, luptă avîntată; ritm grăbit de activitate. 2. Exercițiu de scrimă. [Pl. -turi. / < it. assalto, cf. lat. ad – la, saltus – salt].

ASALT s. n. 1. atac violent pentru cucerirea unui obiectiv militar pentru a învinge rezistența inamicului. ♦ a da ŭl = a ataca; a năvăli; a lua cu ~ = a cuceri printr-un atac violent. ◊ (fig.) acțiune, luptă avântată. 2. exercițiu de scrimă. (< it. assalto)

ASALT ~uri n. 1) mil. Atac violent cu caracter decisiv în cucerirea unui obiectiv. ◊ A lua cu ~ a cuceri printr-un atac violent. 2) fig. Acțiune hotărâtoare; ritm grăbit în activitate. /<it. assalto

asalt n. 1. atac cu putere; 2. exerciții cu floreta; 3. fig. solicitare grabnică.

*asált n., pl. urĭ (it. assalto, fr. assaut. V. salt). Atac puternic cu baĭoneta p. a cuceri o întăritură, un loc: a da asalt, a lua cu asalt. Luptă simulată cu floreta. Fig. Cerere insistentă: asalturile unuĭ postulant la minister.

asalt s. n., pl. asalturi

asalt s. n., pl. asalturi

asalt s. n., pl. asalturi

asalt (asalturi), s. n. – Atac decisiv. It. assalto (sec. XIX). – Der. asalta, vb. (a lua cu asalt; a deranja).

ASALT s. (MIL.) atac, iureș, năvală, năvălire, (înv. și reg.) șturm. (~ dezlănțuit împotriva cetății.)

ASALT s. (MIL.) atac, iureș, năvală, năvălire, (înv. și reg.) șturm. (~ dezlănțuit împotriva cetății.)

CAR DE ASALT s. v. tanc.

car de asalt s. v. TANC.

A lua cerul cu asalt – E o expresie care aparține lui Marx: a folosit-o într-o scrisoare adresată la 12 aprilie 1881 lui Ludwig Kugelmann, membru al Internaționalei I, și se referă la comunarzii din Paris. Mare cunoscător și admirator al antichității, Marx s-a inspirat probabil din mitologie, unde se povestește că giganții au luat cerul cu asalt împotriva lui Zeus. Expresia a fost preluată de Lenin în „Prefața” la traducerea în limba rusă a scrisorilor lui K. Marx către L. Kugelmann. Vorbind despre atitudinea lui Marx față de luptele comunarzilor, Lenin scria: „Și ca participant la lupta maselor, pe care o trăia în exil la Londra cu toată ardoarea și pasiunea care îl caracterizau, Marx supune criticii măsurile nemijlocite ale acestor parizieni, care au dat dovadă «de un curaj nebun» pornind «să ia cu asalt cerul»” (Opere, vol. 12, pag. 96). În românește, expresia ar echivala cu „a te lua (sau a te prinde) de piept cu Dumnezeu”. Arabul din cunoscuta baladă El Zorab a lui Coșbuc exclamă: „Al meu e! Pentru calul meu Mă prind de piept cu Dumnezeu”… LIT.