CĂPISTERE, căpisteri, s. f. (Regional) Albie mică în care se frămîntă pîinea; copaie, covată. Frămîntată, dospită între timp, coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător și aruncată sub țest. STANCU, D. 84. Plămădesc ca aluatu-n căpistere. ȘEZ. IV 22. – Variantă: căpesterie (DELAVRANCEA, S. 229) s. f.