opțiuni
  • info

9 definiții pentru țârâire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

țârâire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: ~răi~ / Pl: ~ri / E: țărâi1] 1 (D. lichide sau materii în stare de pulbere) Cădere picătură cu picătură, producând un zgomot specific. 2 (D. lichide) Curgere picătură cu picătură, cu intermitențe, producând un zgomot specific. 3 Bură. 4 Zgomot caracteristic produs de scurgerea unui șiroi1. 5 Extragere (din ceva) în cantități mici. 6 (D. insecte și unele păsări) Emitere a unor sunete caracteristice, ascuțite, repetate și scurte. 7 (Reg) Țiuire a urechii. 8 (D. sonerie) Zbârnâire. 9 (Rar; d. instrumente muzicale cu coarde) Răsunet în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime.

țârăire sf vz țârâire

ȚÂRÂI1, țârâiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A cârpi, a țese (ciorapi). – Et. nec.

ȚÂRÂI2, țârâi, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). ♦ Intranz. unipers. A bura1. 2. Intranz. (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1). 3. Intranz. (Despre sonerie) A suna, a zbârnâi. 4. Intranz. (Rar; despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. [Var.: țârcâi vb. IV] – Țâr1 + suf. -âi.

A ȚÂRÂI1 pers.3 țârâie 1. intranz. 1) (despre lichide, mai ales despre apă) A curge picătură cu picătură, producând un zgomot caracteristic. 2) A ploua mărunt și des; a țârțâra. 3) (despre insecte) A scoate sunete repetate, scurte și ascuțite, caracteristice speciei; a face „țârrr-țârrr”; a sfârâi. 4) rar v. a ȚÂRLÂI. 5) (despre sonerie) A produce un sunet prelung; a zbârnâi. 2. tranz. A face să cadă o picătură sau să curgă puțin câte puțin; a da drumul cu încetul. /țâr + suf. ~îi

A ȚÂRÂI2 țârâi tranz. reg. (ciorapi, haine etc.) A repara, refăcând țesătura cu acul; a țese. /<ucr. țiruvati

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țârâi (a picura, a țese) vb., ind. prez. 3 sg. țârâie/țârâiește, imperf. 3 sg. țârâia; conj. prez. 3 sg. și pl. țârâie/țârâiască

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚÂRÂI vb. 1. v. picura. 2. v. bura. 3. (rar) a sfârâi, a țâțâi. (Greierii ~.) 4. v. suna.

ȚÂRÂI vb. v. cârpi, coase, prinde, țese.

Intrare: țârâire
țârâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țârâire
  • țârâirea
plural
  • țârâiri
  • țârâirile
genitiv-dativ singular
  • țârâiri
  • țârâirii
plural
  • țârâiri
  • țârâirilor
vocativ singular —
plural —
țârăire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țârâi, țârâiverb

  • 1. intranzitiv tranzitiv A cădea sau a face să cadă picătură cu picătură, a curge sau a face să curgă câte puțin, cu intermitență (producând un zgomot caracteristic). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ploaia de toamnă țîrîia subțire. SADOVEANU, O. I 385. DLRLC
    • format_quote Picăturile țîrîind în strașina hanului, după furtuna năprasnică de peste zi. C. PETRESCU, A. R. 188. DLRLC
    • format_quote figurat În încăpere lampa era trasă; O lumină somnoroasă, spălăcită, țîrîia, ca o negură tomnatecă, peste lucrurile adormite. DAN, U. 22. DLRLC
    • format_quote Cînd văd că începe să fiarbă, țîrîie... făină din mînă. PAMFILE, I. C. 24. DLRLC
    • 1.1. A lăsa să curgă apa de care este pătruns sau îmbibat, a se scurge de apă pe încetul (făcând un zgomot caracteristic). DLRLC
      • format_quote Soarele bătea de către amiază și streșinile din sat de la Tarcău țîrîiau, sticlind șiraguri de mărgele vii. SADOVEANU, B. 113. DLRLC
    • 1.2. intranzitiv impersonal A bura (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: bura burnița
      • format_quote Afară țîrîia mărunt din pîcla fumurie. SADOVEANU, O. III 93. DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre insecte și despre unele păsări) A scoate sunete caracteristice, ascuțite, scurte și repetate; a țâțâi (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: țâțâi
    • format_quote Prin ierburile foșnitoare țîrîiau cosașii. CAMILAR, N. I 107. DLRLC
    • format_quote Greierii țîrîie monoton în liniștea mare; îngînarea lor tristă pare că izvorăște din negura veacurilor. SADOVEANU, O. I 284. DLRLC
    • format_quote Se putea auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile. CARAGIALE, O. III 52. DLRLC
    • format_quote Cînd țîrîiesc vrăbiile, are să se strice vremea. ȘEZ. VI 62. DLRLC
    • format_quote prin analogie rar (Despre persoane) Care bomboană? Ce bomboană? țîrîi fetița. SADOVEANU, O. VIII 233. DLRLC
    • format_quote figurat Și în cea dintîi clipă de revărsare a luminii, grija, care țîrîie la urechea plugarului ca un greier, îl scoală. GÎRLEANU, L. 37. DLRLC
    • format_quote figurat Amintiri Țîrîiesc încet ca greieri Printre negre, vechi zidiri. EMINESCU, O. I 105. DLRLC
  • 3. intranzitiv Despre sonerie: suna, zbârnâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: suna zbârnâi
  • 4. intranzitiv rar (Despre instrumente cu coarde) A răsuna în vibrații scurte și tremurătoare, lipsite de adâncime; (despre muzicanți) a cânta în acest mod. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Țîrîia nesigur cu arcușul pe strune. REBREANU, I. 21. DLRLC
etimologie:

țârâi, țârâiescverb

tranzitiv
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.