14 definiții pentru înăbuși

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNĂBUȘI, înăbuș, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Și-a înăbușit un oftat. 4. Tranz. (În expr.) A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – În + năbuși.

ÎNĂBUȘI, înăbuș, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Și-a înăbușit un oftat. 4. Tranz. (În expr.) A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – În + năbuși.

înăbuși [At: COSTINESCU / S și: (înv) înnă~ / Pzi: esc / E: în- + năbuși] 1-2 vt (Rar) A-i țâșni cuiva (lacrimile sau) sângele. 3 vt (D. buruieni) A se dezvolta împiedicând creșterea și dezvoltarea plantelor Si: a năpădi. 4 vt (Nob) A înfășură pe cineva cu multe haine ca să transpire și să-i scadă febra. 5 vt (Fig) A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale Si: a reprima. 6-7 vtr A (se) sufoca. 8-9 vt A acoperi focul cu cenușă pentru (a-l stinge sau) a-l face să ardă mocnit.

ÎNĂBUȘI, înăbuș, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A nu mai putea respira; a se sufoca. V. năbuși (1). I se părea că se înăbușă. DUMITRIU, N. 85. ◊ Tranz. Suflarea îi devenea din ce în ce mai fierbinte. Simți că-l înăbușe. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescînd mai repede decît sămănăturile, le îneacă... sau înăbușă și astfel le fac să piară. PAMFILE, A. R. 94. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la manifestări, acțiuni, mișcări sociale) A potoli prin violență; a reprima. V. năbuși (3). [Gh. Bibescu] a încercat să înăbușe revoluția din 1848 din Țara Romînească. IST. R.P.R. 312. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Șoimaru își înăbuși un geamăt. SADOVEANU, O. VII 91.

A ÎNĂBUȘI înăbuș tranz. 1) A face să se înăbușe; a asfixia. 2) (plante) A împiedica să se dezvolte normal. 3) reg. (alimente, legume etc.) A fierbe într-un vas închis; a găti la capac. 4) (acțiuni, manifestări etc.) A potoli prin violență; a reprima. ~ o demonstrație. 5) A face să nu se mai producă. ~ focul. 6) (sentimente, stări sufletești etc.) A stăvili printr-un efort de voință; a înfrâna; a controla; a domina. ~ emoțiile. /în + a năbuși

A SE ÎNĂBUȘI mă înăbuș intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer sau din cauza căldurii etc.); a se sufoca; a se asfixia. 2) fig. A se simți într-un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se sufoca. /în + a năbuși

înăbúș și -ésc, a v. tr. (sîrb. nabušiti, a se unfla, cu înț. luĭ înăduș.El înăbușă, sî înăbúșe. V. bușesc). Vest. Înăduș, sufoc, asfixiez. Fig. Reprim: a înăbuși o răscoală. V. refl. Mă înăduș: s’a înăbușit și a murit. Est. (năbușesc). Năpădesc, inund, podidesc: l-aŭ năbușit lăcrămile. V. intr. Mă revărs, năboĭesc, năvălesc: rîurile, Tătariĭ aŭ năbușit. – Și înn- și înăbuș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înăbuși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înăbuș, 3 înăbușă, imperf. 1 înăbușeam; conj. prez. 1 sg. să înăbuș, 3 să înăbușe

înăbuși (a ~) vb., ind. prez. 3 înăbușă, imperf. 3 sg. înăbușea; conj. prez. 3 înăbușe

înăbuși vb., ind. prez. 1 sg. înăbuș, 3 sg. și pl. înăbușă, imperf. 3 sg. înăbușea; conj. prez. 3 sg. și pl. înăbușe

înăbuși (ind. prez. 1 sg. înăbuș, 3 sg. și pl. înăbușă, conj. înăbușe)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNĂBUȘI vb. 1. v. asfixia. 2. a strangula, a sufoca. (Emoția îl ~.) 3. (fig.) a comprima. (Își ~ un suspin.) 4. v. reprima. 5. v. stinge. 6. v. năpădi.

ÎNĂBUȘI vb. v. ascunde, tăinui.

ÎNĂBUȘI vb. 1. a (se) asfixia, a (se) îneca, a (se) sufoca, a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.) 2. a strangula, a sufoca. (Emoția îl ~; cu glasul ~ de emoție.) 3. (fig.) a comprima. (Își ~ un suspin.) 4. a reprima, (fig.) a sugruma. (A ~ o răscoală.) 5. a stinge. (~ focul.) 6. a năpădi. (Buruienile ~ un teren cultivat.)

Intrare: înăbuși
verb (VT333)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușire
  • ‑năbușire
  • înăbușit
  • ‑năbușit
  • înăbușitu‑
  • ‑năbușitu‑
  • înăbușind
  • ‑năbușind
  • înăbușindu‑
  • ‑năbușindu‑
singular plural
  • înăbușă
  • ‑năbușă
  • înăbușiți
  • ‑năbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înăbuș
  • ‑năbuș
(să)
  • înăbuș
  • ‑năbuș
  • înăbușeam
  • ‑năbușeam
  • înăbușii
  • ‑năbușii
  • înăbușisem
  • ‑năbușisem
a II-a (tu)
  • înăbuși
  • ‑năbuși
(să)
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușeai
  • ‑năbușeai
  • înăbușiși
  • ‑năbușiși
  • înăbușiseși
  • ‑năbușiseși
a III-a (el, ea)
  • înăbușă
  • ‑năbușă
(să)
  • înăbușe
  • ‑năbușe
  • înăbușea
  • ‑năbușea
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușise
  • ‑năbușise
plural I (noi)
  • înăbușim
  • ‑năbușim
(să)
  • înăbușim
  • ‑năbușim
  • înăbușeam
  • ‑năbușeam
  • înăbușirăm
  • ‑năbușirăm
  • înăbușiserăm
  • ‑năbușiserăm
  • înăbușisem
  • ‑năbușisem
a II-a (voi)
  • înăbușiți
  • ‑năbușiți
(să)
  • înăbușiți
  • ‑năbușiți
  • înăbușeați
  • ‑năbușeați
  • înăbușirăți
  • ‑năbușirăți
  • înăbușiserăți
  • ‑năbușiserăți
  • înăbușiseți
  • ‑năbușiseți
a III-a (ei, ele)
  • înăbușă
  • ‑năbușă
(să)
  • înăbușe
  • ‑năbușe
  • înăbușeau
  • ‑năbușeau
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușiseră
  • ‑năbușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înăbuși, înăbușverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote I se părea că se înăbușă. DUMITRIU, N. 85. DLRLC
    • format_quote Suflarea îi devenea din ce în ce mai fierbinte. Simți că-l înăbușe. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: năpădi
    • format_quote Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescînd mai repede decît sămănăturile, le îneacă... sau înăbușă și astfel le fac să piară. PAMFILE, A. R. 94. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Gh. Bibescu] a încercat să înăbușe revoluția din 1848 din Țara Romînească. IST. R.P.R. 312. DLRLC
    • 3.1. A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Și-a înăbușit un oftat. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Șoimaru își înăbuși un geamăt. SADOVEANU, O. VII 91. DLRLC
  • chat_bubble tranzitiv A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • În + năbuși DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.