3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTUNECÁT, -Ă, întunecați, -te, adj. 1. Întunecos (1). 2. Fig. Posac, trist, sumbru. 3. (Despre culori, p. ext. despre lucruri colorate) Care are o nuanță închisă; închis. – V. întuneca.

ÎNTUNECÁT, -Ă, întunecați, -te, adj. 1. Întunecos (1). 2. Fig. Posac, trist, sumbru. 3. (Despre culori, p. ext. despre lucruri colorate) Care are o nuanță închisă; închis. – V. întuneca.

întunecat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 366/30 / V: (înv) ~cit, un~ / Pl: ~ați, ~e / E: întuneca] 1 a Lipsit de lumină Si: întunecos (1), obscur, (înv) întunerecat (1), întunericit (1), întunericos (1). 2 a (Pop; îs) Moarte ~ă Moarte fără lumânare la căpătâi. 3 a (Șfg) Pus în umbră Si: eclipsat, (înv) întunerecat (2), întunericit (2). 4 a (D. ochi, pex d. vedere) Împăienjenit. 5 a (Fig) Orbit. 6 a (Fig; d. mintea, judecata cuiva) Tulburat. 7-8 a (Fig; d. om) Fără (cumpăt sau) judecată. 9 a (Fig; d. om) Ignorant. 10 a (Înv; d. o persoană) Nelămurit. 11 a (Fig; d. idei, vorbe, scrieri) Greu de înțeles Si: întunecos (7), obscur. 12 a (Pex) Enigmatic. 13 a (D. persoane) Sumbru. 14 a (Pex) Mânios. 15 a (D. culori, pex, d. lucruri colorate) Care are o nuanță închisă. 16 a (Pex) Negru. 17 sm (Pop) Diavol. 18 a (D. stări, fapte, situații) Trist. 19 sn (Îlav) Pe (la) ~e Pe înserat.

întunecat1 sn [At: CORESI, ap. GCR I, 29/29 / V: ~cit / Pl: ~uri / E: întuneca] 1-3 Întunecare (1-3). 4 Înnoptare. 5 Întunecime. 6 Înnorare. 7-9 Întunecare (7-9). 10 (Șfg) Eclipsare. 11-12 Întunecare (11-12). 13 (Îs) ~ul ochilor Orbire. 14-15 Întunecare (14-15). 16 (Pop; îs) ~ de soare Eclipsă. 17-19 Întunecare (17-19). 20 (Fig) Ignoranță. 21 (Fig) Nedreptate. 22 (Fig) Întristare. 23-26 Întunecare (23-26).

ÎNTUNECÁT, -Ă, întunecați, -te, adj. 1. Lipsit de lumină; întunecos. Străbătu păduri întunecate și de picior neumblate. ISPIRESCU, L. 214. Au trecut prin un șir de odăi, toate întunecate. NEGRUZZI, S. I 78. Să colindăm P-astă noapte-ntunecată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512. ◊ Fig. Ea [noaptea] -mbracă haine-ntunecate Și liniștit din aripi bate, Plutind tăcută-n sus. COȘBUC, P. II 51. Din ochi albaștri raza-ntunecată, Plină de-amor în ochiul meu cădea. EMINESCU, O. IV 78. 2. Fig. (Despre persoane) Închis în sine, posomorît, posac, trist. Florea era un om întunecat. PAS, Z. I 160. Nicolaie Dragoș, întunecat, se uita și bombănea și, din cînd în cînd, arunca ochii spre Platamonu care, mai deoparte, se zvîrcolea în mîinile țăranilor, hohotind de plîns. REBREANU, R. II 133. În vremea veche trăia un împărat întunecat și gînditor ca miazănoaptea. EMINESCU, N. 3. ◊ (Adverbial) Se uită întunecat împrejur. DUMITRIU, N. 99. 3. Fig. Confuz, tulburat, zăpăcit. Spăimîntoasele lor [ale iasmelor] rînduri... Sînt mintea mea întunecată. MACEDONSKI, O. I 121. Dar a privit în ochii mei Și-a stat întunecată. COȘBUC, P. II 267. ♦ (Despre gînduri, scrieri etc.) Greu de înțeles, neclar, confuz, obscur. Deschise cartea cea veche cu buchile neclare și cu înțăles întunecat. EMINESCU, N. 58. Legislația actuală a lămurit tot ceea ce vechea legislație avea întunecat, pentru a se lăsa cît s-ar putea mai puțin loc arbitrarului. KOGĂLNICEANU, S. A. 166. 4. (Despre culori, p. ext. despre lucruri colorate) Care bate în negru; închis. În lumina asfințitului [lanul] părea și mai întunecat, mai apropiat pămîntului. MIHALE, O. 454. E un bărbat înalt... îmbrăcat într-o haină întunecată. SAHIA, U.R.S.S. 189. ◊ (Adverbial) Apa scînteia întunecat. SADOVEANU, O. I 60.

ÎNTUNECÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A ÎNTUNECA și A SE ÎNTUNECA. 2) fig. Care este lipsit de limpezime; greu de înțeles; confuz. 3) fig. Care nu știe carte; analfabet. /v. a (se) întuneca

întunecat a. 1. acoperit cu întuneric; 2. fig. sombru. ║ m. necuratul.

întunecát, -ă adj. Acoperit de întuneric: un soare întunecat, o pădure întunecată. Închis (la coloare): vin întunecat, față întunecată (cam neagră). Fig. Posomorît, trist orĭ furios: față, privire întunecată. V. chĭondorîș, încărbunat.

ÎNTUNECÁ, întúnec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face întunecos, obscur; a (se) lipsi de lumină. ♦ Refl. impers. A se însera, a se înnopta, a se înnegura. 2. Refl. (Despre corpuri cerești; la pers. 3) A-și pierde strălucirea, a suferi o eclipsă. ♦ Tranz. Fig. A eclipsa, a umbri; a face să nu se mai vadă (bine). ♦ Refl. Fig. A-și micșora sau a-și pierde capacitatea de a gândi. 3. Tranz. și refl. Fig. A (se) posomori; a (se) întrista. 4. Refl. A se închide la culoare. – Probabil lat. in-tunicare „a acoperi cu o tunică”.

întuneca [At: CORESI, EV. 122, 33 / V: (cscj) ~ci, (înv) ~nica, ~ure~ / Pzi: 3 ~tunecă și (înv) ~chea, (rar) ~ca / E: ns pbl ml *intunicare] 1-2 vtr A (se) face întunecos, obscur Si: (înv) a (se) întunereca (1-2). 3-4 vtr A (se) lipsi de lumină. 5-8 vr (D. corpuri luminate) A se acoperi de (întuneric sau) umbră. 9-10 vri A (se) înnopta. 11 vr (D. cer) A se înnora. 12 vr (Îvr) A începe să nu se mai distingă obiectele. 13 vi (Rar; d. o persoană) A o prinde noaptea pe drum. 14 vi (Pop; îe) Care mânecă, nu ~că Cine pleacă dimineața devreme pentru a se întoarce seara mai repede. 15 vi (Îe) Mânecă și ~că Muncește de dimineața până seara. 16 vt (D. corpuri opace) A opri lumina să ajungă la alt corp. 17 vt (Șfg) A eclipsa. 18 vr (D. corpuri cerești) A-și pierde temporar strălucirea suferind o eclipsă Si: (înv) a se întunereca (3). 19 vr (Fig; d. faimă) A scădea. 20-21 vtr (A lua cuiva sau) a-și pierde vederea Si: a orbi. 22 vt A lega pe cineva la ochi. 23 vt A face pe cineva să-și piardă sau să-și micșoreze capacitatea de a gândi clar Si: a tulbura, a zăpăci. 24-25 vr A-și pierde (cumpătul sau) rațiunea. 26-29 vtr A (se) face lipsit de (strălucire sau) de claritate. 30 vt A face să nu se mai perceapă Si: a acoperi, a copleși, a covârși, a înăbuși. 31 vt A face să nu se observe un sentiment și: a înăbuși. 32 vt (D. viață) A întrista. 33 vt (D. o afacere) A încurca. 34 vr (Înv; d. fapte bune) A vicia. 35 vr (Înv; d. sănătate) A se pierde. 36 vt (D. om; îe) A se ~ (Ia față) sau fața i se ~că A lua o înfățișare tristă Si: a se încrunta, a se posomorî, a se supăra. 37 vr (D. culori) A căpăta o nuanță mai închisă Si: a se închide.

