COGNITÍV, -Ă (< fr.) adj. Referitor la cunoaștere, la capacitățile și mecanismele învățării și accederii la cunoștințe. ◊ (PSIH.) Psihologie c. = disciplină situată la intersecția biologiei, psihologiei, lingvisticii și informaticii, avînd ca obiect mecanismele gîndirii prin intermediul cărora are loc cunoașterea, de la percepție la raționament logic. ◊ Teste cognitive = probe psihometrice administrate subiecților în vederea evaluării nivelului de cunoștințe (ex.: teste de cunoștințe tehnice aplicate în vederea selecției profesionale). ◊ (LOG.) Propoziții cognitive = propoziții care redau cunoștințe sau informații despre proprietățile unor obiecte (propoziții de predicație) sau despre relațiile dintre anumite obiecte (propoziții de relație).