umbri [At: PSALT. 190 / V: (îrg) ~ra (Pzi: ~rez) / Pzi: ~resc / E: umbră] 1-2 vti A face umbră (1) cuiva sau la ceva. 3-4 vti A acoperi cu umbra sa Si: a adumbri (1). 5-6 vti (Înv; fig) A apăra (pe cineva sau ceva). 7-8 vti A destina (1). 9 vr A sta la umbră (1) Si: a se adumbri (3). 10 vr (înv; fig) A se afla în umbră (1). 11 vt A face să devină mai puțin luminat Si: a întuneca. 12 vt (Îvr; îe) A ~ ochii cuiva A scăpa de supravegherea cuiva. 13-14 vri (Reg) A se însera. 15 vt (Fig) A face să pară mai puțin merituos Si: a eclipsa (4). 16 vt (C. i. sentimente, trăiri interioare etc.) A face să slăbească în intensitate. 17 vt (Fig; c. i. vocea) A face să devină lipsit de sonoritate Si: a voala. 18 vr (Îrg; fig) A-și pierde puterea de judecată. 19 vt A da unui lucru o culoare mai închisă Si: a întuneca. 20 vt A acoperi cu umbră (1) o porțiune dintr-un desen, dintr-o pictură etc. 21 vi A face umbre (1) unui desen. 22-23 vtr (Fig; d. ochi, chip) A (se) întrista. 24-25 vir A apărea ca o umbră (35) Si: a se întrezări. 26-27 vir A se contura (3).

UMBRI, umbresc, vb. IV. 1. Tranz. A ține, a aduce umbră cuiva sau la ceva, a acoperi cu umbra sa; a adumbri. Cireșii cei bătrîni... umbreau ulița și se umpleau de flori ca de o spumă ușoară. SADOVEANU, E. 114. În drum e o căscioară, Închisă, părăsită; Un dafin o umbrește Sub leasa-i înflorită. MACEDONSKI, O. I 18. Fă, mă rog, ca, cine se va sui în părul acest care umbrește ușa mea, să nu se poată coborî de n-oi vrea eu. NEGRUZZI, S. I 84 ◊ (Metaforic) Avea ochii de cărbune aprinși, fruntea umbrită de părul negru și aspru. V. ROM. decembrie 1951, 218. ♦ Intranz. A face umbră, a da umbră. Prin văi adînci umbresc platanii cu frunza lată și smochinii încărcați cu roade. BART, S. M. 47. Ce-i aceea ce primăvara mugurește, vara umbrește, toamna hrănește și iarna încălzește? SBIERA, P. 322. 2. Refl. A se adăposti la umbră, a sta la umbră. Aici, pe unde astăzi e numai cîmp, otavă, Umbri-se-vor urmașii sub Roșia-Dumbravă. ALECSANDRI, P. III 234. D-oi muri m-oi tot umbri Cu frunza m-or înveli. TEODORESCU, P. P. 582. Fagilor, umbroșilor, Faceți-mi un pic de umbră, Să mă umbresc cu-a mea mîndră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 20. 3. Tranz. A da unui lucru o nuanță mai închisă; a întuneca. Abia începuse tuleile bărbei să-i umbrească pelița copilărească. ODOBESCU, S. III 177. ♦ Refl. A căpăta o nuanță mai închisă, a se întuneca. Treptat cîmpul se umbrește sub a brazdelor desime. ALECSANDRI, P. A. 120. ◊ Fig. Ochii lui Nuțu se umbriră de jale adevărată. SADOVEANU, M. C. 98. ♦ Intranz. A apărea ca o umbră, ca o linie întunecoasă sau ca o pată de întuneric. Privi lung, lung în zarea întunecată spre piscurile ce abia umbreau la marginea ceriului. MIRONESCU, S. A. 70. ♦ Refl. A se contura. A intrat la Divan gătită cu toate podoabele... I se umbrea linia ființei printre văluri. SADOVEANU, D. P. 111.

A UMBRI ~esc 1. tranz. 1) A ține în umbră; a adumbri. 2) A face să se umbrească. 2. intranz. 1) A face umbră; a ține umbră. 2) (despre obiecte aflate la depărtare, în semiîntuneric sau după ceva transparent) A se zări nedeslușit; a apărea ca o umbră. /Din umbră

A SE UMBRI mă ~esc intranz. 1) A sta la umbră; a se afla sub umbră; a se adumbri. 2) fig. A deveni mai închis la culoare; a se întuneca. S-a umbrit la față de durere. /Din umbră

umbrì v. 1. a face, a da umbră; 2. a pune umbre la un desen sau tablou; 3. fig. a proteja: întinde mâna ta și umbrește aceste locuri AL. [Lat. UMBRESCERE].

umbra v vz umbri

umbrésc v. tr. (d. umbrelă). Acoper cu umbră: un nuc umbrea curtea. Pin anal. Niște gene negre și lungĭ îĭ umbreaŭ ochiĭ. Fac unuĭ tablou umbrele cuvenite. – Vrom. umbrez (lat. umbrare).

umbri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umbresc, 3 sg. umbrește, imperf. 1 umbream; conj. prez. 1 sg. să umbresc, 3 să umbrească

umbri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umbresc, imperf. 3 sg. umbrea; conj. prez. 3 să umbrească

umbri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umbresc, imperf. 3 sg. umbrea; conj. prez. 3 sg. și pl. umbrească

UMBRI vb. 1. (rar) a (se) adumbri. (Se ~ sub un stejar.) *2. (fig.) a eclipsa, a întuneca. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)

UMBRI vb. 1. (rar) a (se) adumbri. (Se ~ sub un stejar.) 2.* (fig.) a eclipsa, a întuneca. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)