TEST¹, teste, s. n. Probă prin care se examinează, în psihologia experimentală, unele aptitudini psihice și fizice ale unei persoane; p. ext. materialul (fișe, tablouri, scheme etc.) cu care se face această probă. – Din fr., engl. test.

ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de pământ sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum.

ȚESTOS, -OASĂ, țestoși, -oase, adj. Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. os.

ORTOTEST, ortoteste, s. n. Instrument de măsură mecanic, cu pârghii și roți dințate, folosit la măsurarea dimensiunilor pieselor prelucrate. – Orto- + test.

SOCIODRAMĂ, sociodrame, s. f. Test sociometric bazat pe improvizarea unui scenariu pe o temă dată în care fiecare subiect primește un anumit rol. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociodrame, engl. sociodrama.

CAPAC s. v. carapace, țest.

CARAPACE s. (ANAT.) țest, (rar) capac, scafă, (reg.) troacă, (înv.) țeastă. (~ de broască țestoasă.)

CERINE s. v. baldachin, oranist, plafon, tavan, țest, uranisc.

SCAFĂ s. v. albie, carapace, căpățână, ceașcă, craniu, cupă, curs, cutie craniană, disc, hârcă, matcă, pahar, platou, scăfârlie, taler, talger, tas, teică, tigvă, țeastă, țest, vad.

TROACĂ s. v. carapace, ladă, postavă, tărtăcuță, tigvă, tâlv, țest.

ȚEASTĂ s. v. carapace, țest.

ȚEST s. 1. v. carapace. 2. (Transilv. și Ban.) cerine. (~ pentru copt pâinea.)

test (probă, înveliș) s. n., pl. teste

testă s. f. teste

testea s. f., art. testeaua, g.-d. art. testelei; pl. testele

țest s. n., pl. țesturi

ANTIDOPING adj. invar. 1) (despre teste) Care depistează dopajul. 2) (despre măsuri, atitudini etc.) Care este împotriva dopingului. /Cuv. engl.

PSIHODRAMĂ ~e f. 1) Metodă de diagnosticare și de tratament, care constă în utilizarea jocului dramatic improvizat pe o temă anumită în scopul dezvăluirii gândurilor și a atitudinilor bolnavului psihic. 2) (în sociologie) Test folosit ca mijloc de selecție a candidaților la anumite posturi. /<fr. psychodrame

TEST¹ ~e n. Probă-standard folosită în psihologia experimentală pentru examinarea aptitudinilor psihice și fizice ale unei persoane. /<fr., engl. test

TEST² ~e n. Strat protector, calcaros sau chitinos, care acoperă corpul unor vietăți (moluște, crustacee etc.). /<fr. test

A TESTA² ~ez tranz. (persoane) A supune unui test. /<fr. tester

TESTACEU ~e n. 1) la pl. Subordin de moluște având corpul acoperit de un test. 2) Moluscă din acest subordin. /<fr. testacé

TESTER ~e n. 1) Aparat pentru teste; probator. 2) Aparat pentru extragerea din sonde a unor probe de fluid în vederea estimării producției petroliere; probator de strate. /<fr., engl. tester

ȚEASTĂ țeste f. pop. 1) (la om și la animalele vertebrate) Totalitate a oaselor capului; craniu. 2) (la broaștele-țestoase, raci etc.). Înveliș tare format din tegumente osoase, care protejează corpul; carapace; țest. [G.-D. țestei] /<lat. testa

ȚEST ~uri n. 1) Capac în forma de clopot, cu care se acoperă pâinea pusă la copt pe vatra încinsă. 2) pop. (la broaștele-țestoase, raci etc.) Înveliș dur, format din tegumente osoase care protejează corpul; carapace; țeastă. /<lat. testum

ȚESTOS ~oasă (~oși, ~oase) Care are țest; acoperit cu carapace. Broască-~oasă. /țest + suf. ~os

arenaceu, -ee I. adj. De consistența nisipului. II. s. n. Țestul unor foraminifere fosile din particule fine de nisip. (< fr. arénacé)

CUTIREACȚIE s.f. (Med.) Test pentru decelarea diverselor boli (tuberculoză, alergie), constînd în a depune pe pielea scarificată a brațului o picătură de antigen, care produce sau nu o reacție vizibilă. [Pron. -re-ac-. / < fr. cuti-réaction].

ORIENTARE s.f. Acțiunea de a (se) orienta; orientație; (p. ext.) direcție, sens. ♦ (Mat.) Alegere a unei ordini din două ordini totale, opuse. ◊ Orientare profesională = alegerea carierei pentru un individ, efectuată cu ajutorul testelor. ♦ (Fig.) Tendință, înclinare; convingere, concepție. [< orienta].

PSIHOMETRIE s.f. Cuantificare și măsurare a fenomenelor psihice prin utilizarea metodelor experimentale standardizate și etalonate (teste). [< fr. psychométrie, cf. gr. psyche – suflet, metron – măsură].

SOCIOGRAMĂ s.f. Metodă sociologică de reprezentare grafică, pe bază de teste sociometrice, a relațiilor existente între membrii unui microgrup. ♦ Reprezentare grafică a evoluției unui fenomen social. [Cf. fr. sociogramme, it. sociogramma].

TEST¹ s.n. 1. Încercare; experimentare, experiment. ♦ Probă prin care, în psihologia experimentală, se pot examina unele aptitudini fizice și psihice ale unei persoane; (p. ext.) materialul folosit pentru această probă. 2. Determinare experimentală a rezistenței și funcționării unei piese, unui aparat, unei instalații etc.; încercare, probă. ♦ Mijloc fizic sau chimic de recunoaștere și măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. ♦ Test-film = film folosit pentru verificarea și reglarea aparatului de proiecție. ◊ Test-meci = meci internațional menit să stabilească o ierarhie neoficială în rugbi, crichet etc. [< engl., fr. test].

TEST² s.n. Carapace la foraminifere, radiolare, arici. ♦ Cochilia moluștelor. [< fr. test, cf. lat. testum].

TESTACEU, -EE adj. (Despre moluște) Al cărui corp este acoperit cu un înveliș calcaros. // s.n.pl. Subordin de moluște cu corpul acoperit de un test² [în DN]; (la sg.) moluscă din acest subordin. [Pron. -ceu, ce-e. / cf. fr. testacé, testacées, lat. testaceus].

ITEM² s. n. 1. Temă, element constitutiv al unui test, chestionar etc. cu o notă specifică în cadrul unei probleme, referindu-se la un fragment strict determinat și unic al acesteia. 2. Termen de apreciere în problemele analitice. 3. Termen al unei descrieri analitice destinat a fi luat în considerare într-un proces mecanizat. 4. (Psih.) Situație particulară care produce din partea subiectului două sau mai multe comportamente posibile. (cf. engl., fr. item)

BATERIE s.f. 1. Subunitate de artilerie care cuprinde mai multe tunuri, un număr de militari care le mînuiesc, utilajul și mijloacele de transport necesare. ♦ Terasament care protejează tunurile în poziție de tragere. ♦ Șir de tunuri aflate de fiecare latură a unui bastiment de război. 2. Ansamblu de aparate, de mașini etc. cu care se face aceeași operație. ◊ Baterie electrică = reunire de mai multe pile sau de acumulatoare electrice. 3. Vas cu gheață folosit pentru a răci vinul și sifonul din sticle. 4. Grupul instrumentelor de percuție într-o orchestră de muzică ușoară sau de jaz. 5. Baterie de teste = grup de mai multe teste legate împreună printr-un scop comun. [Gen. -iei. <fr. batterie, it. batteria].

chitan s.m. (reg.) făină amestecată cu tărâțe și coaptă în țest.

ACARCE pron. nehot. (Criș., Trans. SV) Orice. Unul crede că e slobod acarce a mînca. N. TEST. (1648). Poți luoa acaru-ce de furat pre banii tăi cei buni. C 1692, 506r; cf. C 1692, 504v, 517r; PSALTIRE SEC. XVII, apud TEW. Etimologie: acar + ce. Vezi și acar, acarcare.

ACOLISITURĂ s.f. (Trans. SV) Insistență. Săvai nu s-ară scula să-i dea lui pentru ce e priiaten lui, iară pentru acolisitura lui scula-se-va și-i va da. N TEST. (1648). Etimologie: acolisi + suf. -tură. Vezi și acolisi.

ADEVĂR adj. și adv. 1. Adv. (Mold., Trans. SV) Cu adevărat, într-adevăr. A: Dumnedzău miluiaște și ne spăseaște adevăr. DVS, 22r; cf. STOICA. C: Adevăr, și noi oameni sîntem și am putut și greși. N TEST. (1648); cf. VCC, 286. 2. Adj. (Mold., Criș.) Adevărat. A: Pentru plîns..., carea iaste... făcătoriu bucuriei ceii adeveare. L SEC. XVII, 72v; cf. VARLAAM; URECHE; ARSENIE DIN BISERICANI; DOSOFTEI, PS; L SEC. XVII, 16v. ◊ (Substantival) Am mărturisit adevara. VARLAAM; cf. DOSOFTEI, PSALTIRE, 1680. ◊ Loc. adv. Cu adevară, De adevară, Într-adevară = cu adevărat, într-adevăr. Cf. DOSOFTEI, PS. C: Tu ești adevăru Dumnedzu. MISC. SEC. XVII, 59r. Etimologie: ad + de + verum. Cf. așași (2), bizuit; fireș (2), prisne (2).

scobuș s.n. (reg.) scobitură, concavitate a țestului.

țest, țesturi, s.n. (reg.) 1. craniu, țeastă. 2. carapace. 3. scheletul de lemn al șeii. 4. gaură în țărmul râurilor unde se ascund peștii.

TESTA² vb. I. tr. A supune unui test¹. ♦ A încerca, a proba. [< fr. tester].

BACILOSCOPIE s. f. test de căutare a bacilului tuberculozei în organele, în excrețiile și în produsele patologice. (< fr. bacilloscopie)

BATERIE s. f. 1. subunitate de artilerie, dintr-un număr variabil de plutoane, tunuri, rachete etc. ◊ terasament care protejează tunurile în poziție de tragere. ◊ ansamblul tunurilor de același calibru de pe o navă. 2. ansamblu de aparate, dispozitive, piese, legate între ele, care îndeplinesc aceeași operație. ♦ ~ electrică = ansamblu de mai multe pile sau acumulatoare electrice; ~ solară = grup de celule fotoelectrice care transformă energia solară în energie electrică. 3. vas cu gheață pentru a răci vinul și sifonul din sticle; frapieră. 4. grupul instrumentelor de percuție într-o orchestră. 5. ~ de teste = ansamblu de teste care vizează un anume aspect al structurii psihologice a cuiva. 6. ansamblu de cuști metalice suprapuse, pentru întreținerea păsărilor, purceilor sau iepurilor de casă. (< fr. batterie, it. batteria)

BIOTEST s. n. test biologic. (< bio- + test)

COAGULOGRAMĂ s. f. test care permite diagnosticarea unei coagulopatii. (< fr. coagulogramme)

CUTIREACȚIE s. f. test de stabilire a sensibilității unui individ față de o anumită substanță (microbi, toxine) prin inocularea în piele a unei mici cantități din această substanță. (< fr. cuti-réaction)

EPIDERMOREACȚIE s. f. test de sensibilitate a pielii, pentru a pune în evidență o alergie. (< fr. épidermo-réaction)

MINITEST s. n. test redus. (< mini¹- + test)

PROIECTIV, -Ă adj. referitor la activitatea de proiectare, la proiecție. ◊ (mat.; despre figuri) care își păstrează proprietățile când sunt proiectate pe un plan. ♦ geometrie ~ă = geometrie care studiază proprietățile proiective ale figurilor. ◊ (psih.; despre tehnici, teste) care permite obținerea unei reprezentări obiective a intervenției personalității unui individ într-o anumită activitate. (după fr. projectif)

PSIHODRAMĂ s. f. 1. metodă psihoterapeutică modernă, prin improvizația jocului dramatic a unui grup de bolnavi ca mijloc de exteriorizare a trăirilor și gândurilor acestora. 2. test ca mijloc de selecție a candidaților pentru anumite posturi care necesită multă dezinvoltură în relațiile cu publicul. (< fr. psychodrame)

PSIHOMETRIE s. f. cuantificare a fenomenelor psihice, a capacităților intelectuale, prin utilizarea metodelor experimentale standardizate și etalonate (teste). (< fr. psychométrie)

PSIHOTEHNIC, -Ă I. adj. referitor la psihotehnică. II. s. f. ramură a psihologiei care studiază problemele activității oamenilor, utilizând un ansamblu de metode ale psihometriei (teste, aparate etc.). (< fr. psychotechnique)

PSIHOTEST s. n. test psihologic. (< psiho- + test)

RONEO s. n. mașină de reprodus teste dactilografiate cu ajutorul unor matrițe de hârtie parafinată. (< fr. ronéo, n. com.)

SOCIOGRAMĂ s. f. metodă sociologică de reprezentare grafică, pe bază de teste sociometrice, a relațiilor existente între membrii unui microgrup. ◊ reprezentare grafică a evoluției unui fenomen social. (< fr. sociogramme)

TEST¹ s. n. 1. încercare; experimentare, experiment. ◊ probă în psihologie, pedagogie etc. pentru a examina unele aptitudini fizice și psihice ale unei persoane. 2. mijloc fizic sau chimic de recunoaștere și măsurare a unui fenomen, proces biologic etc. 3. determinare experimentală a rezistenței și a funcționării unei piese, unui aparat, unei instalații etc.; încercare, probă. (< fr., engl. test)

TEST² s. n. carapace la foraminifere, radiolari, arici. ◊ cochilia moluștelor. (< fr. test, lat. testum)

TESTA² vb. tr. 1. a supune unui test¹, a încerca, a proba. 2. (med.) a cerceta printr-un test¹ (2). (< fr. tester)

TESTABIL, -Ă adj. care poate fi supus unui test²; care poate fi probat. (< fr. testable)

TESTACEU, -EE I. adj. acoperit cu o cochilie, cu un test². II. s. n. pl. 1. ordin de moluște cu corpul acoperit de un test². 2. subordin de protozoare care secretă în jurul lor o membrană organică, rezistentă, de natură gelatinoasă sau pseudochitinoasă. (< fr. tescacé/s/, lat. testaceus)

TEST-CROSS s. n. (biol.) încrucișare între un individ cu caracter dominant, necunoscut genetic, cu un test complet recesiv, pentru a determina dacă individul respectiv este homozigot sau heterozigot. (< engl. test-cross)

TESTOR, -OARE s. m. f. cel care supune unui test. (< fr. testeur)

VALIDA vb. tr. 1. a confirma valabilitatea unui act de procedură, a unui mandat efectiv etc. 2. a verifica valabilitatea (unui test). (< fr. valider, lat. validare)

țeastă (-este), s. f. – 1. Hîrcă, craniu. – 2. Carapace. Lat. tĕsta (REW 8682), cf. it., prov., cat., sp. testa, fr. tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (ALR, I, 7). S-a păstrat mai bine sub forma țest, s. n. (înv., craniu; înv., carapace; înv., capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din lat. tĕstum (Pușcariu, 1728; REW 8686), cf. mr. țest, megl. țost. – Der. țestos, adj. (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic).

grilă, grile s. f. 1. cadru general al emisiunilor unui post de televiziune sau de radio, difuzate într-un anumit anotimp. 2. răspunsuri corecte la un test scris.

ASLO (Antistreptolizina O) (MED.) Test pentru depistarea infecției produse de streptococul hemolitic, constînd în evidențierea anticorpului ce neutralizează streptolizina.

CAP bibi, bilă, biloi, bleg, bostan, calibard, cutiuță, devlă, diblă, fas, gamelă, ghidon, glob, gulie, mansardă, meclă, scufiță, tărtăcuță, țest.

BINET [biné], Alfred (1857-1911), psiholog francez. Inițiatorul orientării experimentale în psihologia franceză. Unul dintre fondatorii pedologiei („Idei noi despre copii”). A aplicat pentru prima oară metoda testelor la studiul inteligenței („Studiul experimental al inteligenței”).

bioacumulat, (engl.= bioaccumulated) referitor la un sediment, format preponderent din bioclaste și biomorfe (țesturi, cochilii, carapace) acumulate după moartea org.; ex. calcar b. cu foraminifere, cu moluște etc. V. biosparit, biomicrit, Ant. bioconstruit.

hialin, (engl.= glassy), aspect sticlos, caracteristic obsidianelor și masei unor roci vulcanice sau testului unor foraminifere.

SISTEM ansamlu de elemente sau măsuri concepute într-o viziune unitară, pentru realizarea în condiții optime a unui complex de activități având caracter aviatic. Sistem de foc, ansamblul loviturilor de aviație organizat pentru nimicirea sau neutralizarea inamicului, asigurând în apărare nimicirea grupărilor inamice de ofensivă, lovind-o pe timpul apropierii, pregătirii pentru atac și al executării acestuia, iar în ofensivă, nimicirea obiectivelor inamice din sectorul de rupere al apărării, sprijinul ofensivei pentru dezvoltarea în adâncime, acoperirea joncțiunilor și flancurilor. Sistem de parașutare, asigură lansarea din aeronave a obiectelor voluminoase și grele, fiind alcătuite din câteva parașute care se deschid simultan, containerele fiind prevăzute cu dispozitive de amortizare. Sistem de echipare/de suspensie, asigură acroșarea parașutei, parapantei sau a deltaplanului de corpul parașutistului sau a pilotului, conferindu-i o poziție comodă pe timpul pilotării aparatului. Sistem de declanșare a parașutei, instalație pentru deschiderea parașutei prin acționarea comenzii automate sau manuale (v.). Sistemul de presiune furnizează aer prelucrat pentru sistemul de condiționare și antijivraj, format în principal dintr-o sursă de aer comprimat. Sistemul de evitare a abordajelor, mijloc perfecționat care furnizează pilotului toate indicațiile necesare asupra oricărui avion care zboară în apropiere, semnalizând manevra care trebuie utilizată pentru evitarea abordajului (viraj stânga sau dreapta, cabraj, picaj) și sfârșitul acesteia, putând fi conectat la pilotul automat. Sistemul de protecție împotriva limitei de viteză, format dintr-o butelie cu azot care acționează asupra unui piston împingând manșa înainte, împiedicând angajarea aeronavei, acționând când pilotul nu răspunde la semnalizatorul optic și la vibrațiile manșei (provocate de un mecanism cu excentric) datorate limitei de viteză. Sistemul de condiționare, rezolvă problema ventilației și a încălzirii cabinei etanșe, asigurând un minim de 15,5 Kg aer pe oră pentru fiecare pasager. Sistemul automat de zbor cu calculator digital, rezolvă aproape instantaneu orice problemă de zbor sau navigație, controlul fiind simplu și concret prin introducerea unui semnal de test periodic. Sistemul inerțial de zbor, compus din două sau trei acceleratoare, două în plan orizontal, iar al treilea în plan vertical al axelor de sensibilizare, detectând toate accelerațiile care apar în timpul zborului de la începutul rulajului până la oprirea motoarelor. Sistemul de apropiere la aterizare, complex de mijloace radiotehnice de sol și de bord, permițând pilotului în orice condiții meteorologice să mențină direcția precisă de apropiere la aterizare, corespunzătoare planului vertical ce trece prin axa pistei; să coboare sub un unghi predeterminat păstrând direcția de apropiere la aterizare, să păstreze panta, astfel încât să ajungă la punctul optim de contact cu solul; să determine 2-3 distanțe față de pragul pistei. La sol conține: radiofar de direcție, radiofar de pantă, monitoare pentru controlul funcționării, 2-3 radio-markere. La bord conține: un receptor pentru semnalele radiofarului de direcție, un receptor pentru semnalele radiofarului de pantă, indicator de deviere de la cursul selectat – cu două ace în cruce, un receptor pentru radio-markere, sistemul este completat de radiobalize, radiofaruri omnidirecționale și balizaj luminos. Sistemul de navigație pe rută, standardizat și adoptat pe plan internațional pentru distanțe scurte și medii ce nu depășesc 400 km. Sistemul omega, pentru navigația hiperbolică pe distanțe lungi, funcționând pe frecvențe foarte joase, recomandat pentru traversarea oceanelor.

CATTELL [catél], James McKeen (1860-1944), psiholog american. A elaborat teste de inteligență, introducînd noțiunea de „test mental”. Inițiator al psihologiei aplicate școlare și industriale în S.U.A.

carte, cărți s. f. Scriere cu un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum. ♦ Cum scrie la carte = așa cum scrie în carte. ♦ Diviziune mai mare decât un capitol a unei scrieri de mari proporții. ♦ Cartea sfântă = Biblia, Sfânta Scriptură; (la pl.) fiecare dintre cele 53 de scrieri ale Vechiului Testament și cele 27 de scrieri istorice, didactice și profetice ale Noului Testament, începând cu evangheliile și terminând cu Apocalipsa. – Din lat. charta. ◊ Cartea lui Baruh, carte profetică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (5 cap.), atribuită lui Baruh, ucenicul și secretarul profetului Ieremia. A fost scrisă de un iudeu elenist din Alexandria, cu scopul de a îmbărbăta pe evrei în suportarea stăpânirii străine din timpul exilului. ◊ Cartea întâi și a doua a Cronicilor v. Cartea întâia și a doua Paralipomena. ◊ Cartea lui Enoh, titlu generic sub care sunt cunoscute două cărți biblice necanonice, dintre care una, scrisă între anii 200 și 50 î. Hr., s-a păstrat în cadrul Bis. creștine din Etiopia, iar alta (Cartea tainelor lui Enoh) reprezintă un apocrif slavon, ajungâng până azi sub forma unui text fragmentar. ◊ Cartea Esterei, carte canonică istorică a Vechiului Testament (10 cap.), în care se intorisește un episod din viața evreilor care nu s-au întors în patrie, ci au rămas mai departe în Imperiul persan, salvați de la exterminare prin vigilența iudeului Mardoheu și a nepoatei acestuia Estera. Scopul cărții este de a se arăta grija proniei divine pentru poporul evreu și motivele pentru instituirea sărbătorii Purim. ◊ Cartea întâi a lui Ezdra, carte canonică istorică a Vechiului Testament (10 cap.), în care sunt prezentate evenimentele legate de întoarcerea evreilor din robia babiloniană în Iudeea. Scopul cărții este să se arate poporului evreu că Dumnezeu și-a ținut promisiunea Sa dată prin profeți, prin eliberarea lui din exil și prin rezidirea templului și a Ierusalimului. ◊ Cartea a doua a lui Ezdra v. Cartea lui Neemia. ◊ Cartea a treia a lui Ezdra = carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (9 cap.), numită astfel fiindcă în traducerea sa greacă și latină este socotită a doua Ezdra, în timp ce Vulgata o socotește apocrifă. Scopul cărții a fost de a face pe guvernatorii străini care administrau pe evrei în Palestina să se poarte mai blând cu poporul, aducând ca exmple pe regii Persiei: Cirus și Darius. ◊ Cartea lui Iosua Navi, carte canonică istorică a Vechiului Testament (24 cap.), numită după persoana principală din istoria cuprinsă în ea, Iosua fiind urmașul lui Moise. Cartea relatează evenimentele în legătură cu cucerirea și împărțirea Canaanului între cele 12 seminții ale lui Israel. Scopul cărții este de a dovedi că făgăduințele făcute de Dumnezeu lui Avraam și urmașilor săi s-au împlinit prin ocuparea pământului făgăduit și așezarea poporului evreu în acesta. Autorul nu este cunoscut. ◊ Cartea lui Iov, carte canonică istorică a Vechiului Testament (42 cap.), al cărei autor nu este cunoscut, în care se descrie fericirea și evlavia lui Iov, supus unui test de fidelitate cu îngăduința lui Iahve la propunerea lui Satan. Scopul cărții este dezlegarea problemei suferinței, numele lui Iov rămânând modelul de îndelungă răbdare în orice suferință fără pierderea credinței. ◊ Cartea Iuditei, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (16 cap.), care relatează o istorisire referitoare la atacul lui Olofern, generalul lui Nabucodonosor, asupra cetății Betulia din Palestina de nord, cetate salvată de Iudit, o femeie văduvă și pioasă, care-l ucide pe Olofern. Scopul cărții este de a întări credința poporului în Dumnezeu și de a arăta că El îl ajută în vremuri de primejdie. ◊ Cărțile împăraților v. Cărțile Regilor. ◊ Cartea înțelepciunii lui Solomon, carte poetică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (19 cap.), în care se vorbește despre înțelepciune și foloasele ei, precum și despre roadele ei în istoria poporului evreu. Cartea se recomandă tuturor pentru păzirea credinței și a poruncilor lui Dumnezeu, precum și pentru fericirea de idolatrie. ◊ Cartea înțelepciunii lui Iisus, fiul lui Sirah (Ecleziasticul), carte poetică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (51 cap.), care se aseamănă cu Pildele (Proverbele) lui Solomon, dar are un cuprins mult mai variat și mai bogat. Cuprinde o serie de sentințe sau maxime privitoare la natura și la folosul înțelepciunii. Autorul cărții este Iisus, fiul lui Sirah, un cărturar din Ierusalim, iar nepotul său este traducătorul ei în grecește. ◊ Cartea Judecătorilor, carte canonică istorică a Vechiului Testament (24 cap.), în care este expusă activitatea judecătorilor, bărbați chemați de Dumnezeu la anumite intervale de timp și înzestrați cu puteri deosebite pentru a conduce poporul în vremuri grele. Cuprinde istoria unei perioade de c. 400 ani, de la moartea lui Iosua, cuceritorul Canaanului, până la introducerea monarhiei teocratice prin Samuel. Scopul cărții este, în general, de a arăta lupta monoteismului contra idolatriei popoarelor canaanene. ◊ Cartea întâi a Macabeilor, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (16 cap.), care istorisește lupta evreilor, sub conducerea Macabeilor, împotriva sirienilor pentru credința strămoșească și independența politică, începând cu Alexandru cel Mare și până la Hircan (175-135 î. Hr.). Cartea a fost scrisă în limba ebraică și autorul este necunoscut. ◊ Cartea a doua a Macabeilor, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (15 cap.), care nu este o continuare a primei cărți, relatând aceeași epocă, dar mai pe scurt. Autorul, un iudeu elenist din Egipt, nu este cunoscut. ◊ Cartea a treia a Macabeilor, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (7 cap.), care conține descrierea unei persecuții a regelui Ptolemeu Filopator (221-224 î. Hr.) împotriva evreilor din Egipt. Cartea a fost scrisă, probabil, în Alexandria, de un iudeu din Egipt în limba greacă. ◊ Cartea lui Neemia (Cartea a doua a lui Ezdra), cartea canonică a Vechiului Testament (13 cap.), care istorisește restaurarea zidurilor cetății Ierusalimului și reînnoirea legământului încheiat cu Dumnezeu. Autorul acestei scrieri este Ezdra, contemporan cu Neemia, care s-a ocupat îndeosebi cu scrisul, fiind cărturar și preot. ◊ Cartea întâi și a doua a Paralipomena (Cartea întâi și a doua a Cronicilor), cărți canonice istorice ale Vechilui Testament (29 și, respectiv, 36 cap.), numite Cronici de fericitul Ieronim și Paralipomena în traducerea Septuagintei. Scopul cărților a fost să arate că soarta poporului evreu, fericită sau nefericită, depinde de credința în Dumnezeu, de exercitarea cultului și de păzirea Legii date prin Moise. ◊ Cartea Psalmilor (Psaltirea) v. psalm. ◊ Cartea întâi și a doua a Regilor (Cartea întâi și a doua a lui Samuel), cărți canonice ale Vechiului Testament (31 și, respectiv, 24 cap.) care continuă istoria judecătorilor. Se numesc și cărți ale lui Samuel, fiindcă acesta este bărbatul care a condus poporul Israel, ca profet și judecător, și a pus baza monarhiei teocratice, ungând ca regi pe Saul și pe David din porunca lui Dumnezeu. ◊ Cartea a treia și a patra a Regilor, cărți canonice istorice ale Vechiului Testament (22 și, respectiv, 25 cap.), cunoscute în vechile traduceri românești și sub numele de Cărțile Împăraților, care continuă istoria revelației divine de la moartea lui David până la exilul babilonian. După tradiția rabinică, autorul ar fi fost profetul Ieremia sau un contemporan al său. ◊ Cartea Rut, carte canonică istorică a Vechiului Testament (4 cap.), în care se aduc noi elemente privind genealogia lui David și, prin aceasta, genealogia lui Iisus Hristos, În plus, cartea arată că și păgânii vor ajunge la cunoașterea adevăratului Dumnezeu, moabiteanca Rut, de alt neam decât cel ales, ajungând prin providența divină în sânul poporului evreu. ◊ Cartea întâi și a doua a lui Samuel v. Cartea întâi și a doua a Regilor. ◊ Cartea tainelor lui Enoh v. Cartea lui Enoh. ◊ Cartea lui Tobit, carte istorică necanonică (anaghinoscomena) a Vechiului Testament (14 cap.), care reprezintă o prelucrare poetică a unei istorisiri păstrate în tradiție despre Tobit și fiul său Tobie de pe timpul exilului asirian. Cartea a fost scrisă la sfârșitul sec. 3 și începutul sec. 2 î. Hr.

țest, țesturi s. n. cap, țeastă

alcooltest s. n. Test pentru stabilirea concentrației de alcool în sânge ◊ „După introducerea în Anglia a alcooltestului, numărul accidentelor de circulație între orele 22-01 a scăzut la Londra cu 42 la sută.” I.B. 14 XII 67 p. 2. ◊ „Lordul G.B., fostul ministru de externe al Angliei, a fost supus marți la o probă de... alcooltest, la un comisariat de poliție din Londra.” R.l. 15 VI 72 p. 6. ◊ „Datorită noilor cercetări, există perspectiva ca în unele țări clasicul alcooltest să fie completat cu un «marijuana-test», menit să-i demaște pe cei ce conduc prost mașina [...]” R.l. 4 I 78 p. 6; v. și Fl. 17 VI 88 p. 21 (din fr. alcooltest; DMC 1960)

analist-programator s. m. Autor de programe aplicative de computer ◊ „A fost elaborată o monografie a profesiei de analist-programator, lucrare care oferă totodată o metodologie de analiză psihotehnică privind rezolvarea unor teste de aptitudini. Specialiștii lucrează de asemenea la definitivarea monografiilor de ajutor-programator, operator la calculator, precum și operator-perforator de cartele.” R.l. 11 VIII 75 p. 2 (din analist + programator, după fr. analyste-programmeur; DMN 1966)

anemotest s. n. (med.) ◊ „La Centrul de hematologie București a fost realizată o metodă pentru depistarea stărilor de anemie – anemotest.” R.l. 8 II 84 p. 5. ◊ „La Centrul de hematologie București [s-a] realizat o metodă rapidă de control al hemoglobinei, cu ajutorul unui carnețel – «Anemotest» – ce cuprinde o hârtie specială peste care este lăsată o picătură de sânge, după care se compară pe o grilă de culori, indicându-se hemograma normală.” R.l. 17 VII 85 p. 5 (din anem[ie] + test)

antigenă s. f. (biol.) Substanță care poate provoca formarea anticorpilor ◊ „În ceea ce privește celălalt tip de hepatită virotică, provocată de virusul b, transmis prin injecții sau transfuzii de sânge, care este identificat printr-un fel de «urmă» – antigena «Australia» – prof. Hilleman a arătat că vaccinurile fabricate din această antigenă au fost deja experimentate pe cimpanzei și se va trece la teste pe oameni.” Sc. 26 XII 74 p. 6. ◊ „[...] trei cercetători [...] din Moscova [...] au descoperit în mucoasa bucală o antigenă specifică: o proteină antiinfecțioasă secretată de pereții intestinelor. Proteina respectivă «semnalizează» afecțiunile stomacului și intestinelor încă în etapa lor latentă.” Sc. 24 X 81 p. 5; v. și R.l. 17 X 84 p. 6 (din fr. antigène; anti- este aici prescurtarea s.pl. anticorpi; DMN; FC II 52; DEX, DN3 – antigen)

descântotecă s. f. ◊ „A apărut de curând Descântoteca lui Marin Sorescu, volum care este, credem, un test edificator al nivelului foarte înalt atins de acest poet.” R.l. 24 II 77 p. 5 (din descânt[ec] + -tecă, formație glumeață după modelul lui cinematecă; L. Seche în LR 3/77 p. 27)

disconfort s. n. Stare lipsită de confort, neplăcere ◊ „Răspunsul rapperului nu a întârziat să vină: el i-a cerut surorii lui Michael Jackson să facă dragoste cu el, pe viu, în fața camerelor de luat vederi, drept condiție prealabilă în schimbul disconfortului unui test SIDA.” Ev.z. 7 XII 93 p. 8 (cf. engl. discomfort; Th. Hristea în R.lit. 18/78 p. 19; DEX, DN3)

dublu-orb sint. s. (med.) Procedură de verificare a eficacității unei terapii sau a unui medicament în cadrul căreia cel puțin unuia dintre pacienți i se administrează un placebo ◊ „Astfel, în urma a cinci serii de verificări, efectuate prin metoda «dublului-orb», toate probele de sânge recoltate de la pacienții neoplazici au dat rezultate concordant pozitive, neexistând nici un rezultat fals negativ.” R.l. 10 IV 78 p. 5. ◊ „Se organizează o nouă cercetare prin metoda «dublului-orb».” Fl. 2 VIII 79 p. 8 (calc după engl. americ. double-blind [test, procedure], fr. double aveugle; PR 1965, BD 1968, DTN 1978)

ergospirometru s. n. (tehn. med.) Aparat cu ajutorul căruia se examinează funcțiile respiratorii ◊ „Oxycon-4. Este numele unui nou ergospirometru, realizat în Olanda și destinat utilizării în cardiologie, medicină preventivă, clinici de reeducare fizică, în laboratoare de psihologie sportivă și a muncii. În timpul unui singur test el asigură informații complete despre funcționarea plămânilor și a inimii.” R.l. 14 VIII 82 p. 6

expoziție-test s. f. Expoziție în care se prezintă mostre pentru testare ◊ „Filiala din Cluj-Napoca a Asociației Române de Marketing a organizat o expoziție-test, în cadrul căreia zeci de creatori din întreprinderile și instituțiile municipiului au prezentat mostre de obiecte de uz casnic, articole de îmbrăcăminte [...]” R.l. 9 I 76 p. 2 ◊ „Răspuns la o expoziție-test.” Sc. 28 II 76 p. 3. ◊ „Expoziție-test. La Galeria ARTIND a Centralei industriei și ceramicii fine din Ministerul Industriei Ușoare s-a deschis o expoziție cuprinzând lucrări realizate în cadrul programului de perfecționare organizat de Centrul de perfecționare a cadrelor [...]” Cont. 13 VI 80 p. 11 (din expoziție + test; C. Lupu în SCL 6/81 p. 504)

interviu s. n. Convorbire între conducătorul unei întreprinderi sau un reprezentant al acestuia și o persoană care urmează să se angajeze la acea întreprindere ◊ „Interviul și testul de angajare vor avea loc [...] la sediul societății.” R.l. 31 VIII 92 p. 5. ◊ „Revista «22» scoate la concurs următoarele posturi: procesare text, secretariat, difuzare/publicitate. Interviuri [...] la sediul din Calea Victoriei 120.” ◊ Rev. 22 2/96 p. 16 (din fr., engl. interview; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

management s. n. (ec.) Știința organizării și conducerii întreprinderilor ◊ „[...] zilele acestea ne-a vizitat țara o delegație a Centrului de studii internaționale de management – care a reunit reprezentanți a 15 mari firme americane cu sediul la Viena.” Sc. 31 X 75 p. 5. ◊ „Rezultatele acestui test au fost evocate într-un articol [...] sub semnătura publicistei G. S., specialistă în probleme de management.” R.l. 11 X 76 p. 6. ◊ „«Adevărul» și «România liberă» vor avea nevoie în curând de o schimbare drastică de management. Până acum au trăit din capacitatea de adaptare a unor echipe vechi. Vor avea nevoie de oameni noi pentru probleme noi.” ◊ Rev. 22 8/93 p. 11; v. și implantologie, marketing (din engl., fr. management; DMN 1965; DP; DEX, DN3)

marketing s. n. (ec.) Ansamblul tehnicilor și metodelor care au drept obiect stabilirea strategiei comerciale a unei firme, mai ales prin studiul pieței ◊ „În cadrul Facultății de studii economice a Universității din Craiova s-a deschis cel de-al doilea curs de marketing-management internațional.” R.l. 21 V 77 p. 5. ◊ „Ieri, în aula Institutului de învățământ superior din Baia Mare a început al IX-lea curs internațional de marketing și management.” R.l. 6 V 78 p. 5. ◊ „Promovarea marketing-ului la rang de știință a apărut odată cu generalizarea societății de consum. Asimilat tehnicilor de publicitate ieftină (reclama) până la începutul anilor ’70, marketing-ul a devenit, odată cu apariția crizei, una dintre cele mai nobile funcțiuni ale întreprinderii. Astăzi el face apel la științe și tehnici dintre cele mai diverse.” ◊ Rev. 22 8/93 p. 12; v. și expoziție-test (1976) (din engl., fr. marketing; PR 1959; Th. Hristea în LR 3/72 p. 193194, atestări din 1970; L. Seche în P.N. 2/74, citat din 1970; DMN; DEX, DN3)

meci-test s. n. (sport) Meci cu valoare de test ◊ „[...] meciul-test cu selecționata Angliei [...]” I.B. 9 XI 84 p. 7. ◊ „Ne așteaptă câteva dificile examene internaționale: în acest an meciurile test cu Scoția [...] și cu Irlanda [...]” I.B. 19 II 86 p. 3 (din meci + test)

minitest s. n. Test de dimensiuni reduse ◊ „Nu am respectat data inițială de finalizare a minitestelor, dintr-un motiv simplu: am așteptat scrisorile celor din orașe îndepărtate.” Săpt. 28 IX 84 p. 7 //din mini- + test//

mioglobintest s. n. (med.) ◊ „Trusa mioglobintest. În cadrul Clinicii IV medicale a Spitalului Municipal a fost recent experimentată «Trusa pentru decelarea mioglobinei» – concepută și realizată în laboratorul de imunologie umorală a Institutului Cantacuzino.” I.B. 6 IV 84 p. 2. ◊ „Spitalul clinic municipal și spitalul clinic de urgență utilizează pentru diagnosticul imunologic al infarctului de miocard trusa denumită «mioglobintest», concepută de cercetători din cadrul Institutului Cantacuzino.” R.l. 23 V 84 p. 5 (din mioglobin + test)

ortostatism s. m. (med.) Poziția verticală a corpului ◊ „Dacă vrei să fii cosmonaut [...] proba în centrifugă, proba de ortostatism (destinată să verifice reacțiile cardiovasculare la presiuni diferite), testul de verificare a integrității sistemului respiratoriu [...]” R.l. 18 II 78 p. 6 (din fr. orthostatisme; DZ; DN3, DEX-S)

paging s. n. (comunic.) Sistem de comunicare la distanță folosind pagerul ◊ „Al doilea sistem paging din țară. Uni Axis SRL din București a anunțat ieri că a încheiat cu succes toate testele și a pus în funcțiune sistemul său public paging în orașul Ploiești [...]” R.l. 18 II 93 p. 2. ◊ „Sistemul paging poate fi mai ușor, poate fi mai sigur.” R.l. 29 IV 94 p. 7

partidă-test s. f. (sport) Partidă cu rol de test ◊ „Naționala de rugbi va susține o partidă-test cu echipa Angliei.” Emisiune Radio 3 XII 84; v. și Sc. 4 XII 84 p. 3 (din partidă + test)

poligraf s. m. ◊ „În 27 iulie s-a hotărât să fie supus unui test la poligraf, aparatul cunoscut publicului larg sub denumirea de detector de minciuni.” R.l. 29 VII 93 p. 9 (din engl. americ. polygraph; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

preselecție s. f. Selecție prealabilă unui concurs ◊ „Cronicari dramatici și oameni de teatru operează o preselecție.” Săpt. 6 X 67 p. 4. ◊ „Au fost stabiliți monitorii de schi printr-un test de preselecție.” R.l. 22 XI 75 p. 5. ◊ „Societate mixtă organizează preselecție pentru ocupare post operator PC [...]” Ev.z. 12 I 95 p. 7. ♦ în sint. buton de preselecție Buton care mută radioul, televizorul pe un post ales dinainte ◊ „Va fi suficient să se apese pe unul din butoanele de preselecție ale televizorului pentru a face să apară, între două imagini de film, răspunsul ordinatorului.” Sc. 2 IV 74 p. 6 (din fr. présélection, engl. preselection; cf. germ. Vorselektion, Vorwahl; PR 1948; DTP; DN3, DEX-S)

psihoinformatest s. n. (psih.) ◊ „Este vorba de un aparat de verificare și măsurare a atenției și operativitatea deciziei. Cu alte cuvinte, «Psihoinformatest» realizează un examen automat al caracteristicilor psihice ale persoanelor testate.” R.l. 26 IV 74 p. 5 //din psiho- + informa[re] + test//

situație-limită s. f. Situație care nu dă posibilitatea alegerii, impunând folosirea la maximum a capacităților (fizice, psihice etc.) ◊ „Autorul alege o formulă dramatică prin firea ei explicită, relevându-și eroii, am spune, în situații-limită.” Cont. 15 V 64 p. 4. ◊ „Preluând schema literară a nuvelei «medievale», M. L.C. încearcă și reușește, în fond, niște foarte largi portrete surprinzând [...] caracterele umane într-o situație-test, sau după un termen de mult acreditat, situație-limită.” R.l. 8 X 72 p. 2; v. și Mag. 4 II 67 p. 5, Luc. 11 III 67 p. 20, Cont. 9 VI 67 p. 5; v. și impact (din situație + limită; cf. fr. situation-limite; DMN 1965; FC I 65, A. Giurescu M.C. 35)

situație-test s. f. 1972 Situație care poate servi drept test v. situație-limită (din situație + test)

topist, -ă s. m. f. Persoană care alcătuiește o clasificare a preferințelor, în special muzicale ◊ „«Poliția mulțumește» intră în top direct pe locul 6, la insistențele top-iștilor bucureșteni.” Săpt. 2 II 73 p. 9. ◊ „În atenția «top-iștilor». Pentru a realiza o mai strânsă și mai dinamică colaborare cu dvs. [...] vom publica «mini-teste» de cunoștințe, mai exact de informații muzicale.” Săpt. 16 III 84 p. 7. ◊ „S.C. (Tulcea): bine ai venit printre «topiști»!” Săpt. 10 V 85 p. 7 (din top + -ist; cf. C. Lupu în SCL 6/82 p. 505; DEX-S)

turneu-test s. n. Turneu artistic (sportiv) cu valoare de test ◊ „Către fiecare final de stagiune Teatrul «Giulești» întreprinde deplasări în mari centre ale țării cu cele mai reprezentative montări din repertoriul anului. De fapt, e vorba de turnee-test, prilejuind o atentă sondare a opiniilor și preferințelor publicului.” I.B. 24 V 72 p. 2. ◊ „Turnee-test [...] în rugbyul mondial.” Luc. 4 XI 78 p. 7 //din turneu + test//

țestoasă s. f. ♦ 1. 1992 Luptător ninja v. ninja. ♦ 2. (arg. stud.) ◊ „Accesul manifestanților [studenți] pe Bd. Kogălniceanu fusese blocat de dubele Poliției («țestoase» în limbajul studenților), jandarmi și cordoane de scutieri.” R.l. 21 X 95 p. 1 (din țest + -oasă)

COGNITÍV, -Ă (< fr.) adj. Referitor la cunoaștere, la capacitățile și mecanismele învățării și accederii la cunoștințe. ◊ (PSIH.) Psihologie c. = disciplină situată la intersecția biologiei, psihologiei, lingvisticii și informaticii, avînd ca obiect mecanismele gîndirii prin intermediul cărora are loc cunoașterea, de la percepție la raționament logic. ◊ Teste cognitive = probe psihometrice administrate subiecților în vederea evaluării nivelului de cunoștințe (ex.: teste de cunoștințe tehnice aplicate în vederea selecției profesionale). ◊ (LOG.) Propoziții cognitive = propoziții care redau cunoștințe sau informații despre proprietățile unor obiecte (propoziții de predicație) sau despre relațiile dintre anumite obiecte (propoziții de relație).

bagá f. (turc. bagha). Solzi (țest) de broască țestoasă, din care se fac peptenĭ, tabacherĭ, plăsele ș.a.

PSIHOTÉHNICĂ (< fr. {i}) s. f. (În sens larg) Aplicarea psihologiei în studiul problemelor pur practice, precum organizarea muncii sau publicitate; (în sens strict) ansamblu de procedee științifice sau teste care permit aprecierea relațiilor psihice și motrice ale indivizilor pentru a determina caracterul și, respectiv, timpul de reacție motrică; p. este utilizată în vederea orientării indivizilor către o profesie sau a selectării candidaților pentru o funcție dată și, în mod sistematic, la încorporarea recruților.

ILLE DOLET VERE QUI SINE TESTE DOLET (lat.) suferă cu adevărat cel ce plânge fără martori – Marțial, „Epigrammata”, 1, 34, 4.

*carapáce f., pl. ăcĭ (fr. carapace, f., d. sp. carapacho). Țest de broască țestoasă.

broáscă (oa dift.) f., pl. ște (lat. *brosca, mlat. bruscus = rubeta, un fel de broască de unde și alb. breškă, broască țestoasă, rudă cu vgr. bátrahos; ngr. [d. rom.] bráska; vfr. bruesche, germ. frosch, broască. V. brotac). Un batracian care trăĭește de obiceĭ în bălți și mlaștinĭ. Ficus. Mecanizmu cu care se încuie ușa și în care intră cheĭa (V. lacăt). Olt. Rindea. Chist, tumoare, bolfă, modîlcă, unflătură pe supt pele saŭ înăuntru trupuluĭ (V. jabă). A te face broască, un fel de broască care-șĭ clocește oŭăle pe spinare și pare a fi rîioasă (búfo cinéreus). Broască țestoasă (saŭ cu troacă), un fel de broască maĭ mare (chear maĭ mare de un metru) al căreĭ corp e apărat de un țest, troacă orĭ carapace (testúdo).

*2) contést și -éz, a -á v. tr. (lat. con-testari, a lua ca martur. V. a-, de- și pro-test, testimoniŭ). Refuz a recunoaște un drept, neg existența unuĭ fapt: a contesta cuĭva un drept. V. intr. Disput, discut: contestară mult timp.

