opțiuni
  • info

2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țârâită sf vz țârâit1

ȚÂRÂÍ1, țârâiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cârpi, a țese (ciorapi). – Et. nec.

ȚÂRÂÍ1, țârâiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cârpi, a țese (ciorapi). – Et. nec.

ȚÂRÂÍ2, țấrâi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbârnâi. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. [Var.: țârcâí vb. IV] – Țâr1 + suf. -âi.

ȚÂRÂÍ2, țấrâi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbârnâi. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. [Var.: țârcâí vb. IV] – Țâr1 + suf. -âi.

ȚÎRÎÍ2, țî́rîi, vb. IV. Tranz. (Regional) A repara, ciorapii astupînd găurile printr-o țesătură făcută cu acul.

ȚÎRÎÍ1, pers. 3 țî́rîie și țîrîiește, vb. IV. Intranz. 1. A cădea picătură cu picătură, a curge cîte puțin, cu intermitență (și producînd un zgomot caracteristic). Ploaia de toamnă țirîia subțire. SADOVEANU, O. I 385. Picăturile țîrîind în strașina hanului, după furtuna năprasnică de peste zi. C. PETRESCU, A. R. 188. ◊ Fig. În încăpere lampa era trasă; O lumină somnoroasă, spălăcită, țîrîia, ca o negură tomnatecă, peste lucrurile adormite. DAN, U. 22. ♦ A lăsa să curgă apa de care este pătruns sau îmbibat, a se scurge de apă pe încetul (făcînd un zgomot caracteristic). Soarele bătea de către amiază și streșinile din sat de la Tarcău țîrîiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. SADOVEANU, B. 113. ♦ Impers. A bura, a burnița. Afară țîrîia mărunt din pîcla fumurie. SADOVEANU, O. III 93. ♦ Tranz. A face să curgă puțin cîte puțin, a da drumul pe încetul, în cantități mici. Cînd văd că începe să fiarbă, țîrîie... făină din mînă. PAMFILE, I. C. 24. 2. (Despre insecte, mai ales despre greieri și cosași, și despre unele păsări) A scoate sunete repetate, caracteristice, scurte, ascuțite și tremurătoare. Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. Greierii țîrîie monoton în liniștea mare; îngînarea lor tristă pare că izvorăște din negura veacurilor. SADOVEANU, O. I 284. Se putea auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile. CARAGIALE, O. III 52. Cînd țîrîiesc vrăbiile, are să se strice vremea. ȘEZ. VI 62. ◊ (Prin analogie, rar, despre persoane) Care bomboană? Ce bomboană? țîrîi fetița. SADOVEANU, O. VIII 233. ◊ Fig. Și în cea dintîi clipă de revărsare a luminii, grija, care țîrîie la urechea plugarului ca un greier, îl scoală. GÎRLEANU, L. 37. Amintiri Țîrîiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri. EMINESCU, O. I 105. 3. (Despre sonerii) A suna, a zbîrnîi ușor, tremurat. 4. (Rar, despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adîncime; (despre muzicanți) a cînta în acest mod. Țîrîia nesigur cu arcușul pe strune. REBREANU, I. 21.

A ȚÂRÂÍ2 țârâi tranz. reg. (ciorapi, haine etc.) A repara, refăcând țesătura cu acul; a țese. /<ucr. țiruvati

Intrare: țârâită
țârâită
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țârâit (part.)
țârâit3 (part.) participiu
participiu (PT2)
Participiu "a țârâi".
 masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârâit
  • țârâitul
  • țârâitu‑
  • țârâită
  • țârâita
plural
  • țârâiți
  • țârâiții
  • țârâite
  • țârâitele
genitiv-dativ singular
  • țârâit
  • țârâitului
  • țârâite
  • țârâitei
plural
  • țârâiți
  • țârâiților
  • țârâite
  • țârâitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

țârâi (cădea, suna) țârcâi

  • 1. intranzitiv tranzitiv A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ploaia de toamnă țîrîia subțire. SADOVEANU, O. I 385.
      surse: DLRLC
    • Picăturile țîrîind în strașina hanului, după furtuna năprasnică de peste zi. C. PETRESCU, A. R. 188.
      surse: DLRLC
    • figurat În încăpere lampa era trasă; O lumină somnoroasă, spălăcită, țîrîia, ca o negură tomnatecă, peste lucrurile adormite. DAN, U. 22.
      surse: DLRLC
    • Cînd văd că începe să fiarbă, țîrîie... făină din mînă. PAMFILE, I. C. 24.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A lăsa să curgă apa de care este pătruns sau îmbibat, a se scurge de apă pe încetul (făcând un zgomot caracteristic).
      surse: DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Soarele bătea de către amiază și streșinile din sat de la Tarcău țîrîiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. SADOVEANU, B. 113.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Afară țîrîia mărunt din pîcla fumurie. SADOVEANU, O. III 93.
        surse: DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: țâțâi attach_file 7 exemple
    exemple
    • Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107.
      surse: DLRLC
    • Greierii țîrîie monoton în liniștea mare; îngînarea lor tristă pare că izvorăște din negura veacurilor. SADOVEANU, O. I 284.
      surse: DLRLC
    • Se putea auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile. CARAGIALE, O. III 52.
      surse: DLRLC
    • Cînd țîrîiesc vrăbiile, are să se strice vremea. ȘEZ. VI 62.
      surse: DLRLC
    • prin analogie rar (Despre persoane) Care bomboană? Ce bomboană? țîrîi fetița. SADOVEANU, O. VIII 233.
      surse: DLRLC
    • figurat Și în cea dintîi clipă de revărsare a luminii, grija, care țîrîie la urechea plugarului ca un greier, îl scoală. GÎRLEANU, L. 37.
      surse: DLRLC
    • figurat Amintiri Țîrîiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri. EMINESCU, O. I 105.
      surse: DLRLC
  • 3. intranzitiv Despre sonerie:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: suna zbârnâi
  • 4. intranzitiv rar (Despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Țîrîia nesigur cu arcușul pe strune. REBREANU, I. 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

țârâi (cârpi, țese) tranzitiv

etimologie: