12 definiții pentru tulburat turburat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TULBURÁT, -Ă, tulburați, -te, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparență, de limpezime, amestecat cu impurități. ♦ (Despre ape) Zbuciumat, agitat, învolburat. ♦ (Despre cer) Înnorat, cețos, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre manifestările lor) Neliniștit, zăpăcit, zbuciumat, agitat. ♦ Mânios, furios. ♦ (Despre funcția unor organe sau facultăți fizice ori psihice) Care și-a pierdut echilibrul normal, care s-a dereglat. [Var.: turburát, -ă adj.] – V. tulbura.

tulburat1 sn [At: PSALT. 182 / V: (înv) turb~ / E: tulbura] (Înv) Tulburare (2).

tulburat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 82 / V: (înv) turb~ / Pl: ~ați, ~e / E: tulbura] 1 (D. lichide) Tulbure (1). 2 (D. ape) Care este învolburat Si: agitat, tulbure (2), zbuciumat, (pop) tulburos (1). 3 (D. cer) Care este înnorat Si: întunecat, tulbure (3), (pop) tulburos (2). 4 (D. vreme) Cu cerul înnorat Si: ploios, posomorât, tulbure (4), (pop) tulburos (3). 5 (D. ochi, privire) Tulbure (11). 6 (Fig; d. oameni și manifestările lor) Cuprins de neliniște Si: agitat, emoționat, tulbure (12), tumultos, zăpăcit, zbuciumat. 7 (Fig; d. oameni) Care este mânios Si: furios, tulbure (13), (pop) tulburos (4). 8 (Pfm; fig) Amețit de băutură Si: tulbure (16). 9 (Înv; fig) Care se răzvrătește Si: răsculat, revoltat. 10 (Fig; d. stări sociale, politice) Tulbure (17). 11 (Fig) Care este incomodat într-o activitate Si: deranjat, perturbat, stânjenit, stingherit. 12 (D. funcția unor organe sau facultăți fizice ori psihice) Care și-a pierdut echilibrul normal.

TULBURÁT, -Ă, tulburați, -te, adj. 1. (Despre lichide) Lipsit de transparență, de limpezime, amestecat cu impurități. ♦ (Despre ape) Zbuciumat, agitat, învolburat. ♦ (Despre cer) Înnorat, cețos, posomorât. 2. Fig. (Despre oameni și despre manifestările lor). Neliniștit, zăpăcit, zbuciumat, agitat. ♦ Mânios, furios. ♦ (Despre funcția unor organe sau facultăți fizice ori psihice) Care și-a pierdut echilibrul normal, care s-a dereglat. [Var.: turburát, -ă adj.] – V. tulbura.

TULBURÁT, -Ă, tulburați,-te, adj. (Și în forma turburat) 1. (Despre apă și alte lichide) Devenit tulbure; (despre rîuri, mări, în opoziție cu lin) agitat, învolburat. Mă visez în cabina vaporului balansat de valurile oceanului tulburat. BART, S. M. 41. Zgomotul creștea, ca marea turburată și înaltă. EMINESCU, O. I 144. Din stînci în stînci el saltă zdrobit... Frumoasa-i limpezime în clipă turburată Se schimbă-n largi troiene de spume argintii. ALECSANDRI, P. III 135. ◊ Fig. Să iei o sută de galbini... și să mi-i trimeți cît se poate mai în grabă, fiindcă vremile sînt foarte tulburate. KOGĂLNICEANU, S. 225. ♦ (Despre cer) Acoperit de nori, înnorat; cețos, posomorît. Cerul era turburat, nori groși se primblau ca niște munți pe el. NEGRUZZI, S. I 57. 2. (Despre oameni și despre facultățile sau manifestările lor) Neliniștit, emoționat, zbuciumat, agitat, zăpăcit. Glasul tatei însă fusese mai tulburat ca de obicei. SADOVEANU, O. V 214. Odată Veronica veni turburată și cu ochii în pămînt. GALACTION, O. I 319. Mi-e gîndul turburat, două drumuri am în față. Care-i cel adevărat? EFTIMIU, Î. 93. Ah! Despot, mi-e sufletul uimit, Mi-e mintea tulburată. ALECSANDRI, T. II 106. ♦ Amețit de băutură. Brațele goale, ciolănoase... se ridicau mereu peste capetele tulburate, amenințînd ori prevestind o primejdie. REBREANU, I. 34. ♦ Mînios, furios. Îl aruncă mult mai îndărăt, izbind și pe zmeu în cap, iară zmeul veni turburat, se luptă cu Prîslea... și rămase și el mort. ISPIRESCU, L. 86. Las’ că vă judec eu acuși, necuraților; voi scoate incul din voi, zise Ivan tulburat. CREANGĂ, P. 304. – Variantă: turburát, -ă adj.