SÁRCINĂ (lat. sarcina) s. f. 1. Încărcătură, greutate purtată de cineva; povară. 2. Legătură de fân, de lemne etc. care poate fi dusă în spate sau cu brațele. 3. Obligație, îndatorire (materială sau morală). ◊ Expr. A da pe cineva în sarcina cuiva = a încredința pe cineva în grija cuiva. ◊ A pune (ceva) în sarcina cuiva = a arunca răspunderea asupra cuiva, a face pe cineva vinovat. 4. Misiune. ♦ Funcție, rol; calitate. 5. Termen ce desemnează atât produsul de concepție rezultat din unirea ovulului cu un spermatozoid, cât și starea și perioada în care se află o femeie din momentul fecundării și până când naște. În s. normală, ovulul fecundat se dezvoltă în cavitatea uterină, devenind treptat embrion și apoi, după trei luni, fetus. Nutriția este asigurată prin placentă. Durata unei s. normale variază între 260 și 290 zile, în această perioadă corpul suferind numeroase modificări fiziologice și hormonale. În funcție de numărul de fetuși dezvoltați în uter, s. poate fi simplă sau multiplă. Din categoria s. multiple, cea mai frecventă este s. dublă sau gemelară (dezvoltarea simultană a doi feți în uter). Sin. graviditate. ◊ S. extrauterină v. extrauterin. ◊ Test de sarcină = metodă de depistare a sarcinii, bazată pe detectarea prezenței în sânge sau urină a hormonului gonadotrop uman (numit și hormonul sarcinii, deoarece e întâlnit numai la femeile gravide), sau produs destinat acestui scop. Testele pe bază de urină se găsesc de vânzare în farmacii și se pot face acasă, rezultatul, foarte fidel (97-99%), fiind dat printr-o modificare a culorii sau prin apariția unui simbol (plus sau minus). 6. Mărime fizică (forță, moment etc.) care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic ori tehnic; după modul în care acționează, există: s. concentrată (dacă este aplicată asupra unui domeniu foarte mic, asimilabil cu un punct), s. distribuită (aplicabilă pe o anumită suprafață sau în lungul unei piese), s. statică (aplicată brusc sau având o intensitate cu o variație rapidă în timp), s. fixă sau s. mobilă. 7. Sarcină electrică v. electric. 8. Putere debitată sau consumată de un sistem generator, transmițător sau transformator de energie.

QUICK, Armand James (1894-1978), hematolog american. Prof. univ. la Școala de Medicină a Universității Marquette din Milwaukee. A descoperit (1932) un test, care-i poartă numele, utilizat pentru controlul tratamentelor anticoagulante.

PELOPS (în mitologia greacă), fiul lui Tantal, regele Frigiei. Amintit în „Iliada” ca întemeietor al dinastiei regale a lui Agamemnon. Potrivit tradiției, în adolescență a fost tăiat în bucăți de tatăl său și oferit zeilor la un ospăț, ca test de omniscență divină. După constatarea capcanei a fost reconstituit de Zeus (care însă l-a blestemat pe Tantal și pe urmașii săi). Zeița Demeter, care apucase să mănânce o bucată de umăr, i-a dăruit acestuia un umăr de fildeș. S-a căsătorit cu Hipodame și a avut mai mulți copii. Numele său a fost dat Pelopones-ului. Unele tradiții grecești îl considerau fondatorul dinastiei Pelopide din Micene și întemeietor al Jocurilor Olimpice.

PAPANĂ, Alexandru (1906-1946, n. București), polisportiv. Campion mondial la bob (1933, împreună cu D. Hubert); recordman la automobilism pe distanța București-Brașov (1h 48′ 01″). Câștigător al unor concursuri de acrobație în Europa și S.U.A., realizator al unor raiduri aviatice de mare anvergură. Pilot de încercare și instructor de zbor pentru U.S. Force. Moare în timpul unui test cu un avion prototip (apr., Beverly Hills).

PAPANICOLAU, Georges Nicholas (1883-1962), medic american de origine greacă. Cercetări privind anatomocitologia cancerului uterin. – Testul P. = examen microscopic al celulelor de descuamare prelevate de pe colul uterin și fixate în frotiuri pe lamă. Este unul dintre mijloacele de depistare precoce a cancerului de col uterin, care se caracterizează prin apariția unor celule atipice, cu nuclei mari, intens colorați, unii fiind surprinși în mitoză.

ENDERS [éndərz], John Franklin (1897-1985), microbiolog și virusolog american. Prof. univ. la Harvard. Cercetări asupra virușilor umani (etiologia și imunologia rujeolei și parotiditei epidemice). A elaborat teste de diagnostic serologic pentru bolile virale. Studii asupra virusului poliomielitei, pe care l-a cultivat (împreună cu F.C. Robbins și T.H. Weller) pe culturi de țesuturi și celule, demonstrând că nu nu e neurotrop. Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (1954), împreună cu F.C. Robbins și T.H. Weller.

EYSENCK [áizənc], Hans Jürgen (1916-1997), psiholog britanic de origine germană. Prof. univ. la Londra. Adept al curentului modernist de cercetare experimentală directă în psihologie. Lucrări privind analiza motivațiilor testelor de inteligență și a personalității prin analiză factorială („Dimensiunile personalității”, „Experimente în terapia comportamentului”).

FLUORESCÉNȚĂ (< fr.) s. f. Proprietate a unor substanțe, numite fluorescente, de a emite lumină un timp foarte scurt (până la 10^-9 s) când sunt iradiate cu radiații de o anumită lungime de undă (radiații ultraviolete, radiații X etc.). Pe f. unor substanțe (sulfat de chinină, fluoresceină) se bazează unele teste clinice (fluoroscopia și fluorometria).

ECHINOSFERÍTES ({s} gr. ekhinos „arici” + sphaira „sferă”) subst. Gen fosil de echinoderme caracterizat prin țest sferic format din numeroase plăci poligonale străbătute de pori și de orificiile bucal, anal și genital, toate aflându-se la polul superior al țestului (Echinosphaerites). Apare în Silurian.

LAMOTTE [lamót], Étienne (1903-1983), prelat catolic și indianist belgian. Prof. univ. la Louvain, unde a predat greaca, sanscrita, filozofia indiană și limba pāli. A tradus a editat și a comentat teste budiste („Istoria budismului indian, de la origini până la epoca lui Sáke”, „Spiritul budismului antic”).

LEPROMÍNĂ (< fr.) s. f. Extract preparat din țesuturile leproase, folosit ca antigen specific în testele cutanate pentru diagnosticarea leprei.

MARSHALL [má:ʃəl], Insulele ~, Republica Insulelor M. (Republic of the Marshall Islands, Majõl), stat situat în arhipelagul omonim, în Pacificul Central (Micronezia), la SV de arh. Hawaii și la SE de ins. Guam; 181,5 km²; 60,3 mii loc. (1997). Limbi oficiale: engleza și marshalleza. Religia: creștină (protestanți 62,8%, catolici 7,1%, mormoni 3,1%). Capitala: Dalap-Uliga-Darrit (pe atolul Majuro). Localit. pr.: Ebeye, Jahrit. Este împărțit în 26 districte electorale. Cuprinde două lanțuri insulare, totalizând 32 atoli și 867 recifi coraligeni: Ralik în V (cu atolii Kwajalein 29 km², Eniwetok 27 km², Jaluit 17 km², Rongelap) și Ratak în E (atolii Majuro 30 km², Maloelap, Wotje, Mili, Likiep, Aur, Bikini etc.). Climă tropical-oceanică cu temperaturi medii anuale ridicate și precipitații bogate (până la 4.000 mm/an). Vegetația arborescentă este dominată de palmieri și bananieri. Faună bogată în specii de pești și păsări. Economie slab dezvoltată, bazată pe asistența financiară americană și pe veniturile din înregistrarea de companii navale străine. Agricultura, de subzistență, deține 14,9% din PNB și concentrează 18,7% din populația activă. Se cultivă taro (1.300 t, 1991), batate, manioc, legume (mai ales varză și dovleci), fructe (arborele de pâine, papaya, bananieri, pandanus), palmieri de cocos, arbori de piper și de cacao. Se cresc (mii capete, 1994): porcine (12,35). Pescuit (260 t pește, 1995). Se exploatează fosfați naturali pe atolul Ailinglaplap. Se produce copra (5,55 mii t, 1991), ulei de cocos (7,73 mii t, 1995), bărci de pescuit, confecții și țesături, energie electrică, se prelucrează peștele. Nu are c. f., ci doar o mică infrastructură rutieră. Port și aeroport pe atolul pe atolul Majuro. Turism: c. 8.000 turiști străini anual. Principalele obiective turistice sunt plajele cu nisip fin, umbrite de cocotieri. Moneda: 1 dollar S.U.A. = 100 cents. Export (1995): pește (38,8%), ulei de cocos (18,2%), copra, fructe. Principal partener: S.U.A. (c. 80%). Import (1995): produse alimentare, băuturi și tutun (28,2%), mașini și utilaje de transport (24,6%), combustibili și uleiuri (24%), produse manufacturate (8,9%). Principalii parteneri: S.U.A. (51%), Guam (14,5%), Japonia (7,5%), Australia. – Istoric. Descoperite în 1529 de navigatorul spaniol Miguel de Saavedram insulele au fost cercetate de-abia în 1788 de către căpitanul englez John Marshall, de unde provine și denumirea lor. În sec. 17-19, insulele au aparținut Spaniei; în 1885, s-au aflat în stăpânirea Germaniei, iar din 1914 sub cea a Japoniei, care, în 1920, a primit din partea Societății Națiunilor mandat de administrare asupra lor. În timpul celui de-al doilea război mondial au fost ocupate de S.U.A. și incluse, în 1947, împreună cu insulele Mariane de Nord și insulele Microneziei, în componența Teritoriului sub mandat al insulelor din Oceanul Pacific, administrat de S.U.A. sub tutele O.N.U. În anii 1946-1956, S.U.A. a efectuat în atolii Bikini și Eniwetok 67 de explozii nucleare, iar, ulterior, atolul Kwajalein a fost folosit ca poligon pentru testele cu rachete intercontinentale. La 1 mai 1979, insulele M. adoptă o Constituție, care proclamă Rep. Insulelor M. În oct. 1982, S.U.A. semnează cu aceasta un acord (aprobat prin referendum în 1983 și nitrat în vigoare în 1986), potrivit căruia insulele devin un stat suveran, responsabilitatea pentru relațiile externe și de apărare revenind guvernului american. La 22 dec. 1990, Consiliul de Securitate al O.N.U. a decis abrogarea mandatului de tutelă executat de S.U.A., M. fiind admisă în O.N.U. ca membru cu drepturi depline. Republică prezidențială, potrivit Constituției din mai 1979. Activitatea legislativă este exercitată de un parlament unicameral, iar cea executivă de un cabinet, condus și numit de președinte.

ostrác n., pl. e (ngr. óstrakon, [țest, troacă, coajă], scoĭcă. V. ostracizm, strachină, stridie). Vechĭ. Hîrburĭ, grămadă de hîrburĭ.

*ostracízm n. (vgr. ostrakismós, d. óstrakon, țest, troacă, coajă, scoĭcă, [după obiceĭu de a vota scriind pe o scoĭcă]. V. ostrac). La vechiĭ Grecĭ, judecată pin care poporu, pin vot universal, exila pe zece anĭ un cetățean care părea periculos libertățiĭ publice. Fig. Excludere, proscripțiune. – Obiceĭu ostracizmuluĭ exista maĭ ales la Atena și a fost stabilit după căderea luĭ Pisistrate și a celor doĭ fiĭ aĭ luĭ. Așa aŭ fost exilațĭ succesiv Miltiade, Temistocle, Aristide, Cimone. Această pedeapsă nu era infamantă și nu atrăgea confiscarea averiĭ.

MURUROA, atol în arh. Tuamotu (Polinezia franceză), în S Oc. Pacific, la 1.500 km ESE de ins. Tahiti. Poligon pentru teste nucleare în aer liber (1960-1974) și subterane (din 1975) efectuate de Franța. Reluarea testelor (1995), după o perioadă de întreruperi, a provocat tensiuni cu țările din S Pacificului și cu organizațiile ecologiste, fapt ce a dus la închiderea bazei (1996).

NUMULÍT (< fr. {i}; {s} lat. numulus „bănuț”) s. m. Gen fosil de foraminifere perforate, cu țestul calcaros în formă de bănuț, cu diametrul frecvent de 6-16 mm, putând ajunge până la 12 cm; a trăit din Senonian până în Oligocen, fiind caracteristic mai ales Eocenului.