ÎNTUNECÁ, întúnec, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face întunecos, obscur; a (se) lipsi de lumină. ♦ Refl. impers. A se însera, a se înnopta, a se înnegura, 2. Refl. (Despre corpuri cerești; la pers. 3) A-și pierde strălucirea, a suferi o eclipsă. ♦ Tranz. Fig. A eclipsa, a umbri; a face să nu se mai vadă (bine). ♦ Refl. Fig. A-și micșora sau a-și pierde capacitatea de a gândi. 3. Refl. Fig. A se posomorî; a se întrista. 4. Refl. A se închide la culoare. – Probabil lat. in-tunicare „a acoperi cu o tunică”.

ÎNTUNECÁ, întúnec, vb. I. 1. Refl. (Despre soare sau lună) A-și pierde strălucirea, a nu mai răspîndi lumină. Și cum o privea sultanul, ea [luna] se-ntunecă... dispare. EMINESCU, O. I 142. Soarele se-ntuneca, Sus la domnul se urca, Domnului se închina. ALECSANDRI, P. P. 27. ◊ (Despre locuri luminate de soare sau de lună) Deasupra satului, văzduhul se-ntuneca grăbind căderea negurilor serii. MIHALE, O. 503. Cerul de vară se întuneca de fumul gros al fabricilor. DUNĂREANU, N. 19. Încă o clipă și cerul se întunecă și munții luară forme fantastice. ALECSANDRI, O. P. 157. ♦ Refl. impers. A se însera, a se face seară, noapte. Acum se întunecase devreme. DUMITRIU, N. 107. Cînd începea să se întunece, nu-i mai lipsea decît o încheiere de efect. REBREANU, R. I 243. Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? EMINESCU, O. I 49. 2. Tranz. A lipsi de lumină, a face obscur, întunecos. Asudînd printre snopii trîntiți la pămînt Și îngrijorați de norii ce întunecă apusul, Nu vă mai gîndiți la zilele frumoase Cînd rătăceam cu undița pe vale. BENIUC, V. 24. Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi. EMINESCU, O. I 128. Domnul se-ndura, Ruga-i asculta, Norii aduna, Ceriu-ntuneca. ALECSANDRI, P. P. 189. ◊ (În basme) De pe munte falnic sare, Aripi negre întinzînd Și cu ele-ntunecînd Șepte codri mari, cărunți. ALECSANDRI, P. II 35. ◊ Fig. Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pămîntul la Rovine în cîmpii. EMINESCU, O. I 146. Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni. id. ib. 148. ♦ (Cu complementul «vederea») A împiedica vederea (interpunîndu-se între ochí și obiecte). Ca o pînză rară, ce întuneca vederea, roiau țînțarii. DUMITRIU, N. 235. ◊ Fig. Cu umbre care nu sînt v-a-ntunecat vederea Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți. EMINESCU, O. I 59. 3. Tranz. Fig. (Complementul este un abstract) A slăbi intensitatea, a înăbuși. Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și, gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci. EMINESCU, O. I 130. ◊ Refl. Deodată bunăvoia se întunecă. C. PETRESCU, C. V. 115. De măgulirile lingușiei dreptul simț se întunecă. NEGRUZZI, S. I 314. ♦ Refl. (Despre minte) A-și pierde ascuțimea, agerimea, a deveni mai greoi. (Tranz.) Vuietul infernal care se ridică din torentul mulțimii te amețește întunecîndu-ți mintea. BART, S. M. 40. ♦ Refl. A îmbătrîni, a se apropia de moarte. Nu s-a găsi nimene să ne spuie cum s-au petrecut toate! A trecut atîta vreme și noi tot ne întunecăm, fără a ști. SADOVEANU, N. P. 9. Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec! EMINESCU, O. I 201. 4. Refl. (Despre culori; p. ext. despre obiecte colorate) A se face mai închis (la culoare). Albul picturii se mai întunecase.Fig. (Despre fața oamenilor, p. ext. despre oameni) A se posomorî, a se încrunta, a se supăra; a se întrista. Pătru se întunecase la față. DUMITRIU, V. L. 40. Iuga observă cum i se întunecă mereu fața. REBREANU, R. I 256. Mult la față te-ai schimbat Și mi te-ai întunecat! ALECSANDRI, P. P. 216. ♦ Tranz. Fig. (Cu complementul «viața» sau «zilele») A amărî, a întrista. Copilă hăi! Florin nu-i de tine; nu-ți întuneca zilele cu dînsu. ALECSANDRI, T. 906.