TURBURÁT, -Ă adj. v. tulburat.

TURBURÁT, -Ă adj. v. tulburat.

TURBURÁT, -Ă adj. v. tulburat.

turburat1 sn vz tulburat1

turburat2 sn vz tulburat2

turburát, -ă adj. Fig. Neliniștit, îngrijorat: era așa de turburat, în cît nu știa ce face.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TULBURÁT adj. 1. v. emoționat. 2. zăpăcit. (Rămăsese ~ când a văzut-o.) 3. v. dezechilibrat. *4. v. rătăcit. 5. v. agitat.

TULBURAT adj. 1. emoționat, impresionat, înduioșat, mișcat, (fig.) atins. (Om ~ de vestea aflată.) 2. zăpăcit. (Rămăsese ~ cînd a văzut-o.) 3. dezechilibrat, zdruncinat, (fig.) dezaxat, (livr. fig.) detracat. (Om ~.) 4.* (fig.) întunecat, rătăcit. (Cu mintea ~.) 5. agitat, clocotitor, frămîntat, fremătător, învolburat, tumultuos, zbuciumat, (înv.) clocotos, (fig.) răzvrătit. (Ape ~; mare ~.)

Tulburat ≠ calm, liniștit

Intrare: tulburat
tulburat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tulburat
  • tulburatul
  • tulburatu‑
  • tulbura
  • tulburata
plural
  • tulburați
  • tulburații
  • tulburate
  • tulburatele
genitiv-dativ singular
  • tulburat
  • tulburatului
  • tulburate
  • tulburatei
plural
  • tulburați
  • tulburaților
  • tulburate
  • tulburatelor
vocativ singular
plural
turburat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • turburat
  • turburatul
  • turburatu‑
  • turbura
  • turburata
plural
  • turburați
  • turburații
  • turburate
  • turburatele
genitiv-dativ singular
  • turburat
  • turburatului
  • turburate
  • turburatei
plural
  • turburați
  • turburaților
  • turburate
  • turburatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tulburat turburat

  • 1. (Despre lichide) Lipsit de transparență, de limpezime, amestecat cu impurități.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Despre ape:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: agitat zbuciumat învolburat 4 exemple
      exemple
      • Mă visez în cabina vaporului balansat de valurile oceanului tulburat. BART, S. M. 41.
        surse: DLRLC
      • Zgomotul creștea, ca marea turburată și înaltă. EMINESCU, O. I 144.
        surse: DLRLC
      • Din stînci în stînci el saltă zdrobit... Frumoasa-i limpezime în clipă turburată Se schimbă-n largi troiene de spume argintii. ALECSANDRI, P. III 135.
        surse: DLRLC
      • figurat Să iei o sută de galbini... și să mi-i trimeți cît se poate mai în grabă, fiindcă vremile sînt foarte tulburate. KOGĂLNICEANU, S. 225.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre cer) Acoperit de nori.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cețos posomorât înnorat un exemplu
      exemple
      • Cerul era turburat, nori groși se primblau ca niște munți pe el. NEGRUZZI, S. I 57.
        surse: DLRLC
  • 2. figurat Despre oameni și despre manifestările lor:
    exemple
    • Glasul tatei însă fusese mai tulburat ca de obicei. SADOVEANU, O. V 214.
      surse: DLRLC
    • Odată Veronica veni turburată și cu ochii în pămînt. GALACTION, O. I 319.
      surse: DLRLC
    • Mi-e gîndul turburat, două drumuri am în față. Care-i cel adevărat? EFTIMIU, Î. 93.
      surse: DLRLC
    • Ah! Despot, mi-e sufletul uimit, Mi-e mintea tulburată. ALECSANDRI, T. II 106.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Amețit de băutură.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Brațele goale, ciolănoase... se ridicau mereu peste capetele tulburate, amenințînd ori prevestind o primejdie. REBREANU, I. 34.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Îl aruncă mult mai îndărăt, izbind și pe zmeu în cap, iară zmeul veni turburat, se luptă cu Prîslea... și rămase și el mort. ISPIRESCU, L. 86.
        surse: DLRLC
      • Las’ că vă judec eu acuși, necuraților; voi scoate incul din voi, zise Ivan tulburat. CREANGĂ, P. 304.
        surse: DLRLC
    • 2.3. (Despre funcția unor organe sau facultăți fizice ori psihice) Care și-a pierdut echilibrul normal, care s-a dereglat.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • vezi tulbura
    surse: DEX '98 DEX '09