TESTEA, testele, s. f. Pachet cuprinzînd un număr fix de obiecte de același fel (de obicei 10 sau 12; astăzi mai ales de ace) legate sau ambalate împreună pentru a forma un tot care se vinde deodată. V. duzină. Le luam pe toate la subțioară, ca pe o testea de linguri, și alergam cu ele cît era ograda de mare. HOGAȘ, M. N. 33. Testeaua de furculițe Cîte-o leiță Și mă duc și prin Galați, Testeaua cîte doi sfanți. SEVASTOS, N. 284. Cum nu știu eu birui pe nerăsuflate candoarea cîtorva testele de hîrtie? CARAGIALE, S. N. 132. ◊ Fig. În trăsură făcui cunoștință cu mai bine de jumătate de testea de ființe omenești, bărbați și femei. ISPIRESCU, la CADE. ♦ Ambalajul unei duzini de obiecte. Peste o sută de fete și băieți... confecționau testele în care, la alte mașini, înfigeau acele. PAS, Z. I 290. Pe fundul farfuriei, nici un strop de smîntînă, cuțitul și furculița ca din testea. HOGAȘ, M. N. 38.