A SE ÎNTUNECÁ mă întúnec intranz. 1) A se lăsa întunericul; a se face întuneric. Se întunecă. 2) A deveni mai închis la culoare. Fața i s-a întunecat. 3) fig. (despre persoane) A deveni trist; a se întrista; a se posomorî. 4) (despre vedere, minte) A pierde din proprietatea de a percepe clar realitatea înconjurătoare; a se tulbura. /<lat. intunicare

A ÎNTUNECÁ întúnec tranz. 1) A face să se întunece. 2) fig. A face să pălească (în fața altui lucru); a pune în umbră; a eclipsa. /<lat. intunicare

întunecá v. 1. a (se) face întunerec; 2. a se face seară, noapte; 3. fig. a se turbura: s’a întunecat la față. [întuneca e probabil contras din întunereca].

întúnec, a v. tr. (lat. in-túnico, -áre, îmbrac c’o tunică, de unde rom. „acoper cu nourĭ”, ca și núbere, a se acoperi cu vălu de mireasă, a se mărita, d. nubes, nour; sic. ammantarisi, a se încotoșmăna, a se înoura; it. appannare, a acoperi cu un postav, a împainjini ochiĭ, a turbura mintea; bg. oblačam, d. oblak, nour; sîrb. oblačiti se, a se îmbrăca, a se întuneca, d. oblak, nour, oblaka, haĭnă. Cp. și cu pv. barbachino, taragnino, pînză de painjin, nour supțire, negură). Acoper cu nourĭ, fac să nu maĭ strălucească: nouriĭ aŭ întunecat soarele. V. refl. Perd din lumină, din strălucire: soarele, diamantele s’aŭ întunecat. Mă cam înegresc: rufele s’aŭ întunecat în apa asta. Fig. Mă posomorăsc, mă întristez orĭ mă înfuriĭ: fața i s’a întunecat cînd a auzit. Se întunecă (v. impers.), se face întuneric, se înoptează. – Vechĭ untunec, Ps. S. -rec.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

întunecá (a ~) vb., ind. prez. 3 întúnecă

întunecá vb., ind. prez. 3 sg. întúnecă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNTUNECÁT adj. v. confuz, difuz, echivoc, haotic, imprecis, indefinit, încâlcit, încurcat, întristat, mâhnit, neclar, nedefinit, nedeslușit, neînțeles, nelămurit, neprecis, obscur, posomorât, rătăcit, trist, tulburat, tulbure, vag.

