opțiuni
  • info

11 definiții pentru țârâitură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚÂRÂITURĂ, țârâituri, s. f. Țârâit2. [Pr.: -râ-i-. – Var.: țârcâitură s. f.] – Țârâi2 + suf. -tură.

ȚÂRÂITURĂ, țârâituri, s. f. Țârâit2. [Pr.: -râ-i-. – Var.: țârcâitură s. f.] – Țârâi2 + suf. -tură.

țârâitură sf [At: LUNGIANU, CL. 133 / V: (reg) ~rii~ / Pl: ~ri / E: țârâi1 + -itură] 1 Zgomot caracteristic produs de picurii de ploaie care cad în continuu Si: țârâială (10). 2 Sunet specific scos de unele insecte Si: sfârâitură, țâțâitură (1). 3 Sunet emis de un instrument muzical cu coarde Si: țârâială (9), țârâire (9), țârâit1 (9). 4 Numele unui dans popular.

ȚÂRCÂITURĂ s. f. v. țârâitură.

ȚÂRCÂITURĂ s. f. v. țârâitură.

țâriitură sf vz țârâitură

ȚÎRÎITURĂ, țîrîituri, s. f. Faptul de a țîrîi1; zgomotul produs de unele insecte, de unele instrumente cu coarde etc. La hanuri, în marginea satelor, erau înjghebate hori și roatele zburau în țîrîiturile scripcelor. SADOVEANU, O. VII 327. Țîrîitura înceată a greierilor poate să se audă numai cînd omul e singur. GHEREA, ST. CR. I 138.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țârâitură (desp. -râ-i-) s. f., g.-d. art. țârâiturii; pl. țârâituri

țârâitură (-râ-i-) s. f., g.-d. art. țârâiturii; pl. țârâituri

țârâitură s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. țârâiturii; pl. țârâituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚÂRÂITURĂ s. țârâit, zbârnâit. (~ soneriei.) corectat(ă)

ȚÎRÎITURĂ s. țîrîit, zbîrnîit. (~ soneriei.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țârcâitură, țârcâituri, s.f. (reg.) 1. strop, picătură. 2. afacere mică neînsemnată.

Intrare: țârâitură
țârâitură substantiv feminin
  • silabație: țâ-râ-i-tu-ră info
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârâitură
  • țârâitura
plural
  • țârâituri
  • țârâiturile
genitiv-dativ singular
  • țârâituri
  • țârâiturii
plural
  • țârâituri
  • țârâiturilor
vocativ singular —
plural —
țârcâitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârcâitură
  • țârcâitura
plural
  • țârcâituri
  • țârcâiturile
genitiv-dativ singular
  • țârcâituri
  • țârcâiturii
plural
  • țârcâituri
  • țârcâiturilor
vocativ singular —
plural —
țâriitură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țârâitură, țârâiturisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a țârâi (1.); zgomotul produs de unele insecte, de unele instrumente cu coarde etc.; țârâit (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: zbârnâit țârâit
    • format_quote La hanuri, în marginea satelor, erau înjghebate hori și roatele zburau în țîrîiturile scripcelor. SADOVEANU, O. VII 327. DLRLC
    • format_quote Țîrîitura înceată a greierilor poate să se audă numai cînd omul e singur. GHEREA, ST. CR. I 138. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.