țârâi² vt [At: CIHAC, II, 435 / V: ~răi / Pzi: țârăi / E: ucr цирувати] (Reg) A țese (18).

A ȚÂRÂI² țârâi tranz. reg. (ciorapi, haine etc.) A repara, refăcând țesătura cu acul; a țese. /<ucr. țiruvati

țărăi v vz țârâi

țârăi³ v vz țârâi²

țârăi² v vz țârâi¹

❍ȚÎRÎI³ (-rîiu) vb. tr. Mold. A țese (ciorapi): ~ colțuni [pol. cyrować].

ȚÎRÎI² (-rîiu), ȚIRlI (-riiu, -riesc) vb. intr. 1 A cînta ca greierii, a scoate un sunet ascuțit, pițigăiat: se tîra binișor, să vază ce face lăcusta de țîrîie așa de tare (BR.-VN.); Țiriesc încet ca greieri, Printre negre, vechi zidiri (EMIN.); se putea auzi cum țîrîiau și forfoteau gîngăniile (CAR.); despre glasul păsărilor: cînd țîrîesc vrăbiile, are să se strice vremea (ȘEZ.); hulubul țîrîe acolo în legea lui (VAS.); saltă dintr’o brazdă neagră o ciocîrlie care fîlfîe pe deasupra noastră și țîrîe ușurel (SAD.) ¶ 2 = ȚÎRLÎI: după ce bău paharul, începu să țîrîe încet din scripcă (SAD.) [onom.].

ȚÎRÎI², țîrîi, vb. IV. Tranz. (Regional) A repara, ciorapii astupînd găurile printr-o țesătură făcută cu acul.

țârâi¹ (a ~) (a bura; a cârpi; a face să curgă) vb., ind. prez. 3 sg. țârâie, imperf. 3 pl. țârâiau; conj. prez. 3 sg. să țârâie

țârâi (a picura, a țese) vb., ind. prez. 3 sg. țârâie/țârâiește, imperf. 3 sg. țârâia; conj. prez. 3 sg. și pl. țârâie/țârâiască

țîrîi (ind. prez. 3 sg. și pl. țîrîie)

țârâesc, -râe 3, -râiam 1 imp.

țîrîi (țîrîi, țîrîit), vb. – A cîrpi, a stopa. Pol. cyrowac (Candrea); în Mold.

ȚÂRÂI vb. v. cârpi, coase, prinde, țese.

țîrîi vb. v. CÎRPI. COASE. PRINDE. ȚESE.