ÎNTUNECÁT adj. 1. v. întunecos. 2. v. închis. 3. v. sumbru. 4. întunecos, orb. (Felinare ~.) 5. v. închis. 6. mohorât, sumbru, sur, (pop.) suriu. (Haină de nuanță ~.) 7. cenușiu, pământiu, (reg.) pământit, pământos. (O față ~.) 8. v. încruntat.

arată toate definițiile

Intrare: întunecat
întunecat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întunecat
  • ‑ntunecat
  • întunecatul
  • întunecatu‑
  • ‑ntunecatul
  • ‑ntunecatu‑
  • întuneca
  • ‑ntuneca
  • întunecata
  • ‑ntunecata
plural
  • întunecați
  • ‑ntunecați
  • întunecații
  • ‑ntunecații
  • întunecate
  • ‑ntunecate
  • întunecatele
  • ‑ntunecatele
genitiv-dativ singular
  • întunecat
  • ‑ntunecat
  • întunecatului
  • ‑ntunecatului
  • întunecate
  • ‑ntunecate
  • întunecatei
  • ‑ntunecatei
plural
  • întunecați
  • ‑ntunecați
  • întunecaților
  • ‑ntunecaților
  • întunecate
  • ‑ntunecate
  • întunecatelor
  • ‑ntunecatelor
vocativ singular
plural
Intrare: întuneca
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întuneca
  • ‑ntuneca
  • întunecare
  • ‑ntunecare
  • întunecat
  • ‑ntunecat
  • întunecatu‑
  • ‑ntunecatu‑
  • întunecând
  • ‑ntunecând
  • întunecându‑
  • ‑ntunecându‑
singular plural
  • întunecă
  • ‑ntunecă
  • întunecați
  • ‑ntunecați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întunec
  • ‑ntunec
(să)
  • întunec
  • ‑ntunec
  • întunecam
  • ‑ntunecam
  • întunecai
  • ‑ntunecai
  • întunecasem
  • ‑ntunecasem
a II-a (tu)
  • întuneci
  • ‑ntuneci
(să)
  • întuneci
  • ‑ntuneci
  • întunecai
  • ‑ntunecai
  • întunecași
  • ‑ntunecași
  • întunecaseși
  • ‑ntunecaseși
a III-a (el, ea)
  • întunecă
  • ‑ntunecă
(să)
  • întunece
  • ‑ntunece
  • întuneca
  • ‑ntuneca
  • întunecă
  • ‑ntunecă
  • întunecase
  • ‑ntunecase
plural I (noi)
  • întunecăm
  • ‑ntunecăm
(să)
  • întunecăm
  • ‑ntunecăm
  • întunecam
  • ‑ntunecam
  • întunecarăm
  • ‑ntunecarăm
  • întunecaserăm
  • ‑ntunecaserăm
  • întunecasem
  • ‑ntunecasem
a II-a (voi)
  • întunecați
  • ‑ntunecați
(să)
  • întunecați
  • ‑ntunecați
  • întunecați
  • ‑ntunecați
  • întunecarăți
  • ‑ntunecarăți
  • întunecaserăți
  • ‑ntunecaserăți
  • întunecaseți
  • ‑ntunecaseți
a III-a (ei, ele)
  • întunecă
  • ‑ntunecă
(să)
  • întunece
  • ‑ntunece
  • întunecau
  • ‑ntunecau
  • întuneca
  • ‑ntuneca
  • întunecaseră
  • ‑ntunecaseră
Intrare: pițigoi-întunecat
pițigoi-întunecat substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pițigoi-întunecat
  • pițigoiul-întunecat
plural
  • pițigoi-întunecați
  • pițigoii-întunecați
genitiv-dativ singular
  • pițigoi-întunecat
  • pițigoiului-întunecat
plural
  • pițigoi-întunecați
  • pițigoilor-întunecați
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

