14 definiții pentru zbârnâit (zbârnâire)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZBÂRNÂIT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi.

ZBÂRNÂIT, zbârnâituri, s. n. Zbârnâire. – V. zbârnâi.

zbârnâit1 sn [At: BREZOIANU, A. 551/26 / V: (reg) ~năit / S și: sbârnâit l Pl: ? / E: zbârnâi] 1-3 Zbârnâială (1-3). 4 (Spc) Sunet produs de un telefon sau de o sonerie când se face apel Si: zbârnâitură (4). 5 (Îlav) De-a ~elea Cu mare viteză (facându-l să vibreze).

ZBÂRNÂIT ~uri m. 1) v. A ZBÂRNÂI. 2) Zgomot produs de obiectele în vibrație; zumzet. /v. a zbârnâi

zbîrnîit s.n. Zbîrnîire. Un zbîrnîit metalic și vasul se opintește (BART). • pl. -uri. /v. zbîrnîi.

ZBÎRNÎIT1, zbîrnîituri, s. n. Zbîrnîială; bîzîit; vîjîit. Țiuiturile gloanțelor, zbîrnîitul greu al schijelor se întăreau, creșteau. CAMILAR, N. I 48. Zaharia Duhu vorbi încet, ferindu-se de un camion care pleca într-un zbîrnîit de arcuri și explozii. C. PETRESCU, A. 307. Apăsă butonul unei sonerii. Se auzi zbîrnîitul, strident, în lungul sălii. SAHIA, N. 72.

ZBÎRNÎIT, zbîrnîituri, s. n. Zbîrnîire. – V. zbîrnîi.

zbîrnîít n., pl. urĭ. Acțiunea de a zbîrnîi.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zbârnâit s. n., pl. zbârnâituri

zbârnâit s. n., pl. zbârnâituri

zbârnâit s. n., pl. zbârnâituri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZBÂRNÂIT s. 1. v. bâzâit. 2. v. țârâit. 3. v. vibrare.

ZBÎRNÎIT s. 1. bîzîială, bîzîire, bîzîit, bîzîitură, zbîrnîială, zbîrnîire, zbîrnîitură, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.) 2. țîrîit, țîrîitură. (~ soneriei.) 3. vibrare, vibrație. (~ corzii unui instrument muzical.)

Intrare: zbârnâit (zbârnâire)
zbârnâit1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnâit
  • zbârnâitul
  • zbârnâitu‑
plural
  • zbârnâituri
  • zbârnâiturile
genitiv-dativ singular
  • zbârnâit
  • zbârnâitului
plural
  • zbârnâituri
  • zbârnâiturilor
vocativ singular
plural
zbârnăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zbârnăit
  • zbârnăitul
  • zbârnăitu‑
plural
  • zbârnăituri
  • zbârnăiturile
genitiv-dativ singular
  • zbârnăit
  • zbârnăitului
plural
  • zbârnăituri
  • zbârnăiturilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zbârnâit, zbârnâiturisubstantiv neutru

  • 1. Zgomot produs de obiectele în vibrație. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Țiuiturile gloanțelor, zbîrnîitul greu al schijelor se întăreau, creșteau. CAMILAR, N. I 48. DLRLC
    • format_quote Zaharia Duhu vorbi încet, ferindu-se de un camion care pleca într-un zbîrnîit de arcuri și explozii. C. PETRESCU, A. 307. DLRLC
    • format_quote Apăsă butonul unei sonerii. Se auzi zbîrnîitul, strident, în lungul sălii. SAHIA, N. 72. DLRLC
etimologie:
  • vezi zbârnâi DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.