ORIENTÁRE (< orienta) s. f. 1. Acțiunea de a (se) orienta; p. ext. direcție, sens. ♦ Fig. Tendință, înclinare; convingere, concepție. ◊ O. profesională = dirijarea indivizilor în alegerea acelei profesii pe care vor fi capabili s-o exercite și care le va oferi satisfacție, ținând cont, în repartizarea alegerilor, și de nevoile profesionale ale colectivității. O. p. se bazează pe teste privind aptitudinile intelectuale, gradul de inteligență și caracterul individului; pornind de la aceste date sunt analizate funcțiile pe care individul le poate îndeplini: de conducere, previziune, coordonare, control sau organizare, și sectorul unde le poate exercita: comercial, administrativ, financiar, tehnic, social etc. O. p. este indispensabilă mai ales când are loc o schimbare de profesie la adulți. Primul serviciu de o. p. a fost creat la Boston, în 1908; în 1909, în Anglia, s-au constituit oficii de selecție. În România a existat o intensă propagandă pentru problemele o. p. între 1920 și 1925, în 1927 înființându-se o Comisie de orientare și selecție profesională condusă de C. Rădulescu-Motru și dependentă de Ministerul Muncii. ◊ O. școlară = intervenția de dirijare a elevilor în alegerea domeniilor și formelor de învățământ potrivite cu aptitudinile și dorințele lor, în scopul de a le dezvolta toate posibilitățile la maximum. 2. (PSIH.) Mecanism fundamental al atenției, constând în capacitatea unui individ de a se situa în timp și spațiu.

ORTOTÉST (< orto- + test) s. n. Instrument mecanic, cu pârghii și roți dințate, folosit la măsurarea dimensiunilor pieselor prelucrate. Valoarea unei diviziuni pe scara gradată a instrumentului este de 0,0001 mm.

PᾹLI (< engl.; indian pāli „test, încercare”) s. f. Limbă indo-europeană din grupul indo-arian. A constituit limba literară (sec. 2-11) în care au fost redactate principiile budismului (Tipitaka), devenind ulterior limba oficială a budismului hinayana din Ceylon.

PATCHTEST [pætʃtest] (cuv. engl.; patch „petic” + test) s. n. Aplicarea pe piele, eventual sub un leucoplast, a unei substanțe, în scopul determinării sensibilității la un anumit agent (ex. p. la tuberculină).

PSIHODRÁMĂ (< fr., engl.) s. f. 1. Procedeu de cercetare și de diagnosticare a anumitor tulburări psihice creat de J. Moreno (1921). Inspirată de psihanaliză, p. constă într-o reprezentație teatrală în care anumiți bolnavi sunt puși să joace roluri apropiate de situația lor, pentru ca psihologul, obținând o mai bună cunoaștere să-i poată face să conștientizeze propriile lor tulburări și să le domine. 2. (SOCIOL.) Test folosit pentru selectarea candidaților la anumite posturi, în special legate de relațiile cu publicul.

PSIHOMETRÍE (< fr.) s. f. Măsurarea fenomenelor psihologice prin teste („baterii de teste”) verificate mai întâi pe indivizi normali și aplicate apoi automat tuturor indivizilor; rezultatele sunt descifrate, în majoritatea cazurilor, electronic.

HOLBAN, Ion (1916-1995, n. Huși), psiholog român. Cercetări experimentale și aplicate în domeniul psihologiei feroviare și al orientării profesionale („Probleme de psihologia muncii”, „Laboratorul școlar de orientare”, „Teste de cunoștințe”).

IAGNOV 1. Simion (1892-1958, n. București), medic român. M. coresp. al Acad. (1948), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul hematologiei și gastroenterologiei. A elaborat teste privind funcționalitatea măduvei osoase și a celulei hepatice („Cirozele hepatice”, „Gastritele”, „Sindroame deschinetice biliare”). 2. Zalman I. (1896-1962, n. Craiova), medic și anatomist. Frate cu I. (1). Prof. univ. la Timișoara și București. Lucrări de orientare morfofuncționalistă privind structura plămânului, inimii și a ficatului.

*testacéŭ, -ée adj., pl. f. ee (lat. tesaceus, d. testa, hîrb, carapace. V. țeastă). Acoperit cu țest, țestos (scoĭcă, carapace, cămașă de solzĭ groșĭ): animale testacee. S. n. Animal cu țest.

testeá f., pl. ele (turc. deste, pop. teste, d. pers. dest, mînă, adică „o mînă de”; ngr. testés, sîrb. bg. teste, rus. destĭ. V. testemel, tejghea). Conț, maĭ multe coale de hîrtie de scris (12 orĭ și maĭ multe): topu se compune din testele. – În Munt. și tistea.

țest s. n., pl. țesturi

test (probă, carapace) s. n., pl. teste

testea s. f., art. testeaua, g.-d. art. testelei; pl. testele, art. testelele

*test-grilă s. n., pl. teste-grilă

troácă (oa dift.) f., pl. e (d. troc 1). Covată, albie, copaĭe, postavă (scobită dintr’un trunchĭ orĭ făcută din scîndurĭ) p. diferite uzurĭ (de plămădit, de dat mîncare saŭ apă vitelor ș. a.). Carapace, țest: broască cu troacă. Serbia. Tivdă de ținut apă. – În nord și treŭcă, pl. ĭ (germ. dial. trucke = truhe, sipet, mlat. trucca, d. lat. truncus, trunchĭ) în sud și teĭcă, pl. ĭ. V. crep 1.

țeástă f., pl. țeste (lat. *tĕsta, cl. tésta, oală de lut, hîrb, craniŭ; it. pv. cat. pg. testa, fr. tête, sp. tiesta. V. țest). Craniŭ. Țest de broască țestoasă. – În est țastă, pl. tot țeste. V. căpățînă.

țest n., pl. urĭ (lat *tĕstum, cl. téstum, capac de lut; it. pg. testo, fr. têt, sp. tiesto. V. țeastă). Carapace, troacă (la broasca țestoasă). Vas de lemn în care se pune aluatu ca să dospească cînd facĭ pîne în casă. Scheletu șeleĭ, peste care se’ntinde pelea.

țestós, -oásă adj. (d. țest). Acoperit cu țest, cu troacă: broască țestoasă. Fig. Vest. Gros de obraz, obraznic. Încăpățînat. V. căpățînos, căpos.

KAHN [kan], Reuben Leon (1887-1979), bacteriolog și imunolog american originar din Lituania. Stabilit în S.U.A. (1899, naturalizat în 1905). Prof. univ. la Michigan. A elaborat (1923-1928) testul, care-i poartă numele, pentru determinarea prezenței sifilisului.

RORSCHACH [rórʃah], Hermann (1884-1922), psihiatru elvețian. Creator (1921) al testului psihodiagnostic (testul R.), constând în interpretarea de către subiecți a unor pete de cerneală simetrice aflate pe o planșă, care permite dezvăluirea unor aspecte ale personalității acestora.

chitan m. Mold. făină amestecată cu tărâțe și coaptă în țest. [Tras din chită, rostire dialectală din pită].

mălaiu n. 1. Mold. meiu: vrabia mălăiu visează; 2. Munt. făină de porumb; 3. turtă coaptă în țest. [Origină necunoscută].

țeastă f. 1. bolta craniului; 2. țest de broască. [Lat. TESTA, ciob].

țest n. 1. înveliș osos: țesturi de broaște; 2. cuptoraș de lut ars în care țăranca coace pâinea, azima și coca: îi puiu în cap țestul și rabdă în tăcere PANN. [Lat. TESTUM].

testaceu a. acoperit cu un țest. ║ n. animal cu țest: stridie, broască.

țestos a. acoperit cu un țest: broască țestoasă.

top n. douăzeci testele de hârtie (480 coale). [Turc. TOP, pachet].

zabic n. (Oltenia) mâncare din mălaiu prăjit în untură și copt în țest. [Origină necunoscută].

ȚEST, țesturi, s. n. 1. Obiect de lut ars sau de fontă de forma unui clopot, cu care se acoperă pâinea, mălaiul etc. puse la copt pe vatra încinsă. 2. (Pop.) Carapace de broască țestoasă. – Lat. *testum.

ȚESTOS, -OASĂ, țestoși, -oase, adj. (Și substantivat, f.) Acoperit de carapace. Broască țestoasă. – Țest + suf. -os.

ASLO, (2) ASLO-uri, s. n. (Med.) 1. Test pentru depistarea infecției produse de streptococul hemolitic, constând în evidențierea anticorpului ce neutralizează streptolizina. 2. Tip de analiză efectuată cu un asemenea test. – Abr. din Antistreptolizina O.

TEST¹, teste, s. n. 1. (Psih.) Probă prin care se examinează funcții senzoriale-motorii sau mintale, nivelul dezvoltării intelectuale, aptitudinile etc. 2. Probă (scrisă sau orală) de verificare a cunoștințelor. ◊ Test-grilă = probă scrisă sub formă de grilă. – Din fr., engl. test.

SOCIODRAMĂ, sociodrame, s. f. Test sociometric bazat pe improvizarea unui scenariu pe o temă dată în care fiecare subiect primește un anumit rol. [Pr.: -ci-o-] – Din fr. sociodrame, engl. sociodrama.

ITEM², itemi, s. m. 1. Element al unui test care corespunde unui obiectiv bine definit. 2. (Lingv.) Unitate lexicală de bază; cuvânt. ♦ Unitate gramaticală de bază, categorie gramaticală. [Pl. și: (n.) itemuri și iteme] – Din engl. item.

IQ, IQ-uri, s. n. Coeficient care indică nivelul de inteligență al unei persoane, măsurat printr-un test special. [Pr. aĭ-kü] – Abr. din engl. i[ntelligence] q[uotient].

PSIHODIAGNOZĂ, psihodiagnoze, s. f. (Med.) Punere în evidență a trăsăturilor sau a tulburărilor de personalitate prin mijloace psihologice (teste, observație etc.). [Pr.: -di-ag-] – Din fr. psychodiagnose, engl. psychodiagnosis.

PSIHOMETRIE s. f. Măsurare a fenomenelor psihologice prin teste. – Din fr. psychométrie.

ORTOTEST, ortoteste, s. n. Instrument mecanic, cu pârghii și roți dințate, folosit la măsurarea dimensiunilor pieselor prelucrate. – Orto- + test.

ATLAS LINGVISTIC s. n. + adj. (cf. fr. atlas linguistique): corpus(colecție)de hărți lingvistice prezentate fie în ordinea alfabetică a cuvintelor-titlu, fie în ordinea întrebărilor din chestionarul folosit la culegerea materialului, fie pe sfere semantice etc. A.l. poate fi publicat într-unul sau în mai multe volume. El poate cuprinde: o introducere (expunere de principii), transcrierea fonetică utilizată, hărți introductive, hărți propriu-zise, material necartografiat (sub formă de liste) și hărți interpretative (analitice și sintetice). După natura materialului înfățișat, a.l. sunt de mai multe feluri: fonetice, fonologice, lexicale și morfologice. După întinderea domeniului explorat ele sunt: regionale (cum este Noul atlas lingvistic român – NALR), naționale (cum este Atlasul lingvistic român – ALR), zonale (cum este Atlasul lingvistic mediteranean – ALM) și continentale (cum este Atlasul lingvistic ai Europei – ALE). De obicei, a.l. regionale elaborate în prezent sunt și atlase etnografice, datorită datelor de acest gen pe care le cuprind. În general, a.l. au un caracter onomasiologic, în sensul că hărțile prezintă termenii folosiți pentru denumirea anumitor noțiuni; câteva hărți din aceste a.l. sunt hărți semasiologice (prezintă sensurile unor cuvinte și expresii, mai ales arhaice). În mod obișnuit, anchetatorii sunt și autori ai a.l. Sunt recunoscute ca modele ale genului următoarele a.l.: Atlas linguistique de la France (ALF) („Atlas lingvistic al Franței”) de Jules Gilliéron și Edmond Edmont (1902-1910) pe baza anchetei dialectale efectuate între 1897-1901 de Edmont în 639 de localități, cu un chestionar de 1400 de cuvinte și fraze; Sprachatlas von Nord- und Mitteldeutschland („Atlas lingvistic al Germaniei de Nord și de Centru”), primele 6 hărți, de G. Wenker (1881), pe baza unui chestionar de 40 de fraze-test, în 4.000 de localități anchetate. Primul a.l. românesc (fonetic) este Lingvistischer Atlas des dacorumänischen Sprachgebietes („Atlas lingvistic al graiurilor dacoromâne”), Leipzig, 1909, de Gustav Weigand, realizat prin anchete pe teren, întreprinse între 1896 și 1909, cu un chestionar de 114 cuvinte, care a permis atunci înregistrarea celor mai importante particularități de pronunțare ale graiurilor românești. Au urmat apoi Atlasul lingvistic român (ALR), publicat de Muzeul limbii române din Cluj, Partea I (ALR I) de Sever Pop, Vol. I, Cluj, 1938 și Vol. II, Sibiu – Leipzig, 1942, iar Partea a II-a (ALR II) de Emil Petrovici, Vol. I, Sibiu – Leipzig, 1940; Micul atlas lingvistic român (ALRM), publicat de Muzeul limbii române din Cluj, Partea I (ALRM I), Vol. I de Sever Pop, Cluj – Brașov, 1938, iar Partea a II-a (ALRM II), Vol. I de Emil Petrovici, Sibiu – Leipzig, 1940; Atlasul lingvistic român, Serie nouă (ALR, s. n.) întocmit de Institutul de lingvistică al Filialei din Cluj a Academiei Române, sub redacția lui Emil Petrovici, Vol. I și II, 1956, și Vol. III, 1962; Micul atlas lingvistic român, Serie nouă (ALRM, s. n.) întocmit de Institutul de lingvistică al Filialei din Cluj a Academiei Române, 1956, sub redacția lui Emil Petrovici; Atlasul lingvistic român, Partea II (ALR II). Serie nouă, Voi. IV, București, EA, 1965 și Vol. V, București, EA, 1966, ambele sub redacția lui Emil Petrovici; Micul atlas lingvistic român, Partea II (ALRM II), Serie nouă, Vol. II și III, București, EA, 1967, sub redacția lui Emil Petrovici; Noul atlas lingvistic român pe regiuni. I. Oltenia, de Teofil Teaha, Ionică Ion și Valeriu Rusu, sub redacția lui Boris Cazacu, București, 1967; Atlasul lingvistic român, Serie nouă, Partea II, Vol. VI, sub redacția lui Emil Petrovici, București, 1969; Atlasul lingvistic pe regiuni. Maramureș, Institutul de lingvistică al Filialei Cluj a Academiei Române, de Petru Neiescu, Grigore Rusu, Ionel Stan, București, 1969; Noul atlas lingvistic pe regiuni. Oltenia. II, de Teofil Teaha, Ionică Ion și Valeriu Rusu, Centrul de cercetări fonetice și dialectale al Academiei Române, București, EA, 1970; Atlasul lingvistic român Serie nouă; Verbul, Institutul de lingvistică din Cluj al Filialei Academiei Române, Vol. VII, Cluj-Napoca, EA, 1972.; Noul atlas lingvistic pe regiuni. Oltenia. III, de Teofil Teaha, Ionică Ion și Valeriu Rusu, sub redacția lui Boris Cazacu, Centrul de cercetări fonetice și dialectale al Academiei Române; București, EA, 1974; Noul atlas lingvistic român pe regiuni. Banat I, sub redacția lui Petru Neiescu, Institutul de lingvistică din Cluj, Cluj-Napoca, EA, 1980; Noul atlas lingvistic român pe regiuni. Banat. Date despre localități și informatori, de Eugen Beltechi, Ioan Faiciuc și Nicolae Mocanu, sub conducerea lui Petru Neiescu, Cluj-Napoca, 1980; Noul atlas lingvistic român pe regiuni, Oltenia IV, de Teofil Teaha, Ion Ionică și Valeriu Rusu, București, EA, 1980; Micul atlas lingvistic român, Partea II (ALRM II), Serie nouă, Vol. IV, Institutul de lingvistică din Cluj. Redactor principal: Ioan Pătruț. Redactori: Doina Grecu, Ion Marin și Rodica Orza, București, EA, 1981; Noul atlas lingvistic pe regiuni. Oltenia. V., de Teofil Teaha, Ion Ionică și Valeriu Rusu, București, EA, 1984; Noul atlas lingvistic al României. Moldova și Bucovina. Vol. I, de Vasile Arvinte, Stelian Dumistrăcel, Ion A. Florea, Ion Nuță și Adrian Turculeț, București, EA, 1987; Noul atlas lingvistic al României. Moldova și Bucovina. Date despre localități și informatori, de Vasile Arvinte, Stelian Dumistrăcel, Ion A. Florea, Ion Nuță și Adrian Turculeț, București, EA, 1987; Atlasul lingvistic român. Transilvania. Date despre localități și informatori, de Grigore Rusu, Viorel Bidian și Dumitru Loșonți, București, EA, 1992; Noul atlas lingvistic român pe regiuni. Moldova și Bucovina. Texte dialectale, Vol. I, Partea I. Culese de Stelian Dumistrăcel și publicate de Doina Hreapcă și Ion-Horia Bârleanu, Iași, EA, 1993; Atlasul lingvistic român pe regiuni. Transilvania (I), de Grigore Rusu, Viorel Bidian și Dumitru Loșonți, București, EA, 1993.

BROASCĂ, broaște, s. f. I. 1. Animal amfibiu din ordinul batracienilor, fără coadă, cu picioarele dinapoi mai lungi, cu gura largă și cu ochii bulbucați; trăiește în apă și prin locuri umede (Rana esculenta). Tălăngenii văzuseră trăsura săltînd peste cîmp ca o broască. PAS, L. I 15. Bocancii lui Bozan păreau niște broaște strivite. SAHIA, N. 34. Cînd să ațipească, deodată se aud prin casă o mulțime de glasuri, care de care mai uricioase... unele orăcăiau ca broasca, altele mormăiau ca ursul. CREANGĂ, P. 302. Lac să fie (sau de-ar fi), că broaște sînt destule (sau se adună) (= prilej să fie, că amatori se ivesc). ◊ Expr. Cînd o face broasca păr = niciodată. A se face (sau a se grămădi, a se lipi) broască la (sau pe) pămînt = a se piti, a se așterne la pămînt spre a nu fi zărit. Mă fac broască la pămînt, Îmi așez durda spre vînt. ALECSANDRI, P. P. 260. Ochi de broască = ochi bulbucați. 2. Compuse: broască-verde sau broască-de-iarbă = broatec; broască-rîioasă sau broască-buboasă = specie de broască, cu pielea acoperită de niște umflături din care, cînd e în primejdie, se scurge un lichid iritant (despre care unii cred, în mod greșit, că ar răspîndi rîia) (Bufa). A prins o broască-rîioasă și cînd s-a înfierbîntat broasca, au început a curge dintr-însa niște zoi spurcate. SBIERA, P. 16; broască-țestoasă = reptilă din ordinul chelonienilor, cu corpul închis într-o carapace osoasă (numită «țest» sau «țeastă» ), care este în legătură cu scheletul (Testudo Graeca). Am văzut... intrînd înot, subt podul plaurului pe care ne aflam, o broască-țestoasă. «Broască cu covată» a numit-o Culai. SADOVEANU, N. F. 67. Iată că o broască-țestoasă ieșise pe luciul apei. ISPIRESCU, L. 34. II. 1. Mecanism de metal, aplicat la o ușă, la un sertar, la o cutie etc., cu ajutorul căruia aceasta se poate închide și încuia. Se aude din dreapta o cheie răsucită în broască. SEBASTIAN, T. 256. Băgă cheia în broasca ușii și întorcînd-o nițel, scîrț! ușa se deschise. ISPIRESCU, L. 50. Broasca acelor uși, cu plăsele mari de aramă gravate cu chipuri, poartă încă inscripțiunea numelui său. ODOBESCU, S. I 459. 2. Unealtă cu ajutorul căreia se desfac coloanele de burlane de la gura sondei, atunci cînd se introduc sau se scot din puț. 3. (Olt.) Un fel de rindea. 4. (Regional) Umflătură (nedureroasă) sub piele. V. chist. 5. Plantă arborescentă exotică cu flori mari, galbene și cu frunze groase, cărnoase (cu sau fără spini), cultivată la noi ca plantă ornamentală (Opuntia ficus indica). ◊ Compuse: broasca-apei = plantă erbacee acvatică cu tulpină cilindrică ramificată, cu frunze ovale sau ascuțite, cufundate în apă, și cu flori verzui (Potamogeton lucens); iarba-broaștei v. iarbă; mătasea- (sau lîna-) broaștei v. mătase.

CĂPISTERE, căpisteri, s. f. (Regional) Albie mică în care se frămîntă pîinea; copaie, covată. Frămîntată, dospită între timp, coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător și aruncată sub țest. STANCU, D. 84. Plămădesc ca aluatu-n căpistere. ȘEZ. IV 22. – Variantă: căpesterie (DELAVRANCEA, S. 229) s. f.

CIUCIULETE, ciuciuleți, s. m. 1. Boț, cocoloș (de dimensiuni mici). Frecai după legea artei palmă de palmă, iar mămăliga lipită de ele căzu cernindu-se în ciuciuleți uscați și mici. HOGAȘ, M. N. 84. 2.(Adverbial, în expr.) A face (sau a fi ud) ciuciulete = a uda leoarcă (sau a fi ud pînă la piele). Păcat de ei... o să-i facă ploaia ciuciulete. GALACTION, O. I 78. 3. (Popular) Un fel de ciupercă comestibilă cu pălăria zbîrcită (Morchella esculenta); zbîrciog. Am un ciuciulete, Șade la perete (Țestul). PĂSCULESCU, L. P. 101. Sub părete Ciuchdete, Cu mustăți În toate părți (Stupul). GOROVEI, C. 360.

CÎRPĂTOR, cîrpătoare, s. n. (Popular) 1. Bucată de lemn dreptunghiulară sau rotundă pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. Aduce pe un cîrpător mămăliguță fierbinte. RETEGANUL, P. III 83. ♦ Scîndură sau masă pătrată, pe care se întinde aluatul. Coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător. STANCU, D. 85. 2. Lopată de lemn cu care se pune și se scoate pîinea din cuptor. Bîlea era un măgădău cu o față colțuroasă, pătrată, ca un cîrpător de țest. PREDA, Î. 147. – Variantă: cărpător (PANN, P. V. I 53) s. n.

COACE, coc, vb. III. I. Tranz. 1. A supune un lucru comestibil la acțiunea căldurii în cuptor (sau în țest, pe jar, în spuză), spre a-l face bun de mîncat. V. frige, prăji. Preacuviosul cocea oul la lumînare ca să mai ușureze din cele păcate. CREANGĂ, P. 111. Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci, Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87. ◊ Expr. Ai-o coace sau a-i coace (cuiva) turta = a-i pune cuiva gînd rău; a-i întinde o cursă. Ei lasă tu, meștere papagal, că ți-o coc eu ție. SADOVEANU, D. P. 42. Nu putură mistui vorbele ciobănașului. Își puseră în gînd să i-o coacă. ISPIRESCU, L. 247. Pasămite, frații mei îmi cocea turta. ISPIRESCU, L. 303. ♦ Refl. (Despre lucruri de mîncat) A se face bun de mîncat prin acțiunea căldurii din cuptor (sau din țest, din spuză). Am pus turta în foc, să se coacă. ISPIRESCU, L. 335. Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă. EMINESCU, O. I 84. 2. Fig. (Despre o durere, o senzație, mai ales despre sete) A arde, a chinui. Nu mai poți de foame, ori te coace setea, ori ce te-a apucat? RETEGANUL, P. III 46. Ori încotro s-o întoarce, Tot plînge și lăcrămi stoarce, Focul inimioara-i coace. TEODORESCU, P. P. 285. 3. Fig. A pune ceva la cale, a urzi. Nu spunea nimic, dar de mult cocea în minte un plan dușmănos. ♦ (Rar, despre oameni) A pîndi pe cineva spre a se răzbuna, a-i purta sîmbetele. Ah! înșelătorul, cum m-a amăgit, zicea Păcală. Ei! da-l voi coace eu! ȘEZ. III 131. II. Refl. 1. (Despre fructe, semințe și plante) A ajunge la maturitate sub acțiunea căldurii continue a soarelui; a ajunge să fie bun de mîncat; (despre flori, iarbă, fin) a ajunge să aibă sămînța formată. Pe vremea ciupercilor, Cînd se coc cireșele... ȘEZ. I 49. Busuioace, nu te-ai coace, Și sămînță n-ai mai face, Că din sămîncioara ta S-o scociorît dragostea. ȘEZ. I 112. ◊ Fig. Este în floarea tinereții, tocmai cînd se coace talentul. CARAGIALE, O. III 210. Soacră, soacră, poamă acră! De te-ai coace cît te-ai coace. Dulce tot nu te-i mai face. CREANGĂ, P. 10. ◊ Expr. Se coace-pălește = dă în copt, se înroșește abia, începe a se coace la suprafață, se pîrguiește. La vro două locuri din sat, era cîte un cireș văratic: care se cocea-pălea de duminica-mare. CREANGĂ, A. 47. ♦ Tranz. (Subiectul este soarele sau căldura; cu privire la plante sau la fructele lor) A face să ajungă la maturitate, să fie bun de mîncat, să dea sămînță. Razele cele din soare coc a țarinei cîmpii. CONACHI, P. 291. ◊ Fig. Trandafir cu trei boboci, Ce cu foc din ochi îl coci. TEODORESCU, P. P. 326. ◊ (Rar, subiectul este pomul) Nalt e mărul pin’ la cer, Cu coaja de argințel... Mere face, Nu le coace. TEODORESCU, P. P. 81. 2. (Despre bube și inflamații, p. ext. despre părți ale corpului) A face puroi, a fi-gata să spargă. Buba cap nu face, Pînă nu să coace. PANN, P. V. I 60. ◊ Intranz. Îmi coace un deget. 3. Fig. A căpăta, prin dezvoltare, forma definitivă, a ajunge la maturitate. Deci a rămas răgaz ca toată învățătura să se coacă în mintea și în sufletul ucenicului. SADOVEANU, D. P. 22. 4. Fig. A ajunge la anii maturității, a se maturiza, a-i veni mintea la cap. E tînăr și s-o mai face, Tigva de i să va coace. PANN, P. V. I 80. 5. A se încinge de căldură, a se înăbuși de căldură; a sta lungit lenevind la căldura soarelui. Cînd mă urcam pe casă să mă coc la soare și să văd omenirea de sus, aveam perspectiva haotică a triajului B. M. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 13.

MOSOR, mosoare, s. n. Piesă de lemn sau de metal, care are forma unui cilindru, cu discuri la capete, pe care se înfășoară ață, fire de mătase, sîrmă etc.; p. ext. acest cilindru împreună cu firele înfășurate pe el. Cîteva duzini de mosoare în diferite culori, testele cu ace... și ceva șireturi. SAHIA, N. 92. Cum e fusul, și mosorul ( = cum e munca, așa și sporul). ◊ Fig. Anii treceau... Mosorul vremii se desfășura implacabil. EFTIMIU, N. 126.

TEST, teste, s. n. Probă prin care se examinează aptitudinile fizice și psihice ale unei persoane, p. ext. materialul (fișe, caiete, tablouri etc.) cu care se face această probă.

TESTEA, testele, s. f. Pachet cuprinzînd un număr fix de obiecte de același fel (de obicei 10 sau 12; astăzi mai ales de ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot care se vinde deodată. V. duzină. Le luam pe toate la subțioară, ca pe o testea de linguri, și alergam cu ele cît era ograda de mare. HOGAȘ, M. N. 33. Testeaua de furculițe Cîte-o leiță Și mă duc și prin Galați, Testeaua cîte doi sfanți. SEVASTOS, N. 284. Cum nu știu eu birui pe nerăsuflate candoarea cîtorva testele de hîrtie? CARAGIALE, S. N. 132. ◊ Fig. În trăsură făcui cunoștință cu mai bine de jumătate de testea de ființe omenești, bărbați și femei. ISPIRESCU, la CADE. ♦ Ambalajul unei duzini de obiecte. Peste o sută de fete și băieți... confecționau testele în care, la alte mașini, înfigeau acele. PAS, Z. I 290. Pe fundul farfuriei, nici un strop de smîntînă, cuțitul și furculița ca din testea. HOGAȘ, M. N. 38.

TOP, topuri, s. n. 1. Pachet de hîrtie de douăzeci de testele (reprezentînd 480 de coli). 2. (Olt., învechit) Pachet de bumbac (cu număr fix de legături). Ața neagră se aduce din Turcia cu 2½ pînă la 3 lei topul de patru legături. I. IONESCU, M. 697. 3. (Învechit) Val de postav.

ȚEST, țesturi, s. n. 1. Un fel de capac de pămînt sau de tuci, cu care se acoperă pe vatra înfierbîntată pîinea, plăcinta etc. puse la copt. Încălzise țestul și băgase o plăcintă să se coacă. ISPIRESCU, la CADE. 2. Carapace de broască țestoasă. Ea se duse apoi, luă un țest de broască... și începu să adune în el alifia. SLAVICI, la CADE.

ȚESTOS, -OASĂ, țestoși, -oase, adj. 1. Acoperit cu un țest, cu o carapace. ◊ Broască țestoasă v. broască. 2. (Rar) Căpățînos.

STICLĂRIE, sticlării, s. f. 1. (Cu înțeles colectiv) Tot felul de obiecte fabricate din sticlă (I); mai multe sticle (II 1) la un loc. Un camion hodorogit i-a ridicat marfa. Nu era multă. Cîteva duzini de mosoare în diferite culori, testele cu ace, niște sticlărie și ceva șireturi. SAHIA, N. 32. Am mai văzut eu cinste de aiasta, care sparg sticlăria de pe tejghea și n-are de unde plăti!POPA, V. 16. Oh! priveliște posacă! – Peste tot sînt numai cărți... Sau pahare, sticlărie și unelte ruginite. MACEDONSKI, O. I 272. 2. Fabrică de sticlă. ♦ Prăvălie unde se vînd obiecte de sticlă.

AHIIA ebr. (V, Test.) 1. Ahias (Syn); Ahie (Sd XVII) mar. 2. Prob. Achiea, f. (AO XIV 287).

EXAMEN. Subst. Examen, examinare, verificare, încercare, probă, testare, test, control, ascultare, chestionare; colocviu; concurs. Examen de admitere, examen de an; examen parțial. Examen de absolvire, examen de maturitate, examen de bacalaureat, bacalaureat; examen de stat, examen de diplomă, examen de licență. Examen de definitivat, definitivat; examen de grad, grad. Examen de doctorat, doctorat; docență. Examen oral; examen scris. Reexaminare; corigență; restanță. Sesiune (de examene). Lucrare scrisă, probă scrisă; lucrare de control; extemporal, teză; probă orală. Bilet de examen. Comisie de examen; examinator. Promovat. Corigent, restanțier; repetent. Adj. Promovat. Corigent, restanțier; repetent. Vb. A examina, a supune unui examen, a asculta, a chestiona, a verifica cunoștințele, a încerca, a pune la încercare, a testa, a proba; a reexamina. A susține un examen, a depune un examen, a da un examen; a susține o lucrare, a susține teza de doctorat. A reuși la examen, a promova un examen. A cădea (a pica) la examen; a rămîne corigent (repetent); a avea restanțe. A trage un bilet. A răspunde. A asculta, a chestiona. A nota, a pune o notă. V. învățare, școală.

EXPERIENȚĂ. Subst. Experiență, experiment, experimentare, verificare, probare, probă, încercare, cercetare, explorare, studiere, investigație. Analiză, examen, examinare, testare, test. Constatare. Experiență practică, rutină, practică, praxis (înv.). Deprindere, pricepere, destoinicie, dexteritate, dibăcie. Experiență științifică. Metodă experimentală. Mijloace experimentale, bază experimentală, tehnică experimentală. Experimentalism. Empirism. Pragmatism; praxiologie. Experimentator, căutător, explorator, analist, cercetător. Pragmatist. Empirist. Adj. Experimental; pragmatic, pragmatist; empiric; practic. Experimentat, verificat. Cu experiență, dibaci, priceput, iscusit, versat, rutinat, încercat, trecut prin ciur și prin dîrmon, uns cu toate unsorile (alifiile). Vb. A experimenta, a face experiențe, a cerceta, a verifica, a proba, a testa, a încerca, a supune la probe, a pune la încercare. A investiga, a analiza, a examina, a explora, a căuta, a studia, a sonda. A avea experiență, a fi cu experiență, a avea rutină, a fi uns cu toate unsorile (alifiile), a fi trecut prin ciur și prin dîrmon, a fi Stan pățitul, a ști seama la ceva. A cîștiga experiență, a se lovi cu capul de pragul de sus. A se deprinde, a se obișnui. Adv. (În mod) experimental, pe cale experimentală. Cu (multă) experiență; din experiență, din trăite, din pățite. V. căutare, cunoaștere, descoperire, examen, iscusință, încercare.

CARAPACE s. (rar) capac, scafă, (pop.) țest, (reg.) troacă, (înv.) țeastă. (~ de broască țestoasă.)

cerine s. v. BALDACHIN. ORANIST. PLAFON. TAVAN. ȚEST. URANISC.

NEMĂNESCU, Simion (Tec II); Nemen, C., mold., act. cf. 1° magh. nemán „mut” 2° srb.-croat Nemania, fam. 3° Neeman Sirianul (Noul Test.).

COAGULO- „cheag, coagulare”. ◊ L. coagulum „cheag” > fr. coagulo-, engl. id. > rom. coagulo-. □ ~grafie (v. -grafie), s. f., înregistrare a variațiilor de vîscozitate a sîngelui în cursul coagulării; ~gramă (v. -gramă), s. f., grupare de teste care permite diagnosticul unei coagulopatii; ~patie (v. -patie), s. f., maladie datorată tulburării coagulării sîngelui.

ENTOMO- „insecte, de insecte”. ◊ gr. entomon „insectă” > fr. entomo-, germ. id., it. id., engl. id. > rom. entomo-. □ ~corie (v. -corie₂), s. f., diseminare a sporilor și a semințelor prin intermediul insectelor; ~fag (v. -fag), adj., s. m. și f., (plantă sau animal) care se hrănește cu insecte; ~fagie (v. -fagie), s. f., hrănire cu insecte; ~fil (v. -fil₁), adj., s. f. pl., 1. adj., (Despre plante) La care polenizarea se realizează prin intermediul insectelor. 2. s. f. pl., Plante alogame adaptate la polenizarea cu ajutorul insectelor; ~filie (v. -filie₁), s. f., polenizare realizată prin intermediul insectelor; sin. entomogamie; ~fit (v. -fit), adj., (despre ciuperci și bacterii) care parazitează pe insecte; ~gam (v. -gam), adj., (despre flori) care este polenizat de insecte; ~gamie (v. -gamie), s. f., entomofilie*; ~gen (v. -gen₁), adj., (despre fungi) care crește pe insecte; ~grafie (v. -grafie), s. f., entomologie descriptivă; ~id (v. -id), adj., cu aspect de insectă; ~lit (v. -lit₁), s. n., insectă fosilă; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în entomologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul insectelor; ~micete (v. -micete), s. f. pl., ciuperci parazite ale insectelor; ~patogen (v. pato-, v. -gen₁), adj., (despre bacterii) care infectează corpul insectelor, provocîndu-le moartea; ~steg (v. -steg), adj., (despre testul forminiferelor pluriloculare) care este fusiform și înrulat în 2-3 șiruri spirale; ~tomie (v. -tomie), s. f., disecție a insectelor; ~zoare (v. -zoar), s. n. pl., încrengătură de animale nevertebrate avînd scheletul segmentat și articulat.