întunecat

  • 1. Lipsit de lumină; întunecos.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: întunecos antonime: luminat (adj.) luminos attach_file 5 exemple
    exemple
    • Străbătu păduri întunecate și de picior neumblate. ISPIRESCU, L. 214.
      surse: DLRLC
    • Au trecut prin un șir de odăi, toate întunecate. NEGRUZZI, S. I 78.
      surse: DLRLC
    • Să colindăm P-astă noapte-ntunecată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 512.
      surse: DLRLC
    • figurat Ea [noaptea] -mbracă haine-ntunecate Și liniștit din aripi bate, Plutind tăcută-n sus. COȘBUC, P. II 51.
      surse: DLRLC
    • figurat Din ochi albaștri raza-ntunecată, Plină de-amor în ochiul meu cădea. EMINESCU, O. IV 78.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Florea era un om întunecat. PAS, Z. I 160.
      surse: DLRLC
    • Nicolaie Dragoș, întunecat, se uita și bombănea și, din cînd în cînd, arunca ochii spre Platamonu care, mai deoparte, se zvîrcolea în mîinile țăranilor, hohotind de plîns. REBREANU, R. II 133.
      surse: DLRLC
    • În vremea veche trăia un împărat întunecat și gînditor ca miazănoaptea. EMINESCU, N. 3.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Se uită întunecat împrejur. DUMITRIU, N. 99.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Spăimîntoasele lor [ale iasmelor] rînduri... Sînt mintea mea întunecată. MACEDONSKI, O. I 121.
      surse: DLRLC
    • Dar a privit în ochii mei Și-a stat întunecată. COȘBUC, P. II 267.
      surse: DLRLC
    • 3.1. (Despre gânduri, scrieri etc.) Greu de înțeles.
      exemple
      • Deschise cartea cea veche cu buchile neclare și cu înțăles întunecat. EMINESCU, N. 58.
        surse: DLRLC
      • Legislația actuală a lămurit tot ceea ce vechea legislație avea întunecat, pentru a se lăsa cît s-ar putea mai puțin loc arbitrarului. KOGĂLNICEANU, S. A. 166.
        surse: DLRLC
  • 4. (Despre culori) Care are o nuanță închisă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: închis (adj.) antonime: deschis
    • 4.1. prin extensiune (Despre lucruri colorate) Care are o nuanță închisă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: închis (adj.) attach_file 3 exemple
      exemple
      • În lumina asfințitului [lanul] părea și mai întunecat, mai apropiat pămîntului. MIHALE, O. 454.
        surse: DLRLC
      • E un bărbat înalt... îmbrăcat într-o haină întunecată. SAHIA, U.R.S.S. 189.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Apa scînteia întunecat. SADOVEANU, O. I 60.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi întuneca
    surse: DEX '09 DEX '98

