16 definiții pentru discontinuu

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DISCONTÍNUU, -UĂ, discontinui, -ue, adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [Pr.: -nu-u] – Din fr. discontinu, lat. discontinuus.

DISCONTÍNUU, -UĂ, discontinui, -ue, adj. Care este lipsit de continuitate; intermitent. [Pr.: -nu-u] – Din fr. discontinu, lat. discontinuus.

discontínuu, ~uă a [At: HAMANGIU, C. C. 468 / Pl: ~ui, ~ue / E: fr discontinuu, lat discontinuus] 1 Care este lipsit de continuitate Si: întrerupt, intermitent, (liv) discontinuist. 2 (Fiz) Care este alcătuit din elemente distincte, care variază în salturi Si: discret (13).

DISCONTÍNUU, -Ă, discontinui, -e, adj. Cu întreruperi, lipsit de continuitate. V. intermitent.

DISCONTÍNUU, -UĂ adj. Lipsit de continuitate; necontinuu, cu întreruperi. [Pron. -nu-u. / cf. fr. discontinu, lat. sc. discontinuus].

DISCONTÍNUU, -UĂ adj. 1. lipsit de continuitate; intermitent. 2. discret[1] (2). (< fr. discontinu, lat. discontinuus)

  1. În original: direct. — cata

DISCONTÍNUU ~ă(~i, ~e) Care nu este continuu; cu întreruperi; lipsit de continuitate; intermitent. [Sil. -nu-u] /<fr. discontinu, lat. discontinuus

* discontínuŭ, -ă adj. (fr. discontinu, mlat. discontinuus). Întrerupt, intermitent.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!discontinuu [nuu pron. nuŭ] (desp. -nuu) / discontinuu [nuu pron. nuu] (desp. -nu-u) adj. m., pl. discontinui (desp. -nui); f. discontinuă (desp. -nu-ă), pl. discontinue (desp. nu-e)

discontinuu (-nu-u) adj. m., pl. discontinui (-nui); f. discontinuă (-nu-ă), pl. discontinue (-nu-e)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DISCONTÍNUU adj. 1. v. intermitent. 2. v. cuantificat.

DISCONTINUU adj. 1. intermitent. (Proces ~.) 2. (FIZ., FILOZ.) cuantificat, discret. (Un ansamblu ~; valoare ~.)

Discontinuu ≠ continuu, încontinuu

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

DISCONTÍNUU, -UĂ adj. (cf. fr. discontinu, lat. sc. discontinuus): în sintagma morfem discontinuu (v.).

Intrare: discontinuu
discontinuu adjectiv
  • silabație: -nu-u info
adjectiv (A106)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • discontinuu
  • discontinuul
  • discontinuu‑
  • discontinuă
  • discontinua
plural
  • discontinui
  • discontinuii
  • discontinue
  • discontinuele
genitiv-dativ singular
  • discontinuu
  • discontinuului
  • discontinue
  • discontinuei
plural
  • discontinui
  • discontinuilor
  • discontinue
  • discontinuelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

discontinuu, discontinuăadjectiv

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.