întuneca

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face întunecos, obscur; a (se) lipsi de lumină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: lumina însenina attach_file 6 exemple
    exemple
    • Asudînd printre snopii trîntiți la pămînt Și îngrijorați de norii ce întunecă apusul, Nu vă mai gîndiți la zilele frumoase Cînd rătăceam cu undița pe vale. BENIUC, V. 24.
      surse: DLRLC
    • Din zare depărtată răsar-un stol de corbi, Să-ntunece tot cerul pe ochii mei cei orbi. EMINESCU, O. I 128.
      surse: DLRLC
    • Domnul se-ndura, Ruga-i asculta, Norii aduna, Ceriu-ntuneca. ALECSANDRI, P. P. 189.
      surse: DLRLC
    • în basme De pe munte falnic sare, Aripi negre întinzînd Și cu ele-ntunecînd Șepte codri mari, cărunți. ALECSANDRI, P. II 35.
      surse: DLRLC
    • figurat Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pămîntul la Rovine în cîmpii. EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC
    • figurat Și ca nouri de aramă și ca ropotul de grindeni, Orizonu-ntunecîndu-l, vin săgeți de pretutindeni. EMINESCU, O. I 148.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv impersonal A se însera, a se înnopta, a se înnegura.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: înnegura înnopta însera attach_file 3 exemple
      exemple
      • Acum se întunecase devreme. DUMITRIU, N. 107.
        surse: DLRLC
      • Cînd începea să se întunece, nu-i mai lipsea decît o încheiere de efect. REBREANU, R. I 243.
        surse: DLRLC
      • Moșule, mergi de te culcă, nu vezi că s-a-ntunecat? EMINESCU, O. I 49.
        surse: DLRLC
    • 1.2. A împiedica vederea (interpunându-se între ochí și obiecte).
      exemple
      • Ca o pînză rară, ce întuneca vederea, roiau țînțarii. DUMITRIU, N. 235.
        surse: DLRLC
      • figurat Cu umbre care nu sînt v-a-ntunecat vederea Și v-a făcut să credeți că veți fi răsplătiți. EMINESCU, O. I 59.
        surse: DLRLC
  • 2. reflexiv unipersonal A-și pierde strălucirea, a nu mai răspândi lumină, a suferi o eclipsă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Și cum o privea sultanul, ea [luna] se-ntunecă... dispare. EMINESCU, O. I 142.
      surse: DLRLC
    • Soarele se-ntuneca, Sus la domnul se urca, Domnului se închina. ALECSANDRI, P. P. 27.
      surse: DLRLC
    • Despre locuri luminate de soare sau de lună:
      exemple
      • Deasupra satului, văzduhul se-ntuneca grăbind căderea negurilor serii. MIHALE, O. 503.
        surse: DLRLC
      • Cerul de vară se întuneca de fumul gros al fabricilor. DUNĂREANU, N. 19.
        surse: DLRLC
      • Încă o clipă și cerul se întunecă și munții luară forme fantastice. ALECSANDRI, O. P. 157.
        surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv figurat A face să nu se mai vadă (bine).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: eclipsa umbri attach_file 3 exemple
      exemple
      • Lună tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și, gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci. EMINESCU, O. I 130.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Deodată bunăvoia se întunecă. C. PETRESCU, C. V. 115.
        surse: DLRLC
      • reflexiv De măgulirile lingușiei dreptul simț se întunecă. NEGRUZZI, S. I 314.
        surse: DLRLC
    • 2.2. reflexiv figurat A-și micșora sau a-și pierde capacitatea de a gândi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • tranzitiv Vuietul infernal care se ridică din torentul mulțimii te amețește întunecîndu-ți mintea. BART, S. M. 40.
        surse: DLRLC
    • 2.3. reflexiv A se apropia de moarte.
      exemple
      • Nu s-a găsi nimene să ne spuie cum s-au petrecut toate! A trecut atîta vreme și noi tot ne întunecăm, fără a ști. SADOVEANU, N. P. 9.
        surse: DLRLC
      • Pierdut e totu-n zarea tinereții Și mută-i gura dulce-a altor vremuri, Iar timpul crește-n urma mea... mă-ntunec! EMINESCU, O. I 201.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv figurat A (se) posomorî; a (se) întrista.
    exemple
    • Pătru se întunecase la față. DUMITRIU, V. L. 40.
      surse: DLRLC
    • Iuga observă cum i se întunecă mereu fața. REBREANU, R. I 256.
      surse: DLRLC
    • Mult la față te-ai schimbat Și mi te-ai întunecat! ALECSANDRI, P. P. 216.
      surse: DLRLC
    • Copilă hăi! Florin nu-i de tine; nu-ți întuneca zilele cu dînsu. ALECSANDRI, T. 906.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv A se închide la culoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Albul picturii se mai întunecase.
      surse: DLRLC

etimologie:

pițigoi-întunecat

etimologie: